Decizia nr. 694/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 și ale art. 47 alin. (3)-(5) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 350/2001 6 iulie 2001 (prevederi anume) privind amenajarea teritoriului și urbanismul
- OUG nr. 7/2011 2 februarie 2011 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și ur…
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 și ale
art. 47 alin. (3)-(5) din Legea nr. 350/2001
privind amenajarea teritoriului și urbanismul, excepție ridicată de Lucian Manuel Paraschiv și Mihaela Cristescu în Dosarul nr. 27.835/3/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 512D/2012 al Curții Constituționale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Susține că textele de lege criticate nu instituie o diferență de tratament juridic între titularii dreptului de proprietate - persoane fizice sau persoane juridice -, acestea cuprinzând condițiile impuse în mod egal tuturor proprietarilor, fără derogări de la regimul autorizații construcțiilor.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 310 din 23 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 27.835/3/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor " art. 1 pct. 10 și pct. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2011
pentru modificarea și completarea
privind amenajarea teritoriului și urbanismul", excepție ridicată de Lucian Manuel Paraschiv și Mihaela Cristescu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă acțiunea autorilor excepției de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-un act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile
art. I pct. 10 și pct. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2011
au adus modificări discriminatorii regimului de încadrare urbanistică, în funcție de suprafața, respectiv de modul în care vor fi folosite anumite terenuri. Astfel, asupra terenurilor având destinația de locuințe, aparținând persoanelor fizice sau juridice, legea nu mai permite derogări de la regimul urbanistic prestabilit, în timp ce pentru terenuri cu destinația de spații comerciale sau în cazuri de construire a unor obiective de interes major este posibilă modificarea prevederilor documentațiilor de urbanism. Deși sancțiunea pentru construirea în afara dispozițiilor legale este comună, și anume demolarea clădirii, apare această inechitate sub aspectul posibilității reîncadrării urbanistice a imobilului prin derogare de la prevederile Planului urbanistic zonal, permisă numai în cazul unor spații cu destinații comerciale. Or, art. 44 alin. (2) din Constituție garantează că "proprietatea este ocrotită în mod egal de lege". Prin urmare, proprietarii unor imobile cu destinația de locuință sunt discriminați și sunt afectați prin ingerința statului asupra celor 3 atribute definitorii ale dreptului de proprietate: posesia, folosința și dispoziția. Dreptul lor de proprietate asupra bunului imobil, drept cu "caracter total", ce conferă titularului său folosința și dispoziția asupra unui bun "în mod exclusiv și perpetuu" devine, practic, inutilizabil, ceea ce echivalează cu o expropriere nelegală. Autorii excepției mai susțin că textele de lege criticate nici nu stabilesc vreun mod de îndreptare a unor erori de încadrare urbanistică prin Planul urbanistic general, ceea ce face ca aceste prevederi să fie abuzive și sub acest aspect.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, având în vedere motivele invocate în preambulul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2011 , ce justifică necesitatea și urgența reglementării.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2011
sunt constituționale. Fără a fi contrare prevederilor art. 44 alin. (2) și (3) din Constituție, textele de lege criticate, prin care sunt reglementate anumite măsuri de armonizare a activităților de planificare urbană și teritorială, sunt în deplină concordanță cu exigența impusă de art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală, ce impune proprietarului obligația respectării tuturor sarcinilor ce îi revin, potrivit legii sau obiceiului. În plus, normele constituționale îndrituiesc legiuitorul ordinar să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare și motivării autorilor excepției, prevederile
art. 1 pct. 10 și pct. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2011
pentru modificarea și completarea
privind amenajarea teritoriului și urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011. Având în vedere că ordonanța de urgență menționată este un act modificator al unei legi, iar, potrivit
art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, "Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta", rezultă că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, în realitate, dispozițiile art. 32 și ale
art. 47 alin. (3)-(5) din Legea nr. 350/2001
privind amenajarea teritoriului și urbanismul, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 10 iulie 2001, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile
art. I pct. 10 și pct. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2011
pentru modificarea și completarea
privind amenajarea teritoriului și urbanismul. Textele de lege criticate prevăd următoarele:
- Art. 32: "(1) În cazul în care prin cererea pentru emiterea certificatului de urbanism se solicită o modificare a prevederilor documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă sau dacă condițiile specifice ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiții o impun, autoritatea publică locală are dreptul ca, după caz, prin certificatul de urbanism:
a) să respingă în mod justificat cererea de modificare a prevederilor documentațiilor de urbanism aprobate;
b) să condiționeze autorizarea investiției de elaborarea și aprobarea de către autoritatea publică locală competentă a unui plan urbanistic zonal;
c) să condiționeze autorizarea investiției de elaborarea unui plan urbanistic zonal, prin grija investitorului privat, în condițiile legii, și de aprobarea acestuia de către autoritatea publică locală, numai în situația solicitării construirii de parcuri industriale, parcuri tehnologice, supermagazine, hipermagazine, parcuri comerciale, parcuri culturale, zone de producție, zone de dezvoltare a unor ansambluri rezidențiale noi, infrastructură de transport, în situația extinderii intravilanului localității cu cel puțin 10.000 mý pentru funcțiuni de locuire sau cu cel puțin 5.000 mý pentru funcțiuni de servicii sau producție;
d) să condiționeze autorizarea investiției de elaborarea și aprobarea unui plan urbanistic de detaliu;
e) să permită întocmirea documentației tehnice pentru autorizația de construire, în situația solicitării construirii pe o parcelă în cadrul unui front continuu construit preexistent în care clădirile de pe parcelele adiacente au același regim de înălțime cu cel solicitat.
(2) Pentru situațiile prevăzute la alin. (1) lit. c), inițierea planului urbanistic zonal se face după obținerea unui aviz de oportunitate întocmit de arhitectul-șef și aprobat, după caz, conform competenței, de președintele consiliului județean, cu avizul prealabil al primarului localității, de primarul localității, respectiv primarul general al municipiului București.
(3) Avizul de oportunitate se emite în baza unei solicitări scrise, cuprinzând următoarele elemente:
a) piese scrise, respectiv memoriu tehnic explicativ, care va cuprinde prezentarea investiției/operațiunii propuse, indicatorii propuși, modul de integrare a acesteia în zonă, prezentarea consecințelor economice și sociale la nivelul unității teritoriale de referință și la nivelul localității, categoriile de costuri ce vor fi suportate de investitorii privați și categoriile de costuri ce vor cădea în sarcina autorității publice locale;
b) piese desenate, respectiv încadrarea în zonă, plan topografic/cadastral cu zona de studiu actualizat, conceptul propus - plan de situație cu prezentarea funcțiunilor, a vecinătăților și a limitelor servituților propus a fi instituite, modul de asigurare a acceselor, utilităților.
(4) Prin avizul de oportunitate se stabilesc următoarele:
a) teritoriul care urmează să fie reglementat prin Planul urbanistic zonal;
b) categoriile funcționale ale dezvoltării și eventualele servituți;
c) reglementări obligatorii sau dotări de interes public necesare;
d) reglementări privind asigurarea acceselor, parcajelor, utilităților;
e) capacități și indicatori maximali pentru volumele de marfă vehiculate, emisii de noxe.
(5) După aprobarea Planului urbanistic zonal sau de detaliu se poate întocmi documentația tehnică în vederea obținerii autorizației de construire, exclusiv cu respectarea reglementărilor urbanistice aprobate."
Articolul 47
alin. (3)-(5): "(3) Elaborarea de planuri urbanistice zonale este obligatorie pentru:
a) zonele centrale ale localităților;
b) zonele construite protejate;
c) parcurile industriale, parcurile de activități sau tehnologice;
d) zonele destinate hipermagazinelor și/sau parcurilor comerciale;
e) zonele de producție;
f) parcurile culturale;
g) zonele de dezvoltare a unor ansambluri rezidențiale noi;
h) infrastructura de transport;
i) zonele supuse restructurării sau regenerării urbane;
j) zona costieră/zonele de protecție a țărmului mării, pe o adâncime de minimum 200 m;
k) alte zone stabilite de autoritățile publice centrale sau locale, potrivit legii, pentru zone omogene din punct de vedere funcțional și morfologic sau pentru suprafețe mai mari de 10.000 mý.
(4) Delimitarea zonelor pentru care se întocmesc planuri urbanistice zonale obligatorii se face, de regulă, în Planul urbanistic general.
(5) Prin Planul urbanistic zonal se stabilesc, în baza analizei contextului social, cultural istoric, urbanistic și arhitectural, reglementări cu privire la regimul de construire, funcțiunea zonei, înălțimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor față de aliniament și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei, caracteristicile arhitecturale ale clădirilor, materialele admise."
Textele din Constituție invocate de autorul excepției ca fiind încălcate sunt cele ale art. 44 alin. (2) teza întâi, potrivit cărora "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", precum și ale art. 44 alin. (3), în temeiul cărora "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Articolul 32
stabilește soluțiile pe care autoritatea publică locală are dreptul să le adopte față de cererile de modificare a prevederilor documentațiilor de urbanism aprobate pentru o anumită zonă din raza sa teritorială, iar art. 47 alin. (3)-(5) enumeră cazurile în care elaborarea de planuri urbanistice zonale este obligatorie. În anumite situații, justificate prin condițiile specifice ale amplasamentului ori prin natura obiectivelor de investiții, este posibilă modificarea datelor din documentațiile de urbanism preexistente, însă numai cu respectarea cerințelor legii, cerințe care vizează necesitatea obținerii unor avize suplimentare și care nu prevăd nicio discriminare legată de persoana solicitantului, indiferent dacă aceasta este persoană fizică sau persoană juridică de drept privat sau de drept public. Determinant este, așadar, factorul obiectiv al valorii, întinderii, amplasării și al impactului general al investiției imobiliare respective.
Prin urmare, dispozițiile de lege criticate nu prevăd un tratament juridic diferențiat al proprietății, în funcție de persoana titularului dreptului de proprietate, așa cum susțin autorii excepției, fiind în deplin acord cu exigențele art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție.
Curtea Constituțională nu poate reține nici criticile referitoare la realizarea unei exproprieri, prin faptul că, fără obținerea modificărilor prevederilor documentațiilor de urbanism, titularul dreptului de proprietate - persoană fizică - ce are ca obiect un bun imobil cu destinația de locuință este împiedicat să exercite neîngrădit atributele specifice dreptului de proprietate - usus, fructus și abusus. Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, dreptul de proprietate nu are caracter absolut, conținutul și limitele sale fiind stabilite de lege.
În cazul de față, însă, nici nu se pune problema restrângerii exercițiului dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate, ca orice al drept, trebuie exercitat cu bună-credință și în acord cu interesele și drepturile altor titulari de drepturi sau cu interesul general al societății sau al unei comunități determinate. Normele legale referitoare la amenajarea teritoriului și urbanismul, reglementate de
Legea nr. 350/2001 , urmăresc tocmai obținerea unui echilibru rezonabil între interesele particulare ale titularilor dreptului de proprietate și interesul public ce constă în protejarea mediului și asigurarea dreptului la un mediu sănătos, garantat de art. 35 din Constituție. Pentru evitarea abuzurilor în domeniul construcțiilor, cu consecințe extrem de grave asupra dezideratului de armonizare a mediului urban concomitent cu protejarea mediului natural, legea cuprinde anumite reguli privind regimul autorizațiilor de construire, elaborate, evident, în funcție de natura, obiectivul și impactul social al fiecărui tip de construcție. Respectarea acestor reguli nu poate fi convertită într-o pretinsă îngrădire a exercitării dreptului de proprietate, așa cum susțin autorii excepției. Faptul că aceștia nu se află în ipotezele normelor legale ce reglementează situațiile în care autoritatea publică locală poate accepta, sub anumite condiții stricte, cererea de modificare a prevederilor documentațiilor de urbanism, nu înseamnă că actul normativ în cauză instituie o discriminare în defavoarea acestora sau că este afectat dreptul lor de proprietate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 și ale
art. 47 alin. (3)-(5) din Legea nr. 350/2001
privind amenajarea teritoriului și urbanismul, excepție ridicată de Lucian Manuel Paraschiv și Mihaela Cristescu în Dosarul nr. 27.835/3/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.