Decizia nr. 5/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Ion Bonini - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Garba Vasile în Dosarul nr. 568/1998 al Judecătoriei Insuratei din județul Brăila.

La apelul nominal s-a prezentat Garba Vasile, personal și asistat de avocatul Ciubotariu Mihai, în baza împuternicirii avocatiale depuse la dosar, lipsa fiind Societatea Comercială "Stanriz" - S.A. din Stancuta, județul Brăila, legal citata.

Fața de declarația părților că nu au cereri prealabile de formulat se constata cauza în stare de judecată și se da cuvântul în fond.

Avocatul Ciubotariu Mihai arata ca inculpatul Garba Vasile a fost trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută la art. 214 din Codul penal, text legal care încalcă dispozițiile art. 41 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Or, potrivit art. 214 alin. 3 din Codul penal, dacă bunul este proprietate privată, cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, acțiunea penală pentru fapta prevăzută la alin. 1 se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Prin urmare, textul atacat face o deosebire între proprietatea privată aparținând persoanei fizice și proprietatea privată a statului, ceea ce contravine prevederii constituționale menționate. În concluzie, se solicita admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arata ca dispozițiile art. 214 alin. 3 din Codul penal sunt neconstituționale, deoarece pentru proprietatea privată prevăd un regim juridic diferențiat sub aspectul plângerii prealabile. Se încalcă astfel prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție, care se referă la ocrotirea în mod egal atât a proprietății aparținând persoanelor fizice ori persoanelor juridice de drept privat, cat și a proprietății private a statului. Rezultă ca acțiunea penală trebuie să se pună în mișcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate și atunci când bunul este în întregime sau în parte în proprietatea privată a statului. Fața de cele arătate se solicita admiterea excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Judecătoria Insuratei, prin Încheierea din 4 noiembrie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 568/1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Garba Vasile.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Insuratei inculpatul Garba Vasile a fost trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută la art. 214 din Codul penal, reținându-se în sarcina sa ca, în calitate de șef al fermei nr. 4 din cadrul Societății Comerciale "Stanriz" - S.A. Stancuta, județul Brăila, a aprobat efectuarea unor lucrări și folosirea unor utilaje fără plata, producand astfel cu rea-credința un prejudiciu.

În fața instanței judecătorești, la termenul de judecată din 4 noiembrie 1998, inculpatul Garba Vasile a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, sustinand ca acest text legal contravine dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție, deoarece face o "deosebire între proprietatea privată aparținând persoanei fizice și proprietatea privată a statului". Aceasta deosebire ar rezultă din faptul ca "în cazul în care partea vătămată este o societate cu capital integral sau în parte de stat nu se poate face aplicarea prevederilor art. 131 și 132 din Codul penal (lipsa plângerii prealabile și împăcarea părților)".

Judecătoria Insuratei, exprimandu-și opinia, a considerat ca excepția de neconstituționalitate invocată este intemeiata.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece art. 214 alin. 3 din Codul penal stabilește o norma de alegere pentru partea vătămată, atunci când aceasta nu este statul, considerând-o singura în măsura sa aprecieze dacă este cazul să facă plângere prealabilă în vederea declanșării acțiunii penale. În ceea ce privește proprietatea statului, în cazul săvârșirii infracțiunii de gestiune frauduloasă, legiuitorul a stabilit o procedură proprie pentru declanșarea urmăririi penale, organele de urmărire penală putându-se sesiza și din oficiu, în paralel însă cu obligația părții vătămate de a sesiza organele în drept. Prin aceasta prevedere legală s-a dorit ca ocrotirea acestui tip de proprietate sa nu fie lăsată la aprecierea părților vătămate. Cu referire la regimul sanctionator, se arata ca art. 214 din Codul penal nu face nici un fel de distincție, sancțiunea fiind aceeași, proprietatea privată fiind ocrotită în mod egal, indiferent de titularul dreptului de proprietate.

În punctul sau de vedere Guvernul arata ca, deși dispozițiile

art. 214 alin. 3 din Codul penal au fost introduse prin Legea nr. 140/1996 , ele nu au fost corelate cu prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție. Astfel alin. 3 al art. 214 din Codul penal prevede un regim juridic diferențiat sub aspectul incidentei plângerii prealabile, deoarece acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul "proprietății private particulare" și din oficiu când "privește proprietatea privată a statului". Pentru aceste considerente, se apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este intemeiata.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția ridicată, fiind legal sesizată.

Critica de neconstituționalitate privește art. 214 alin. 3 din Codul penal, potrivit căruia: "Dacă bunul este proprietate privată, cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. 1 se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate."

Rezultă ca acțiunea penală împotriva celui care, prin gestiune frauduloasă, a pricinuit o paguba unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, poate fi pusă în mișcare numai în baza plângerii prealabile a persoanei vătămate. În situația în care bunul este proprietatea privată a statului, punerea în mișcare a acțiunii penale nu este condiționată de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate, ci se declanseaza din oficiu.

Curtea Constituțională constata ca prin art. 214 alin. 3 din Codul penal se face o diferentiere neconstitutionala între protecția proprietății private a statului și protecția proprietății private a altor subiecte de drept, atunci când se precizează ca, dacă "bunul este proprietate privată, cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate". Aceste dispoziții contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, care asigura o egala ocrotire a proprietății aparținând persoanelor fizice ori persoanelor juridice de drept privat, precum și a proprietății private a statului. Asa fiind, în privinta bunurilor care formează obiectul proprietății private, statul nu poate beneficia de o ocrotire juridică diferita de aceea a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat.

În consecința, în temeiul art. 214 alin. 3 din Codul penal, punerea în mișcare a acțiunii penale se poate face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, atât în cazul în care bunul aparține persoanelor fizice sau persoanelor juridice de drept privat, cat și atunci când bunul este în întregime sau în parte proprietatea privată a statului.

În sensul celor arătate este și Decizia Curții Constituționale nr. 177 din 15 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al

art. 23 și 25 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate, ridicată de Garba Vasile în Dosarul nr. 568/1998 al Judecătoriei Insuratei din județul Brăila, și constata ca dispoziția "cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului" prevăzută la art. 214 alin. 3 din Codul penal este neconstitutionala.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 1999.