Decizia nr. 674/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 din Legea nr. 287/2011

privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, excepție ridicată de Avocatul Poporului și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 811D/2012.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, domnul Gheorghe Iancu, Avocat al Poporului, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia, arătând că textul criticat dă naștere unui privilegiu în favoarea executorilor bancari, care pot, la cerere, fără susținerea unui examen și îndeplinind condiția unei vechimi de minimum 2 ani în profesie, să devină executori judecătorești, încălcând astfel prevederile art. 16 din Constituție. Se arată că, potrivit aceluiași act normativ, judecătorii, procurorii și avocații pot dobândi calitatea de executor judecătoresc doar în condițiile în care au exercitat aceste funcții o perioadă de 5 ani, în timp ce executorilor bancari le este cerută o vechime minimă în profesie de 2 ani. Se susține că, în aceste condiții, există riscul prestării unei activități defectuoase de către executorii bancari deveniți executori judecătorești potrivit dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 287/2011 .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că dobândirea funcției de executor bancar este supusă acelorași condiții ca și dobândirea celei de executor judecătoresc și că, potrivit

Ordinului ministrului justiției nr. 2.628/C din 8 noiembrie 1999

pentru aprobarea Statutului Corpului executorilor bancari, actul îndeplinit de executorul bancar, purtând ștampila și semnătura acestuia, este de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Adresa nr. 3.600 din 6 aprilie 2012, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 2.561 din 6 aprilie 2012, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 287/2011

privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 287/2011

încalcă prevederile art. 16 din Constituție, întrucât oferă executorilor bancari și executorilor aparținând instituțiilor financiare nebancare și instituțiilor de credit cooperatiste posibilitatea de a deveni executori judecătorești fără îndeplinirea condițiilor prevăzute pentru aceștia din urmă la

art. 15 și 19 din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, fără susținerea unui concurs sau examen de admitere în profesie și fără plata taxelor aferente admiterii. Se susține că acest aspect apare ca un privilegiu oferit de legiuitor unei categorii socioprofesionale, cu încălcarea principiului egalității în drepturi, ce impune statului asigurarea unui cadru legal care să permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor, fără privilegii și fără discriminări. Se arată, de asemenea, că executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, în timp ce executorii bancari și executorii aparținând instituțiilor financiare nebancare și instituțiilor de credit cooperatiste îndeplinesc atribuții specifice realizării voluntare sau prin executare silită a obligațiilor stabilite prin titluri executorii aparținând persoanelor juridice de drept privat ai căror salariați sunt. Totodată, se susține că competența profesională a executorilor bancari și a executorilor aparținând instituțiilor financiare nebancare și instituțiilor de credit cooperatiste nu poate fi verificată și că aceștia își exercită activitatea într-un domeniu limitat al executării silite, fiindu-le strict interzis să efectueze acte de executare în temeiul unor titluri executorii aparținând persoanelor fizice sau juridice, altele decât instituția sau organizația în care își desfășoară activitatea.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții Camerelor Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției și susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit Adresei nr. 3.600 din 6 aprilie 2012, prevederile

art. 1 din Legea nr. 287/2011 . Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că sunt criticate, în realitate, dispozițiile

art. 1 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 287/2011

privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 16 decembrie 2011, texte asupra cărora instanța constituțională urmează a se pronunța prin prezenta decizie. Acestea au următorul cuprins: "(1) Executorii înregistrați în condițiile legii la Ministerul Justiției până la data de 31 mai 2011, aparținând corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile de credit și alte entități care aparțin grupului acestora și care desfășoară activități financiare, de instituțiile financiare nebancare sau de instituțiile de credit cooperatiste, care desfășoară activitate de executor în cadrul acestora, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), cu o vechime efectivă de cel puțin 2 ani de la prima înregistrare în această activitate, vor fi numiți, la cerere, în funcția de executor judecătoresc, dacă îndeplinesc condițiile generale prevăzute la

art. 15 lit. a)-f) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, republicată.

(2) Executorii aparținând corpurilor proprii de executori organizate de instituțiile de credit și alte entități care aparțin grupului acestora și care desfășoară activități financiare, de instituțiile financiare nebancare sau de instituțiile de credit cooperatiste, care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1), dar au, la data expirării termenului prevăzut la alin. (3), o vechime mai mică de 2 ani în această activitate, dobândesc, la cerere, calitatea de executor judecătoresc stagiar. [...]

(5) Executorii prevăzuți la alin. (1) și (2) sunt numiți în funcția de executor judecătoresc sau, după caz, dobândesc calitatea de executor judecătoresc stagiar fără concurs sau examen de admitere în profesie și fără îndeplinirea condițiilor privind plata taxelor de admitere în profesie, prevăzute de reglementările aplicabile în materie. Dispozițiile privind examenul de definitivat și participarea la programe de formare profesională continuă, prevăzute de reglementările în materie, rămân aplicabile.".

Se susține că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 cu privire la egalitatea în drepturi.

I. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 15 din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, executor judecătoresc poate fi persoana care îndeplinește următoarele condiții:

a) are cetățenia română și domiciliul în România;

b) are capacitatea deplină de exercițiu;

c) este licențiată în drept;

d) nu are antecedente penale și se bucură de o bună reputație;

e) cunoaște limba română;

f) este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea funcției;

g) a îndeplinit timp de 2 ani funcția de executor judecătoresc stagiar și a promovat examenul de definitivat sau, după caz, a exercitat timp de 3 ani o funcție de specialitate juridică și a promovat concursul sau examenul de admitere în profesie. Sunt scutite de examen persoanele care au exercitat timp de 5 ani funcția de judecător, procuror sau avocat, cu condiția să fi promovat examenul de definitivat în profesia din care provin.

Iar conform prevederilor art. 19 din aceeași lege, poate fi executor judecătoresc stagiar cel care:

a) îndeplinește condițiile cerute la art. 15 lit. a)-f);

b) a promovat concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc, organizat de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, sub coordonarea și controlul Ministerului Justiției;

c) se află în perioada de stagiu, până la promovarea examenului de capacitate;

d) este angajat într-un birou de executor judecătoresc.

Potrivit alin. 2 al

art. 173 din Legea nr. 58/1998

privind activitatea bancară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005, băncile își pot organiza un corp propriu de executori, a cărui activitate va fi strict legată de punerea în executare a titlurilor executorii aparținând băncilor. Iar conform alin. 3 al aceluiași art. 173, statutul acestui corp de executori va fi aprobat prin ordin al ministrului justiției.

Potrivit

art. 418 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, dispoziții abrogate prin

art. 8 din Legea nr. 287/2011 , instituțiile de credit pot să-și organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate este strict legată de punerea în executare a titlurilor executorii aparținând instituției de credit și altor entități care aparțin grupului acesteia și care desfășoară activități financiare. Statutul acestui corp de executori se aprobă prin ordin al ministrului justiției, iar activitatea acestuia se desfășoară în conformitate cu dispozițiile în materie din dreptul comun.

Activitatea judecătorilor bancari a fost reglementată, conform

art. 173 alin. (3) din Legea nr. 58/1998

și

art. 418 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006

Statutul Corpului executorilor bancari aprobat prin

Ordinul ministrului justiției nr. 2.628/C din 8 noiembrie 1999

, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 19 noiembrie 1999, care la art. 8 arată că executor bancar poate fi persoana care îndeplinește condițiile generale prevăzute de reglementările în vigoare pentru numirea în funcția de executor judecătoresc, precum și condițiile de angajare stabilite de conducerea băncii.

II. Prin

Decizia nr. 458 din 31 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, Curtea a statuat că procesul civil constituie activitatea desfășurată de instanță, părți, organe de executare și alte persoane sau organe care participă la înfăptuirea de către instanțele judecătorești a justiției în cauzele civile, în vederea realizării sau stabilirii drepturilor și intereselor civile deduse judecății și executării silite a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii. Așadar, procesul civil parcurge două faze: judecata și executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația. Curtea a mai reținut că executorii judecătorești nu fac parte din autoritatea judecătorească, activitatea acestora, potrivit

art. 4 din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, aflându-se sub coordonarea și controlul Ministerului Justiției.

De asemenea, prin

Decizia nr. 631 din 26 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, Curtea a statuat că executorii judecătorești acționează în interesul unei bune administrări a justiției, reprezentând un organ auxiliar al acesteia, care are rolul de a pune în practică hotărârea pronunțată de instanță. În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână inoperantă, în detrimentul unei părți, într-adevăr, nu ar fi de înțeles ca art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale să descrie în detaliu garanțiile procedurii - echitate, publicitate și celeritate - acordate părților și să nu apere punerea în aplicare a deciziilor judiciare. [...] Executarea unei sentințe sau a unei hotărâri, indiferent cărei jurisdicții ar aparține, trebuie deci considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art. 6" (Hotărârea din 19 martie 1997 pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40). Or, este bine cunoscut că, prin pronunțarea hotărârii judecătorești, instanța legată cu soluționarea cauzei, prin rezolvarea acesteia, se dezinvestește. În aceste condiții, chiar dacă executarea hotărârii este circumscrisă noțiunii de "proces", nimic nu susține teza potrivit căreia această activitate trebuie îndeplinită tot de instanța care a soluționat litigiul, cu atât mai mult cu cât punerea în aplicare a hotărârii aparține sferei administrative a procesului civil. Astfel, este evident că executorul judecătoresc nu spune dreptul, deci nu realizează o activitate jurisdicțională, ci numai execută întocmai dispozițiile judecătorului, cuprinse în hotărârea instanței, potrivit competențelor atribuite de lege.

III. Curtea constată că dispozițiile

art. 1 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 287/2011

prevăd o procedură derogatorie referitoare la dobândirea calității de executor judecătoresc de către executorii bancari, ce are ca scop integrarea acestora din urmă în rândul celor dintâi, așa cum reiese din expunerea de motive a legii analizate, având în vedere situațiile tranzitorii privind soluționarea dosarelor aflate pe rol la data intrării în vigoare a legii, situație pentru care se propune continuarea procedurilor de către executorii care au început executarea sau de către alți executori competenți, la cererea creditorilor. În aceeași expunere de motive se arată că, potrivit vechii reglementări, banca se substituie statului, soluție legislativă neîntâlnită în legislația altor țări, aspect ce contravenea dispozițiilor noului Cod de procedură civilă, care susțin existența unui singur corp execuțional civil.

Totodată, Curtea reține că executarea titlurilor executorii, indiferent că acestea sunt hotărâri judecătorești sau contracte de credit încheiate de o instituție de credit, de principiu, trebuie să fie un apanaj exclusiv al statului. Chiar dacă rațiuni de flexibilitate ar impune crearea unor corpuri de executori proprii, în mod principial, o atare activitate trebuie să fie realizată sub autoritatea statului. Activitatea de executare nu poate fi pro parte publică - executori judecătorești și pro parte privată - executori bancari. În acest sens, se impune o reglementare unitară a activității de executare care, luând în considerare exigențele impuse prin

Decizia nr. 458 din 31 martie 2009 , nu poate fi desfășurată altfel decât sub autoritatea statului.

IV. Curtea constată, astfel, că, potrivit legislației aplicabile înaintea datei intrării în vigoare a

Legii nr. 287/2011 , condițiile cerute pentru exercitarea profesiei de executor bancar erau identice cu cele impuse executorilor judecătorești. De asemenea, referitor la susținerea conform căreia condiția unei vechimi de 2 ani prevăzută de textul criticat pentru ca un executor bancar să poată deveni executor judecătoresc ar fi insuficientă, Curtea reține că activitatea executorilor bancari este similară celei desfășurate de executorii judecătorești, obiectul lor de activitate vizând sfera executării titlurilor executorii, mai exact executarea creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare.

Pentru aceste motive, Curtea constată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate formulată de Avocatul Poporului potrivit căreia dispozițiile

art. 1 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 287/2011

încalcă prevederile art. 16 din Constituție, întrucât oferă executorilor bancari și executorilor aparținând instituțiilor financiare nebancare și instituțiilor de credit cooperatiste posibilitatea de a deveni executori judecătorești fără îndeplinirea condițiilor prevăzute pentru aceștia din urmă la

art. 15 și 19 din Legea nr. 188/2000 . De asemenea, Curtea constată că nu poate fi reținut nici faptul că legiuitorul oferă prin textele criticate un privilegiu unei categorii socioprofesionale, cu încălcarea principiului egalității în drepturi, ce impune statului asigurarea unui cadru legal care să permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor, fără privilegii și fără discriminări.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 287/2011

privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, excepție ridicată de Avocatul Poporului potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 13 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2012.