Decizia nr. 861/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165,

art. 180 alin. (1) și ale cap. IX din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Alexandru P. Balan în Dosarul nr. 4.275/2006 al Tribunalului Iași - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției. Lipsește partea Casa Județeană de Pensii Iași, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că reducerea sporului de vechime de la 20% la 15% pentru perioada 1 martie 1990-1 aprilie 1992, în conformitate cu dispozițiile

art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 , afectează un număr mare de persoane care au lucrat în unitățile C.F.R. în această perioadă. De asemenea, consideră că în aprecierea constituționalității textelor de lege invocate trebuie să se țină seama și de documentele Consiliului Europei privind protejarea dreptului la pensie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu produc efecte retroactive și nu conțin dispoziții discriminatorii. De asemenea, arată că, din modul în care este motivată excepția, rezultă că autorul acesteia este, de fapt, nemulțumit de modul de aplicare a legii, aspect ce revine competenței instanței judecătorești, iar nu celei de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.275/2006, Tribunalul Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165,

art. 180 alin. (1) și ale cap. IX din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Alexandru P. Balan cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziei de recalculare a pensiei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile

art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000

încalcă principiul constituțional privind garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului. În acest sens, arată că, deși a contribuit pentru pensia suplimentară cu 3% din retribuția tarifară lunară și din sporul de vechime, care reprezenta 20% din salariul tarifar, creditând astfel statul, în urma reducerii sporului de vechime la 15% i s-a stabilit un punct de pensie mai mic, ceea ce a avut ca efect reducerea cuantumului pensiei și, prin urmare, încălcarea dreptului său de proprietate. De asemenea, consideră că art. 77, art. 165 și

art. 180 alin. (1) din Legea nr. 19/2000

sunt retroactive, încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi și aduc atingere dreptului de proprietate, întrucât duc la eliminarea pensiei suplimentare și au ca efect reducerea cuantumului pensiei. În sfârșit, arată că sunt contrare dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție și prevederile capitolului IX din

Legea nr. 19/2000 , întrucât nu dispun menținerea sporului proporțional cu timpul lucrat în grupa a II-a de muncă.

Tribunalul Iași - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate nefiind contrare dispozițiilor din Constituție invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate sunt aplicabile deopotrivă tuturor cetățenilor care se află în situații identice, fără privilegii sau discriminări, și produc efecte pentru viitor de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 19/2000 . În ceea ce privește dispozițiile art. 44 din Constituție, arată că acestea nu au relevanță în cauză.

Avocatul Poporului consideră că toate textele de lege criticate sunt constituționale, având în vedere că nu conțin nicio dispoziție cu caracter retroactiv, nu instituie privilegii ori discriminări și nu încalcă dreptul de proprietate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165,

art. 180 alin. (1) din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, așa cum au fost modificate ulterior prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2001

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 19/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 338/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002. În prezent aceste texte de lege au următoarele formulări:

- Art. 77: "(1) Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3.

(2) În situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.

(3) În situațiile prevăzute la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraților conform alin. (1) se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 și 5.

(4) La calcularea punctajului mediu anual, a punctajului anual și a numărului de puncte realizat în fiecare lună se utilizează cinci zecimale." ;

- Art. 164 alin. (3): "La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare. Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale este următorul:

a) perioada 1 martie 1970 - 1 septembrie 1983:

3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;

5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani;

7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 1520 de ani;

10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.

b) perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992:

3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3-5 ani;

6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;

9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani;

12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 de ani;

15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani."

- Art. 165: "(1) Asigurații care au contribuit la Fondul pentru pensia suplimentară cu 2%, 3%, respectiv 5% beneficiază de o creștere a punctajului, determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste perioade, astfel:

a) 16% pentru perioada 1 ianuarie 1967 - 1 ianuarie 1973;

b) 13% pentru perioada 1 ianuarie 1973 - 1 ianuarie 1978;

c) 14% pentru perioada 1 ianuarie 1978 - 1 iulie 1986;

d) 21% pentru perioada 1 iulie 1986 - 1 noiembrie 1990;

e) 15% pentru perioada 1 noiembrie 1990 - 1 aprilie 1991;

f) 14% pentru perioada 1 aprilie 1991 - 1 aprilie 1992;

g) 13% pentru perioada 1 aprilie 1992 - 1 ianuarie 1999;

h) 22% pentru perioada 1 ianuarie 1999 - 1 februarie 1999;

i) 17% pentru perioada de după 1 februarie 1999.

(2) Asigurații care au contribuit cu 4% la Fondul pentru pensia suplimentară beneficiază de o creștere a punctajului, determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste perioade, astfel:

a) 26% pentru perioada 1 iulie 1977 - 1 ianuarie 1978;

b) 28% pentru perioada 1 ianuarie 1978 - 1 iulie 1986."

- Art. 180: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi pensiile de asigurări sociale de stat, pensiile suplimentare, pensiile de asigurări sociale pentru agricultori, stabilite pe baza legislației anterioare, precum și ajutoarele sociale stabilite potrivit legislației de pensii devin pensii în înțelesul prezentei legi."

De asemenea, autorul excepției critică și dispozițiile întregului capitol IX - "Dispoziții tranzitorii" din

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2), referitoare la principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1), privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, fără privilegii și fără discriminări, și ale art. 44 alin. (1), referitor la garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că una dintre criticile de neconstituționalitate formulate de autorul excepției se referă la faptul că sporul de vechime din care i-a fost reținută contribuția pentru pensia suplimentară reprezenta 20% din salariul tarifar, iar, în prezent, dispozițiile

art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000

prevăd că sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale este de 15% pentru o vechime în muncă mai mare de 20 de ani. Considerând că partea sa de contribuție la asigurările sociale reprezintă o creanță asupra statului pe care nu o mai poate recupera, susține că i se încalcă dreptul de proprietate.

Față de aceste susțineri, Curtea observă că, în realitate, problemele învederate de autorul excepției se referă la existența unui conflict între două acte normative de aceeași forță juridică, respectiv între dispozițiile

art. 5 din Decretul-lege nr. 98/1990

privind acordarea unor drepturi personalului din transporturile pe calea ferată, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 20 martie 1990, text de lege ce reglementează sporul pentru vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, și dispozițiile

art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 . Aceste aspecte privesc însă probleme de aplicare a legii, ceea ce revine competenței instanței judecătorești.

O altă critică formulată de autorul excepției vizează faptul că, prin efectul dispozițiilor art. 180 și

art. 165 din Legea nr. 19/2000 , dispare categoria pensiilor suplimentare, acordându-se în schimb o creștere a punctajului, iar prin recalcularea pensiei cu luarea în calcul a punctajului mediu anual stabilit potrivit dispozițiilor art. 77 din aceeași lege rezultă o pensie mai mică decât cea obținută potrivit legislației anterioare. Astfel, consideră că sunt încălcate principiile constituționale ale neretroactivității legii civile și egalității în drepturi a cetățenilor, precum și dreptul de proprietate.

Față de aceste susțineri, Curtea constată, în acord cu cele statuate în mod constant în jurisprudența sa, că, potrivit art. 47 din Constituție, cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asigurări sociale și măsuri de protecție socială, în condițiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul lor valoric, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Această prerogativă a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituțional al neretroactivității legii civile, atât timp cât dispozițiile de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare pentru viitor. De asemenea, Curtea a reținut că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.

De asemenea, Curtea observă că sumele plătite cu titlu de contribuție la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen și, prin urmare, nu pot da naștere vreunui drept de creanță asupra statului sau asupra fondurilor de asigurări sociale. Astfel, asigurările sociale, funcționează pe baza principiilor mutualității și solidarității, iar asigurații beneficiază de drepturi de asigurări sociale, în condițiile prevăzute de lege și proporțional cu perioada de cotizare și cu contribuțiile plătite, pe întreaga perioadă în care sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile respective.

În lumina acestor principii, criticile formulate față de dispozițiile art. 77, art. 165 și

art. 180 din Legea nr. 19/2000

se dovedesc a fi neîntemeiate. Curtea observă însă că, de fapt, nemulțumirile autorului excepției au în vedere faptul că, prin aplicarea textelor de lege criticate, în urma recalculării, i s-a stabilit un cuantum al pensiei mai mic decât cel obținut anterior, contrar prevederilor

art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 . Acestea sunt însă probleme de aplicare a legii, ce revin competenței instanței de judecată, iar nu celei de contencios constituțional.

În sfârșit, în ceea ce privește critica adusă dispozițiilor întregului capitol IX din

Legea nr. 19/2000 , Curtea constată că acestea nu produc efecte retroactive, aplicându-se pentru viitor, de la data intrării lor în vigoare. De altfel, critica se referă la o pretinsă omisiune de reglementare, aspect care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate fi soluționat de Curtea Constituțională.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165,

art. 180 alin. (1) și ale cap. IX din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, excepție ridicată de Alexandru P. Balan în Dosarul nr. 4.275/2006 al Tribunalului Iași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 noiembrie 2006.