Decizia nr. 849/2012

Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 26 din Legea nr. 60/1991
privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, excepție ridicată de Remus Florinel Cernea în Dosarul nr. 38.151/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului nr. 792D/2012 al Curții Constituționale.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente pentru susținerea excepției de neconstituționalitate ridicate. Acesta arată că prevederile
art. 26 din Legea nr. 60/1991
sunt abuzive și îngrădesc libertatea de întrunire, garantată de art. 39 din Constituție și de art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu prevăd și posibilitatea unor întruniri sau manifestări publice spontane. Există, în practică, diverse situații conjuncturale ce pot declanșa o puternică emoție sau euforie publică, exprimată printr-o manifestare publică, pașnică și spontană; or,
Legea nr. 60/1991
- lege preconstituțională - sancționează orice fel de întrunire publică desfășurată fără a fi anterior declarată sau înregistrată. Autorul excepției invocă, în sprijinul pretinsei neconstituționalități a
art. 26 din Legea nr. 60/1991 , Hotărârea din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Brega și alții împotriva Republicii Moldova și Hotărârea din 27 iunie 2000 pronunțată de aceeași instanță în Cauza Salman împotriva Turciei.
Reprezentantul Ministerului Public arată, față de criticile de neconstituționalitate formulate, că
Legea nr. 60/1991
nu prevede desfășurarea unor adunări publice spontane, dar nici nu le interzice. Condiția generală a desfășurării adunărilor publice, prevăzută atât în legea română, cât și în art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este aceea ca respectiva manifestare publică să nu contravină ordinii și unor interese publice, iar sub acest aspect, dispozițiile legale criticate instituie limitări rezonabile. Solicită, în concluzie, respingerea excepției ca neîntemeiată, apreciind că autorul acesteia este, în realitate, nemulțumit de modalitatea de interpretare și aplicare a textului legal criticat.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 38.151/299/2011, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 26 din Legea nr. 60/1991
privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, excepție ridicată de Remus Florinel Cernea într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de
art. 26 din Legea nr. 60/1991 .
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile de lege criticate sancționează cu amenzi de la 1.000 la 10.000 lei inclusiv manifestările de stradă neanunțate și spontane, restricționând libertatea întrunirilor, prevăzută de art. 39 din Constituție. Există situații neprevăzute, caracterizate prin rapiditatea derulării unor evenimente cu largă rezonanță publică (de exemplu, înlăturarea unui regim dictatorial dintr-o țară sau cazul unor succese sportive care generează o euforie generală), care nu permit anunțarea unor manifestări publice cu 3 zile înainte, dar care legitimează ieșirea în stradă. Legea nu ar trebui să fie un temei pentru amenzi abuzive, ci să prevadă excepții sau situații în care adunările spontane reprezintă o formă liberă și legitimă a libertății întrunirilor.
Judecătoria Sectorului 1 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, fiecare stat având posibilitatea să adopte măsuri rezonabile și adecvate pentru a asigura desfășurarea pașnică a manifestărilor licite ale cetățenilor săi.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază în punctul său de vedere că dispozițiile
art. 26 din Legea nr. 60/1991
sunt constituționale. Desfășurarea adunărilor publice doar cu condiția declarării lor prealabile nu contravine libertății de întrunire, instanța de contencios al drepturilor omului reținând, în acest sens, că fiecare stat este în măsură să adopte măsuri rezonabile și adecvate pentru a asigura desfășurarea pașnică a manifestațiilor licite ale cetățenilor săi și că pentru întrunirile ce au loc pe căile publice nu este exagerată impunerea obligației de a se obține o autorizație prealabilă, întrucât autoritățile au posibilitatea, în aceste condiții, să vegheze asupra respectării ordinii publice și să ia măsurile necesare pentru ca libertatea manifestațiilor să fie pe deplin asigurată (Hotărârile 10 octombrie 1979 și din 17 octombrie 1985, pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Rassemblement jurassien împotriva Elveției și Plattform "├ărzte f├╝r das Leben" împotriva Austriei).
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat, până la data întocmirii raportului, punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 26 din Legea nr. 60/1991
privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 29 septembrie 2004, care au următorul cuprins:
"Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să întrunească elementele constitutive ale unor infracțiuni:
a) organizarea și desfășurarea de adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise;
b) nerespectarea orelor de desfășurare, traseelor de deplasare sau locului și perimetrului destinat adunării publice;
c) neluarea de către organizatori a măsurilor de întrerupere a adunării publice, când constată că au intervenit fapte de natura celor prevăzute în art. 2;
d) participarea la adunări publice nedeclarate sau interzise și urmate de refuzul părăsirii locurilor de desfășurare a acestora, la avertizările și somațiile organelor de ordine făcute potrivit legii;
e) instigarea prin orice mijloace, inițierea sau recurgerea la acțiuni violente sau alte manifestări, cu intenția de zădărnicire ori tulburare, în orice mod, a adunărilor publice;
f) refuzul de a părăsi imediat adunarea, dacă măsura a fost dispusă de conducătorii acțiunilor;
g) organizarea sau participarea la contramanifestații desfășurate în același timp și în același loc cu adunările publice declarate, indiferent de modul lor de exprimare;
h) introducerea sau desfacerea băuturilor alcoolice în locurile destinate desfășurării adunărilor publice, pe toată durata acestora;
i) refuzul de a părăsi imediat adunarea la solicitarea organelor de ordine, potrivit legii.
Contravențiile prevăzute la alin. 1 lit. a)-c) se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei, iar cele prevăzute la lit. d), e), f), g), h) și i), cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei.
Pentru contravențiile de la lit. a)-c) se sancționează, după caz, organizatorii sau persoanele fizice responsabile pentru conducerea adunărilor publice."
În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 39 din Constituție referitoare la libertatea întrunirilor.
Examinând excepția de neconstituționalitate și criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea Constituțională constată că s-a mai pronunțat asupra conformității dispozițiilor
art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 60/1991
privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice cu normele art. 39 din Constituție și ale art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la libertatea de întrunire. Prin
Decizia nr. 1.123 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 25 noiembrie 2008, Curtea a respins excepția, reținând că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 11 din Convenție presupune că fiecare stat este în măsură să adopte măsuri rezonabile și adecvate pentru a asigura desfășurarea pașnică a manifestațiilor licite ale cetățenilor săi și că pentru întrunirile ce au loc pe căile publice nu este exagerată impunerea obligației de a se obține o autorizație prealabilă, întrucât autoritățile au posibilitatea, în aceste condiții, să vegheze asupra respectării ordinii publice și să ia măsurile necesare pentru ca libertatea manifestațiilor să fie pe deplin asigurată.
Curtea observă însă că în prezenta cauză criticile de neconstituționalitate formulate nu relevă un real raport de contrarietate între norma legală atacată și textul fundamental invocat, chiar dacă se pretinde încălcarea art. 39 din Constituție, ci evidențiază, mai degrabă, o lacună legislativă, care, în interpretarea subiectivă a autorului excepției, are consecințe de natură să afecteze dreptul fundamental la liberă întrunire.
În acest sens, Curtea constată că susținerile autorului excepției, potrivit cărora "legea nu ar trebui să fie un temei pentru amenzi abuzive, ci să prevadă excepții sau situații în care adunările spontane reprezintă o formă liberă și legitimă a libertății întrunirilor", au caracterul unor propuneri de lege ferenda, referitoare la anumite completări sau excepții pe care textul de lege criticat ar trebui să le conțină. Autorul excepției nu critică ceea ce dispozițiile legale examinate prevăd expressis verbis, și anume sancționarea adunărilor publice spontane, ci dorește, în realitate, reglementarea, în cuprinsul
Legii nr. 60/1991 , a unei excepții de la regimul adunărilor publice, care să permită desfășurarea, fără nicio condiționare, a unor asemenea manifestări publice spontane.
Or, formularea, în motivarea unei excepții, a unor argumente ce tind la modificarea legislativă a textului legal criticat nu poate constitui o veritabilă excepție de neconstituționalitate. În exercitarea rolului său de garant al Constituției, Curtea Constituțională nu se poate transforma în legiuitor pozitiv fără a încălca astfel dispozițiile art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și ale art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 din Legea nr. 60/1991
privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, excepție ridicată de Remus Florinel Cernea în Dosarul nr. 38.151/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2012.