Decizia nr. 12/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată și modificată prin

Legea nr. 12/1995 , ridicată de Societatea Comercială "Cepes Escargot" - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 2.732/1998 al Judecătoriei Arad.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 1999, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, fiind consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26 ianuarie 1999 și apoi pentru 4 februarie 1999 și, respectiv, pentru data de 9 februarie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 mai 1998, pronunțată în Dosarul nr. 2.732/1998, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , ridicată de Societatea Comercială "Cepes Escargot" - S.R.L. din Arad. În motivarea excepției se arata ca aceste dispoziții încalcă normele prevăzute la

art. 1 și 3 din Legea nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor. Potrivit

art. 1 din Legea nr. 32/1968 , contravenția este definită ca fapta ce prezintă un grad de pericol social mai mic decât infracțiunea, de unde rezultă ca și amenda contravențională nu poate depăși în nici un caz maximul general al amenzii penale, care, conform art. 53 pct. 1 lit. c) din Codul penal, este de 50.000.000 lei. Art. 3 din aceeași lege impune instituirea prin norma specială a unui minim și a unui maxim al amenzii contravenționale. Or,

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

infrange aceste dispoziții legale, prin aceea ca prevede limite ale amenzii contravenționale cu mult mai mari decât limitele generale ale amenzii penale și calculul lor se face pe bază de cote procentuale progresive, ceea ce conduce la amenzi nelimitate. Se mai susține ca dispozițiile legale criticate contravin și art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție, care prevede că infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică. În sprijinul acestui argument este invocată jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, care a extins garanțiile prevăzute la art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului la toate categoriile de pedeapsa, deci și la sancțiunile contravenționale, al căror regim trebuie asadar reglementat prin lege organică. În sfârșit, se susține ca

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

violeaza și principiul constituțional al proportionalitatii, prevăzut la art. 49 alin. (2), prin aceea ca operează o restrangere a libertății comerțului, instituind sancțiuni exorbitante în reglementarea disciplinei financiare.

Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, instanța considera ca

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

nu contravine art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție. Se arata ca, deși textul criticat "stabilește, cu titlu de amenda contravențională, cote procentuale progresive, ceea ce duce la aplicarea unei amenzi exigente, acestea vin în ajutorul intaririi disciplinei financiare valutare". Nu se poate face paralela între contravenție și infracțiune, deoarece în răspunderea penală sunt angajate persoanele fizice, nu cele juridice și, de asemenea, "nu se poate separa patrimoniul unei persoane juridice, care este distinct de cel al persoanei fizice". Legiuitorul a consacrat contravenției care prezintă un grad de pericol social mai redus decât infracțiunea un cadru juridic special care vizează preponderent persoanele juridice.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel se arata ca, în ceea ce privește susținerea ca textul criticat, modificând sistemul de amenzi din sume fixe în sume procentuale, ar infrange norma de principiu stabilită prin

art. 3 din Legea nr. 32/1968 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia Plenului nr. 9 din 24 ianuarie 1995, în sensul că nu exista interdicție constituțională referitoare la libertatea de opțiune a legiuitorului. Cu referire la susținerea privind necesitatea stabilirii sancțiunilor contravenționale, în speta amenzi, prin lege organică, se arata ca jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, invocată de autorul excepției, nu impune legiuitorului anumite obligații în raport cu categoria legii prin care sunt reglementate contravențiile, ci cere acestuia să respecte principiul legalității sanctionarii contravențiilor și să asigure totalitatea garanțiilor procesuale impuse de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Aceasta excepție are ca obiect dispozițiile

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 12/1995 , care prevăd:

"În cazul constatării nerespectării termenelor menționate la pct. 3, 5 și 6, precum și a celor menționate în autorizația Băncii Naționale a României, eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenționale, reprezentând:

- 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;

- 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 și 60 de zile calendaristice;

- 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depășește primele 60 de zile de întârziere.

În toate situațiile se menține obligația repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenției.

În cazul depășirii termenului de la alineatul precedent, penalitățile stabilite la

art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanță, se majorează cu 50% ."

Cu privire la constituționalitatea prevederilor

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , aprobată și modificată prin

Legea nr. 12/1995 , Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999. Prin aceasta decizie, Curtea cu majoritate de voturi, a respins excepția de neconstituționalitate, retinand în esenta următoarele:

Dispozițiile textului atacat nu infrang prevederile de principiu ale

art. 1 și 3 din Legea nr. 32/1968 , referitoare la deosebirea de gravitate dintre infracțiuni și contravenții și obligativitatea stabilirii unor limite minime și maxime ale amenzilor contravenționale. Prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 9 din 24 ianuarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995, s-a statuat că nu exista nici o interdicție constituțională care să limiteze libertatea de opțiune a legiuitorului în ceea ce privește modificarea sistemului de amenzi din sume fixe în sume procentuale.