Decizia nr. 872/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2010

privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcții și ale

Legii nr. 3/2011

pentru aprobarea acesteia, excepție ridicată de Vasile Teleagă în Dosarul nr. 1.830/115/2011 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 437D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, apreciind că nu se justifică reconsiderarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 586 din 5 iunie 2012 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.830/115/2011, Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2010

privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcții și ale

Legii nr. 3/2011

pentru aprobarea acesteia, excepție ridicată de Vasile Teleagă într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni pentru anularea unui proces-verbal de control încheiat de inspectori ai Inspectoratului de Stat în Construcții Caraș-Severin.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că se încalcă principiul neretroactivității legii, deoarece ordonanța de urgență dispune desființarea construcțiilor care deja erau finalizate la intrarea sa în vigoare, astfel încât sunt aplicabile norme juridice intrate ulterior în vigoare unor raporturi juridice născute anterior emiterii acestor norme.

Arată că ordonanța de urgență vizează doar o anumită categorie de imobile, respectiv construcțiile cu destinație turistică, fiind omise celelalte categorii de construcții edificate în aceleași condiții, astfel că se creează o situație discriminatorie pentru proprietarii construcțiilor turistice. Totodată, prin menționarea anumitor arii geografice în care legea urmează să producă efecte (zonele cu potențial turistic, stațiunile turistice, zonele construite protejate, zonele de protecție a monumentelor istorice, rezervațiile naturale și altele asemenea, precum și în limita a 200 de metri de la linia de coastă, din stațiunile turistice și din localitățile aflate pe litoralul Mării Negre) se creează o situație discriminatorie față de cei care au edificat același gen de construcții, în aceleași condiții, dar în zone neenumerate de textul legii.

Susține că, prin procedura reglementată de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2010 , este încălcat accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, aceasta fiind o procedură sumară, în cadrul căreia verificarea de către o instanță a legalității măsurilor dispuse este imposibilă din cauza termenului extrem de scurt de contestare și a inexistenței unei căi de atac împotriva măsurilor dispuse de autoritatea publică.

În fine, autorul excepției arată că se nesocotește și dreptul de proprietate privată.

Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, precizează că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2010

nu se aplică unor raporturi juridice născute anterior emiterii acestuia. Consideră că actele normative criticate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât nu instituie un regim discriminatoriu pentru cetățenii proprietari ai unor construcții cu destinație turistică, în condițiile în care normele criticate privesc toți proprietarii unor asemenea construcții și vizează interesul public general. Consideră că nu este nesocotit nici dreptul de acces liber la justiție, dreptul la un proces echitabil sau dreptul de proprietate privată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2010

nu aduc atingere principiului neretroactivității legii, întrucât nu privesc raporturi juridice născute anterior emiterii acesteia. Consideră că nu poate fi reținută nici critica prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât ordonanța de urgență menționată se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare. Apreciază, totodată, că dispozițiile legale criticate nu împiedică exercitarea neîngrădită a accesului liber la justiție și folosirea tuturor garanțiilor procesuale care condiționează într-un stat democratic procesul echitabil. De asemenea, arată că regimul legal al construcțiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2010

privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2010, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 3/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 4 martie 2011, care au următorul conținut:

- Art. 1: "Prin derogare de la prevederile

art. 28, 31 și 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, toate construcțiile cu destinație turistică din zonele cu potențial turistic, stațiunile turistice, zonele construite protejate, zonele de protecție a monumentelor istorice, rezervațiile naturale și alte asemenea, precum și construcțiile cu destinație turistică și construcțiile realizate în limita a 200 de metri de la linia de coastă, din stațiunile turistice și din localitățile aflate pe litoralul Mării Negre, executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, aflate pe terenuri proprietate publică ori privată, finalizate sau în curs de execuție, se desființează."

- Art. 2: "(1) După constatarea faptului că respectivele construcții au fost executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia de către reprezentanții Inspectoratului de Stat în Construcții, aceștia înștiințează Direcția generală lucrări publice din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, care somează proprietarii construcțiilor să le desființeze în termen de 48 de ore.

(2) Somația se înmânează proprietarului construcției sau se afișează la loc vizibil pe imobil."

- Art. 3: "În cazul în care proprietarul nu dă curs somației în termenul prevăzut la art. 2, desființarea se face în termen de 24 de ore, de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, prin Direcția generală lucrări publice, cu recuperarea ulterioară a cheltuielilor generate de această operațiune de la proprietarul construcției, în condițiile legii."

- Art. 4: "Autoritățile de ordine publică, la solicitarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, sprijină acțiunile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

De asemenea, este criticată și

Legea nr. 3/2011

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2010

privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcții. Curtea observă că autorul excepției nu formulează însă critici diferențiate cu privire la ordonanța de urgență și la legea de aprobare a acesteia, motivele de neconstituționalitate invocate vizând, în realitate, numai

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2010 . Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, reprezentată, de exemplu, de

Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, că ordonanțele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituție, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare și devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din rațiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă și elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern. În acest context, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2010

privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcții, astfel cum a fost aprobată prin

Legea nr. 3/2011 .

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, actele normative criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 care garantează accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1), (2) și (3) referitor la dreptul de proprietate privată. Invocă, de asemenea, prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ambele referitoare la respectarea proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 586 din 5 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 21 august 2012, s-a mai pronunțat asupra

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2010 , astfel cum a fost modificată prin legea de aprobare a acesteia, din perspectiva unor critici identice. Cu acel prilej, Curtea a statuat că ordonanța de urgență criticată nu are caracter retroactiv, întrucât nu afectează regimul juridic ce trebuia respectat la momentul edificării construcției, desființarea fiind, de fapt, consecința nerespectării normelor în vigoare la data edificării acestora.

De asemenea, Curtea a constatat că nu este încălcat nici principiul egalității, ținând cont de faptul că reglementarea unui regim special pentru anumite categorii de imobile, respectiv cele cu destinație turistică, situate în anumite zone geografice, este justificată de impactul negativ pe care construirea cu nerespectarea prescripțiilor legale a unor edificii în zone de interes turistic îl poate avea asupra mediului înconjurător și, subsecvent, asupra dezvoltării turismului în condițiile menținerii echilibrului ecologic.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului de acces liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, Curtea a reținut, prin aceeași decizie mai sus citată, că instituirea unei proceduri care presupune termene scurte pentru desființarea construcțiilor amplasate în zonele menționate, executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, își găsește rațiunea în necesitatea realizării unui imperativ de interes general, care, așa cum rezultă din expunerea de motive la

Legea nr. 3/2011 , constă în asigurarea dezvoltării urbane și rurale durabile și punerea în valoare a patrimoniului construit și natural ori a zonelor cu potențial turistic și a stațiunilor turistice din România.

Făcând referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a constatat că este neîntemeiată și critica privitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată.

Întrucât în cauza de față nu au fost aduse argumente suplimentare și nu au fost evidențiate elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, Curtea constată că își mențin valabilitatea atât considerentele, cât și soluția pronunțate prin decizia amintită.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2010

privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei în construcții, excepție ridicată de Vasile Teleagă în Dosarul nr. 1.830/115/2011 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 octombrie 2012.