Decizia nr. 191/2000
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Decizia nr. 5/1999 4 februarie 1999 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 214 alin. 3 din Codu…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Clement Mihaila în Dosarul nr. 1.113/1999 al Judecătoriei Raducaneni, județul Iași.
La apelul nominal lipsesc părțile: Clement Mihaila, Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Iași și Societatea Comercială "Varclacs"-S.R.L. Iași. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând ca dispozițiile art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, deoarece prevăd obligativitatea luării măsurilor asiguratorii în cazul în care prin infracțiune s-a produs o paguba uneia dintre unitățile la care se referă art. 145 din Codul penal.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului retine:
Prin Încheierea din 1 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.113/1999, Judecătoria Raducaneni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Clement Mihaila.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul ei susține ca dispozițiile art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedură penală, prin instituirea obligativitatii luării măsurii asiguratorii în cazul în care prin infracțiune s-a adus o paguba uneia dintre unitățile la care se referă art. 145 din Codul penal, fără deosebire dacă este sau nu parte civilă constituită, încalcă principiul ocrotirii în mod egal a proprietății private, indiferent de titular, consacrat de art. 41 alin. (2) din Constituție. Se arata ca în jurisprudenta Curții Constituționale au fost declarate neconstituționale acele dispoziții legale care prevedeau condiții diferite pentru punerea în mișcare a acțiunii penale (din oficiu sau doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate) în funcție de titularul dreptului de proprietate lezat prin infracțiune, evocandu-se în acest sens deciziile nr. 177/1998, nr. 5/1999 și nr. 165/1999. Se mai invoca în susținerea excepției și Decizia Curții Constituționale nr. 80/1999, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 17 alin. 1 și 3, precum și ale art. 18 alin. 2 din Codul de procedură penală, referitoare la pornirea și la exercitarea din oficiu a acțiunii civile atunci când persoana vătămată este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, chiar dacă aceasta nu s-a constituit parte civilă.
Judecătoria Raducaneni, exprimandu-și opinia, pentru identitate de motiv cu cele susținute de autorul excepției și bazându-se pe considerentele
Deciziei Curții Constituționale nr. 80 din 20 mai 1999 , apreciază ca excepția ridicată este intemeiata în parte. Precizează totodată ca în speta măsura asiguratorie a fost dispusă la cererea părții civile, Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Iași, pentru acoperirea pagubei estimate la peste 63 de milioane lei.
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este intemeiata, întrucât, "Raportand art. 163 alin. 6 lit. a) la art. 41 alin. (2) din Constituție, se constată că, într-adevăr, nu se protejeaza în mod echitabil proprietatea privată, atâta timp cat se pot institui măsuri asiguratorii chiar și în cazul în care una dintre unitățile la care se referă art. 145 din Codul penal nu s-a constituit ca parte civilă". În acest sens se invoca Decizia nr. 80/1999 a Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 17 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală cu privire la exercitarea din oficiu a acțiunii civile și la dispunerea din oficiu a repararii pagubei suferite de vreuna dintre unitățile la care se referă art. 145 din Codul penal, și se conchide ca "În urma acestei decizii dispozițiile din Codul de procedură penală trebuie interpretate în sensul că și unitatea pagubita trebuie să se constituie ca parte civilă și, atunci când este interesată, să solicite organelor judiciare instituirea măsurilor asiguratorii".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Critica de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "Luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie:
a) în cazul în care prin infracțiune s-a adus o paguba uneia din unitățile la care se referă art. 145 din Codul penal, fără deosebire, dacă este sau nu parte civilă constituită;".
Autorul excepției considera ca acest text contravine prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, care prevăd: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."
Curtea constata ca în cauza este incidența doar prima teza a normei constituționale citate. Analizând argumentele invocate de autorul excepției în lumina acestui text constituțional, Curtea retine ca luarea diferențiată a măsurii asiguratorii, în vederea repararii pagubei cauzate prin infracțiune unei persoane fizice sau juridice în funcție de persoana pagubita prin infracțiune, în mod obligatoriu și din oficiu sau doar la cererea părții civile, asa cum dispune art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedură penală, reprezintă o ocrotire diferențiată, discriminatorie a proprietății private, contrară prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituție.
În același sens, dar cu referire la condițiile cerute de Codul penal pentru punerea în mișcare a acțiunii penale în cazul unor infracțiuni contra patrimoniului, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 177 din 15 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, a statuat ca stabilirea de condiții diferite, în funcție de titularul proprietății private, înseamnă o ocrotire discriminatorie a acestei proprietăți și, prin urmare, dispozițiile legale respective sunt neconstituționale. Aceleași motive de neconstituționalitate au fost reținute și în Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999.
Luarea măsurii asiguratorii, indiferent dacă este sau nu constituită parte civilă, reprezintă un act de exercitare din oficiu a acțiunii civile, posibilitate prevăzută anterior la art. 17 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală, dispoziții legale constatate, de asemenea, ca fiind neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 80 din 20 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 14 iulie 1999.
Considerentele ce au stat la baza soluțiilor anterioare ale Curții Constituționale, pronunțate în cauze similare, dar cu referire la alte dispoziții legale, sunt valabile și în prezenta cauza, astfel ca excepția urmează să fie admisă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. 6 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Clement Mihaila în Dosarul nr. 1.113/1999 al Judecătoriei Raducaneni, județul Iași.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 octombrie 2000.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Maria Bratu ────────────
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.