Decizia nr. 764/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2012

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, excepție ridicată de Mircea-Nicu Toader în Dosarul nr. 5.556/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.284D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Liviu Togan, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa părții Secretariatul General al Guvernului, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, pentru motivele expuse pe larg în notele aflate la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că deja Curtea Constituțională s-a pronunțat în acest sens.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 iulie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5.556/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2012

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, excepție ridicată de Mircea-Nicu Toader într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea și suspendarea executării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2012 , precum și repararea consecințelor acesteia, respectiv anularea

Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2012

prin care domnul Traian Băsescu a fost suspendat din funcția de Președinte al României și a

Hotărârii Parlamentului nr. 34/2012

prin care au fost stabilite obiectul și data referendumului național pentru demiterea Președintelui României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că ordonanța de urgență criticată este neconstituțională în integralitatea sa, întrucât conține dispoziții care afectează regimul instituțiilor fundamentale ale statului. Are în vedere Președintele României, a cărui demitere este aprobată, potrivit prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2012 , dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetățenilor care au participat la referendum, prin derogare de la prevederile

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000

care stabilesc că referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puțin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.

Arată că, prin modificarea

art. 10 din Legea nr. 3/2000 , în sensul derogării de la prevederile art. 5 alin. (2) din aceeași lege, referitoare la condițiile de cvorum necesare organizării valabile a referendumului, se aduce atingere principiului separației și echilibrului puterilor în stat.

Susține, de asemenea, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2012

este neconstituțională, întrucât a fost adoptată în lipsa unei situații extraordinare și fără ca urgența să fie motivată în cuprinsul acesteia, așa cum impune art. 115 alin. (4) din Constituție . Din preambulul acesteia rezultă că urgența reglementării a fost determinată de luarea unor măsuri necesare, legale și tehnice, pentru a se asigura, în condiții optime, consultarea electoratului prin referendum, fără a se evidenția însă existența unei situații extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată. Precizează că, în acest sens, Curtea Constituțională a statuat prin

Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009

că, pentru emiterea ordonanței de urgență, este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public.

În final, precizează că "la baza propunerii și adoptării acestei ordonanțe s-a aflat acțiunea concertată a mai multor parlamentari aflați în opoziție care a condus, într-un termen extrem de scurt, la suspendarea Președintelui României".

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2012

contravine dispozițiilor art. 81 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora este declarat ales în funcția de Președinte al României candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscriși în listele electorale. De asemenea, consideră că se încalcă și art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, întrucât este depășită limita delegării legislative stabilită prin textul constituțional menționat. Totodată, instanța constată că, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 731 din 10 iulie 2012 , s-a stabilit că se impune existența unui cvorum pentru validitatea referendumului, fiind înlăturate dispozițiile

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2012 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2012

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 5 iulie 2012. Ulterior sesizării Curții Constituționale, ordonanța de urgență menționată a fost aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 153/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2012.

În opinia autorului excepției, actul normativ criticat contravine următoarelor dispoziții din Constituție: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 81 alin. (2) care stabilește că este declarat ales în funcția de Președinte al României candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscriși în listele electorale, art. 115 alin. (4) potrivit căruia Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora și art. 115 alin. (6) care prevede, la teza a două, că ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Ulterior sesizării sale cu soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2012

a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 153/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2012. Prin legea de aprobare au fost abrogate prevederile

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2012

care modificau

art. 10 din Legea nr. 3/2000 , în sensul că "prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Președintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetățenilor care au participat la referendum". Acestea erau prevederile care, în opinia autorului excepției, imprimau întregii ordonanțe de urgență caracter neconstituțional.

Prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin.. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

Or, în cauza de față nu este aplicabilă o astfel de interpretare, după cum se va arăta în continuare.

Curtea reține că, prin

Decizia nr. 731 din 10 iulie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 12 iulie 2012, pronunțată ca urmare a exercitării controlului a priori de constituționalitate asupra Legii pentru modificarea

art. 10 din Legea nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, a constatat că aceasta este constituțională, în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puțin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.

Astfel cum s-a subliniat în cuprinsul

Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 2 august 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 august 2012, ca urmare a deciziei menționate, prevederile

Legii nr. 3/2000 , așa cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2012 , care prevedeau că, "Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Președintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetățenilor care au participat la referendum", nu mai puteau fi aplicate de nicio autoritate publică implicată în procedura referendumului aflată în curs de desfășurare, motiv pentru care, de altfel, prin legea de aprobare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2012

a fost abrogat acest text.

Prin aceeași hotărâre, Curtea Constituțională a reținut că modificările aduse

legii referendumului, prin Legea nr. 153/2012 , în ceea ce privește eliminarea derogării referitoare la referendumul privind demiterea Președintelui României de la aplicarea prevederilor cu caracter general cuprinse în

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000

care reglementau cvorumul de validitate a referendumului, nu au constituit rezultatul unei opțiuni arbitrare a legiuitorului. Dimpotrivă, intervenția imediată a legiuitorului a fost în deplină concordanță cu exigențele constituționale referitoare la efectele deciziilor Curții Constituționale și a fost menită să preîntâmpine apariția unor grave probleme legate de stabilirea cadrului legal aplicabil procedurii pendinte a referendumului. Prin

Hotărârea nr. 3 din 2 august 2012 , Curtea a reținut, totodată, că susținerea inaplicabilității

Deciziei Curții Constituționale nr. 731 din 10 iulie 2012

procedurii referendumului din data de 29 iulie 2012, pe motiv că această procedură a fost declanșată la o dată anterioară pronunțării deciziei prin care instanța constituțională sancționa o anumită interpretare a normelor legale aplicabile acestei proceduri, ar echivala, pe de o parte, cu lipsirea de efecte juridice a actului jurisdicțional al Curții, ceea ce contravine flagrant dispozițiilor art. 147 din Constituție, și, pe de altă parte, cu acceptarea unei situații de neconceput, respectiv ca procedura referendumului să fie guvernată de dispoziții legale care și-au pierdut legitimitatea constituțională, în vădită contradicție cu principiile statului de drept și supremației Constituției, prevăzute de art. 1 din Legea fundamentală.

Așadar, în acest context, este evident că nu este aplicabilă speței de față interpretarea dată de Curtea Constituțională prevederilor art. 29 alin. (1) din legea sa de organizare și funcționare prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , în condițiile în care dispozițiile

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2012

nu sunt nicidecum de natură să producă efecte și după ieșirea lor din vigoare. De aceea, față de data sesizării Curții Constituționale, anterioară celei a abrogării textului criticat, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2012

apare ca devenită inadmisibilă, fiind contrară prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

Cât privește celelalte dispoziții ale ordonanței de urgență criticate, Curtea observă că autorul excepției nu argumentează pretinsa neconstituționalitate a acestora, înglobându-le în motivarea generală referitoare la încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție, în sensul că ordonanța de urgență afectează regimul instituției Președintelui României, ca instituție fundamentală a statului. Or, din lecturarea acestora se observă că reprezintă norme de natură tehnică, în legătură cu care o astfel de critică nu poate fi incidentă. De aceea, sub acest aspect, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2-6 și ale art. II este inadmisibilă, neîndeplinind cerința motivării impuse de prevederile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

De altfel, Curtea observă că nu este întrunită nici condiția referitoare la existența unei legături cu soluționarea cauzei, prevăzută la

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , anularea

Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 457 din 6 iulie 2012, prin care domnul Traian Băsescu a fost suspendat din funcția de Președinte al României și a

Hotărârii Parlamentului nr. 34 din 6 iulie 2012

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 457 din 6 iulie 2012, prin care au fost stabilite obiectul și data referendumului național pentru demiterea Președintelui României nedepinzând de prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2012

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2012

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, excepție ridicată de Mircea-Nicu Toader în Dosarul nr. 5.556/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a art. I pct. 2-7 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2012

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 3/2000

privind organizarea și desfășurarea referendumului, excepție ridicată de același autor, în același dosar, al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2012.