Decizia nr. 707/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Învățământ "Corneliu Gheorghe Carnica" din Brăila în Dosarul nr. 6.304/113/2010 al Curții de Apel Galați - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 187D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 188D/2012, nr. 196D/2012, nr. 197D/2012, nr. 212D/2012-215D/2012 și nr. 217D/2012-220D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, invocată de Sindicatul Învățământ "Corneliu Gheorghe Carnica" din Brăila în dosarele nr. 6.795/113/2010, nr. 6.363/113/2010, nr. 6.792/113/2010, nr. 6.409/113/2010, nr. 6.679/113/2010, nr. 7.466/113/2010, nr. 7.495/113/2010, 6.309/113/2010, nr. 6.788/113/2010, nr. 6.675/113/2010 și nr. 6.819/113/2010 ale Curții de Apel Galați - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal, se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 187D/2012, nr. 188D/2012, nr. 196D/2012, nr. 197D/2012, nr. 212D/2012-215D/2012 și nr. 217D/2012-220D/2012, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 188D/2012, nr. 196D/2012, nr. 197D/2012, nr. 212D/2012-215D/2012 și nr. 217D/2012-220D/2012 la Dosarul nr. 187D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 13 decembrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 6.304/113/2010, nr. 6.795/113/2010, nr. 6.363/113/2010, nr. 6.792/113/2010, nr. 6.409/113/2010, nr. 6.679/113/2010, nr. 7.466/113/2010 și nr. 7.495/113/2010, și încheierile din 12 ianuarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 6.309/113/2010, nr. 6.788/113/2010, nr. 6.675/113/2010 și nr. 6.819/113/2010, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

Excepția a fost ridicată de Sindicatul Învățământ "Corneliu Gheorghe Carnica" din Brăila cu prilejul soluționării unei cauze civile având ca obiect drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate, care dispun diminuarea cu 25% a indemnizației de concediu de odihnă, sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, încălcând principiul neretroactivității legii. În acest sens, arată că membrii sindicatului au solicitat și le-a fost aprobată efectuarea concediului înainte de data de 3 iulie 2010. Mai mult, plata indemnizației de concediu de odihnă trebuia efectuată cu cel puțin 10 sau 5 zile în avans, după caz, conform contractelor colective de muncă și ale art. 145 alin. (3) din Codul muncii. Astfel, este evident că dreptul la indemnizație de concediu s-a născut anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 118/2010 . Într-o atare situație, a impune aplicarea acestei legi unei situații juridice anterioare intrării sale în vigoare echivalează cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile, astfel că nu se poate pretinde restituirea echivalentului de 25% din indemnizația de concediu încasată pe motivul intervenirii actului normativ ulterior încasării acesteia. De asemenea, textul de lege criticat creează și o discriminare între salariați, deoarece există o diferență de tratament juridic în funcție de momentul la care s-a solicitat acordarea indemnizației de concediu. În sfârșit, susține că

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010

este contrar prevederilor art. 1 din primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cuantumul indemnizației de concediu constituind un bun, față de care există o speranță legitimă de realizare.

Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, aspectele invocate de autorul excepției constituind, în realitate, probleme de aplicare și interpretare a textelor de lege criticate, de competența instanței de judecată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernulnu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziții potrivit cărora: "Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că textul de lege criticat aduce atingere următoarelor prevederi din Constituție: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 20 prin raportare la dispozițiile art. 1 din primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul de proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul criticii referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, Curtea constată că aspectele puse în discuție de autorii excepției vizează, în realitate, probleme de aplicare a legii în timp, de competența instanței de judecată, iar nu a instanței de contencios constituțional.

De altfel, Curtea observă că, în ceea ce privește aspectele invocate de autorul prezentei excepții, referitoare la modul de aplicare și interpretare a legii, prin

Decizia nr. 20 din 17 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 21 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava și a stabilit că, "întrucât după intrarea în vigoare a

Legii nr. 118/2010 , cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în același mod și indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat după această dată (3 iulie 2010) se impune a fi diminuată proporțional, ca urmare a faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul."

Cu privire la critica vizând încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea reține, în acord cu cele statuate în mod constant în jurisprudența sa, că situația diferită în care se găsesc persoanele în funcție de legea aplicabilă la momentul nașterii raporturilor juridice potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor. În acest sens, poate fi amintită

Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007.

În sfârșit, analizând critica de neconstituționalitate privind încălcarea dreptului de proprietate, Curtea reține că prin

Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, a statuat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privința salariului vizează numai sumele certe, lichide și exigibile.

De altfel, în acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunțată în cauza Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat faptul că art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietății.

Tot prin decizia amintită, Curtea Constituțională a reținut că, în contextul legislativ actual, prin

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în acest sens fiind Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011.

O atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor/soldelor/indemnizațiilor brute nu este de natură să încalce cele stabilite prin deciziile Curții Constituționale nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligație de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la "cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condițiile încadrării în politicile sociale și de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare". Este în același timp o obligație sub condiție care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior

Legii nr. 118/2010 . Stabilirea modalității concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcție de situația economico-financiară a țării, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligației sale de rezultat, în sensul revenirii cel puțin la cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea

Legii nr. 118/2010 .

Mutatis mutandis, cele prezentate mai sus sunt valabile și în ceea ce privește diminuarea cu 25% a indemnizațiilor și altor drepturi salariale, respectiv a indemnizației de concediu.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor sus-menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Învățământ "Corneliu Gheorghe Carnica" din Brăila în dosarele nr. 6.304/113/2010, nr. 6.795/113/2010, nr. 6.363/113/2010, nr. 6.792/113/2010, nr. 6.409/113/2010, nr. 6.679/113/2010, nr. 7.466/113/2010, nr. 7.495/113/2010, nr. 6.309/113/2010, nr. 6.788/113/2010, nr. 6.675/113/2010 și nr. 6.819/113/2010 al Curții de Apel Galați - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2012.