Decizia nr. 80/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. 1 și 3 și ale art. 18 alin. 2 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ion Bonini - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. 1 și 3 și ale art. 18 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Silvius Ion Becherescu în Dosarul nr. 2.597/1998 al Judecătoriei Constanta.
La apelul nominal răspunde Silvius Ion Becherescu, lipsind Consiliul Local Eforie Sud, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției depune la dosar concluzii scrise și solicita admiterea excepției de neconstituționalitate.
De asemenea, reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 177/1998 și nr. 5/1999, solicita admiterea, în parte, a excepției de neconstituționalitate invocate, sustinand ca, în cazul în care persoana vătămată este o unitate administrativ-teritorială, pornirea din oficiu a acțiunii civile de către procuror încalcă dispozițiile art. 119 și 120 din Constituție, referitoare la principiul autonomiei administrației publice locale și al autonomiei consiliilor locale și a primarului, precum și prevederile art. 41 alin. (2) din legea fundamentală privind principiul ocrotirii în mod egal a proprietății private, indiferent de titular.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Judecătoria Constanta, prin Încheierea din 26 februarie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 2.597/1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. 1 și 3 și ale art. 18 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Silvius Ion Becherescu.
Obiectul procesului penal în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate îl constituie infracțiunea de neglijența în serviciu, prevăzută și pedepsita de art. 249 alin. 1 din Codul penal, imputată lui Silvius Ion Becherescu pentru faptul ca în calitate de primar al orașului Eforie a pus în executare doua hotărâri ale consiliului local referitoare la schimbul de terenuri din domeniul privat al orașului cu terenuri din proprietatea unor persoane fizice.
Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca dispozițiile legale criticate - impunând pornirea și exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal și din oficiu, când persoana vătămată este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, obligând instanța să se pronunțe din oficiu asupra repararii pagubei, chiar dacă unitatea pagubita nu este constituită parte civilă, precum și pe procuror, când participa la judecata, sa susțină interesele civile ale unității respective, chiar dacă aceasta nu s-a constituit parte civilă - încalcă principiile înscrise la art. 119 și la art. 120 alin. (2) din Constituție.
În opinia autorului excepției, de vreme ce, potrivit prevederilor art. 119 din Constituție, "Administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice", iar conform art. 120 alin. (2) din Constituție, "Consiliile locale și primării funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolva treburile publice din comune și din orașe", singurele în măsura sa decidă dacă pretind sau nu despăgubiri civile pentru eventuale pagube suferite în urma săvârșirii unei infracțiuni și dacă formulează asemenea pretenții prin acțiune civilă exercitată în cadrul procesului penal ori pe calea unei acțiuni civile separate sunt aceste autorități ale administrației publice locale. Autorul excepției mai susține și faptul ca, potrivit prevederilor
art. 100 din Legea administrației publice locale nr. 69/1991 , nelegalitatea unei hotărâri a consiliului local o poate aprecia doar prefectul, atacand-o în contencios administrativ.
Instanța, exprimandu-și opinia asupra excepției în conformitate cu prevederile
art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, arata ca aceasta este " ... nefondata, întrucât prevederile art. 17 și 18 din Codul de procedură penală sunt norme imperative prin care s-a urmărit să se creeze un regim favorabil în ceea ce privește repararea prejudiciilor" pentru părțile vătămate menționate în aceste texte legale.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului asupra excepției de neconstituționalitate.
În punctul de vedere transmis de președintele Camerei Deputaților se apreciază ca dispozițiile art. 17 alin. 1 și 3 și ale art. 18 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituționale. În motivarea acestui punct de vedere se fac referiri doar la dreptul procurorului de a susține acțiunea civilă. Se arata, în aceasta ordine de idei, ca, "chiar și în calitate de persoana juridică de drept civil, consiliile locale rămân autorități publice alese de cetățeni și se afla în serviciul acestora, solutionand treburile publice din comune și orașe". În felul acesta, noțiunea de "public", existenta în textul constituțional, se caracterizează, cu necesitate, printr-o sfera de cuprindere mai larga decât cea rezultată din conținutul expresiei "persoana juridică de drept public". Conform prevederilor art. 130 alin. (1) din Constituție, "în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor", iar "problematica acțiunii civile, în legătură cu interesele patrimoniale ale comunei, orașului și județului, privește, neîndoielnic, ordinea de drept, ceea ce permite intervenția procurorului".
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepția ridicată este neîntemeiată. După ce se retine ca "autonomia locală implica și dreptul organelor administrației publice locale de a adopta, în mod independent, fără nici un amestec al altor organe, actele juridice necesare în vederea realizării atribuțiilor ce le revin, potrivit legii", se invoca dreptul instanțelor judecătorești, legal sesizate, de a se pronunța cu privire la încălcarea legii penale, inclusiv asupra aspectelor civile legate de fapta penală, considerându-se ca "prin aceasta ele nu aduc nici o atingere sub nici o formă principiului autonomiei locale, ci, prin întreaga activitate desfășurată în scopul infaptuirii actului de justiție, contribuie la consolidarea statului de drept". În același punct de vedere se mai susține ca "în procesul civil român, disponibilitatea nu este, însă, exclusiva, legea recunoscând legitimare procesuala civilă și altor persoane și organe". Se exemplifica dreptul procurorului, al autorității tutelare și chiar al sindicatelor de a promova anumite acțiuni civile, precum și obligația instanței de a se pronunța din oficiu, în cadrul procesului de divorț, cu privire la încredințarea minorilor și la stabilirea contribuției părinților la întreținerea acestora.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit la judecătorul-raportor, notele scrise, depuse de autorul excepției, concluziile acestuia și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Excepția de neconstituționalitate se referă la următoarele dispoziții din Codul de procedură penală:
Articolul 17
alin. 1: "Acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, când persoana vătămată este o unitate din cele la care se referă art. 145 din Codul penal.";
alin. 3: "În cazul arătat în alin. 1, instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra repararii pagubei, chiar dacă unitatea pagubita nu este constituită parte civilă."
Articolul 18
alin. 2: "Când persoana vătămată este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau o persoană lipsită de capacitatea de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă, procurorul, când participa la judecata, este obligat sa susțină interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă."
Examinând excepția, Curtea Constituțională constata ca pornirea și exercitarea acțiunii civile de către procuror sau de către instanța din oficiu, în cazul în care partea vătămată este o unitate administrativ-teritorială, în lipsa solicitării autorității administrației publice locale respective sau chiar contrar voinței explicite a acesteia, încalcă principiul autonomiei administrației publice locale, consacrat în art. 119 din Constituție, precum și principiul autonomiei consiliului local și a primarului, ca autorități administrative autonome, reprezentând totodată o subrogare nejustificată în atribuțiile exclusive ale acestor autorități.
După cum s-a arătat și în punctul de vedere al Guvernului, instanța judecătorească, în cadrul soluționării procesului penal, este indreptatita să se pronunțe și asupra aspectelor civile legate de fapta penală, dacă "a fost legal sesizată". Sesizarea legală pentru exercitarea acțiunii civile poate fi facuta, potrivit principiului constituțional mai sus menționat, numai de către persoana indreptatita sa pretindă despăgubiri pentru paguba suferită, singura excepție putând viza doar persoana lipsită de capacitate de exercițiu și de reprezentant legal.
În ceea ce privește referirea autorului excepției la prefect, ca singurul în drept sa controleze legalitatea hotărârilor consiliilor locale, Curtea constata ca aceasta nu poate fi reținută, întrucât, potrivit prevederilor art. 123 alin. (4) din Constituție și ale
art. 100 din Legea nr. 69/1991 , posibilitatea atacarii în fața instanței de contencios administrativ a actelor consiliului județean, ale celui local sau ale primarului, considerate ilegale, reprezintă un drept, dar nu exclusiv, în cadrul atribuțiilor prefectului. Orice act al unui organ al administrației publice poate fi atacat în contencios administrativ de persoana lezata în drepturile sale prin actul respectiv (art. 48 din Constituție).
Autorul excepției de neconstituționalitate a invocat încălcarea, prin dispozițiile legale criticate, doar a prevederilor art. 119 și ale art. 120 alin. (2) din Constituție, întrucât în speta se punea problema drepturilor autorității publice locale. Curtea constata însă ca dispozițiile art. 17 alin. 1 și 3 și ale art. 18 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale și sub un alt aspect, respectiv pentru încălcarea principiului consacrat în art. 41 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".
Curtea Constituțională, având de soluționat excepții de neconstituționalitate referitoare la condițiile cerute de Codul penal pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, în cazul unor infracțiuni contra patrimoniului, a statuat ca stabilirea de condiții diferențiate - din oficiu sau doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate -, în funcție de titularul proprietății private, înseamnă o ocrotire discriminatorie a acestei proprietăți și, prin urmare, dispozițiile legale respective sunt neconstituționale. Asemenea soluții s-au pronunțat în cazul infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută la art. 213 din Codul penal (Decizia nr. 177 din 15 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999), și de gestiune frauduloasă, prevăzută la art. 214 din Codul penal (Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999).
Fața de cele arătate Curtea Constituțională constata ca, prin dispozițiile art. 17 alin. 1 și 3 și ale art. 18 alin. 2 din Codul de procedură penală, se face o diferentiere neconstitutionala între protecția proprietății private a statului și protecția proprietății private a altor subiecte de drept, atunci când se precizează ca "Acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu, când persoana vătămată este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal"; "instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra repararii pagubei, chiar dacă unitatea pagubita nu este constituită parte civilă"; "când persoana vătămată este o unitate dintre acelea la care se referă art. 145 din Codul penal, ... procurorul, când participa la judecata, este obligat sa susțină interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă". Aceste dispoziții contravin art. 41 alin. (2) din Constituție, care asigura o egala ocrotire a proprietății aparținând persoanelor fizice ori juridice de drept privat și a proprietății private a statului. Asa fiind, în privinta exercitării din oficiu sau a sustinerii acțiunii civile de către procuror, când persoana vătămată este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, statul nu poate beneficia de o ocrotire judiciară diferita de aceea a persoanelor fizice sau persoanelor juridice de drept privat.
În consecința, în cauza, atât exercitarea acțiunii civile, cat și susținerea acesteia în fața instanței judecătorești sunt de competența autorității administrației publice locale prejudiciate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al
art. 23 și 25 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Silvius Ion Becherescu în Dosarul nr. 2.597/1998 al Judecătoriei Constanta și constata ca dispozițiile art. 17 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale.
2. Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor și constata ca dispoziția "când persoana vătămată este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, ... procurorul, când participa la judecata, este obligat sa susțină interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă" din art. 18 alin. 2 din Codul de procedură penală este neconstitutionala.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 1999.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.