Decizia nr. 853/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 79 alin. (1) lit. b) și

art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Elena Cârcei în Dosarul nr. 2.361/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 856D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepției a depus cerere de amânare, solicitând acordarea unui nou termen de judecată pentru a formula și a depune note scrise, arătând că doar înainte cu o zi a luat cunoștință de punctul de vedere trimis de Avocatul Poporului cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de acord cu măsura amânării.

Curtea, având în vedere că punctul de vedere al Avocatului Poporului referitor la prezenta excepție de neconstituționalitate a fost înregistrat la Curtea Constituțională la data de 22 mai 2012, reține că cererea de amânare nu este temeinic motivată, astfel încât, în baza art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă și a

art. 14 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respinge cererea formulată de autorul excepției.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.361/300/2012, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 alin. (1) lit. b) și

art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Elena Cârcei într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții la regimul circulației pe drumurile publice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile art. 79 alin. (1) lit. b) și

art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt lipsite de precizie, previzibilitate și claritate, încălcând în acest fel dispozițiile art. 3 alin. (1), art. 8 alin. (4) și

art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, fapt ce contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) și art. 142 alin. (1). Sunt invocate în acest sens hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 iunie 2006 și 12 octombrie 2006, pronunțate în cauzele Kaya împotriva României și Lupșa împotriva României, precum și

deciziile Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010 , nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 și nr. 26 din 18 ianuarie 2012. Referitor la art. 109 alin. (1), se mai arată că sintagma potrivit căreia constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de polițistul rutier este lipsită de previzibilitate, în măsura în care aceste operațiuni pot fi făcute la un alt loc și un alt timp decât locul și momentul producerii accidentului, de către un polițist care nu a fost prezent la locul accidentului, pe baza declarațiilor conducătorilor de vehicule, fără a fi posibilă efectuarea testului de alcoolemie. Se susține totodată că dispozițiile

art. 79 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, în cazul în care sintagma "documentelor de constatare" din cuprinsul textului criticat nu se referă numai la documentele prevăzute la art. 80 1 și art. 81 din aceeași ordonanță de urgență, ci și la încheierea unui proces-verbal de contravenție, întrucât creează discriminare între contravenienții care încheie o constatare amiabilă de accident conform art. 79 alin. (2) lit. a) din ordonanța de urgență criticată și conducătorii de vehicule implicați în accidente de circulație în urma cărora au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale, care se află în situația prevăzută la art. 79 alin. (1) lit. b) din aceeași ordonanță de urgență.

Judecătoria Sectorului 2 București - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că prevederile

art. 79 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu aduc atingere egalității între cetățeni, acestea aplicându-se tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără a institui discriminări pe criterii arbitrare. Referitor la dispozițiile

art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere exprimat în

deciziile Curții Constituționale nr. 44 din 13 ianuarie 2009 , nr. 214 din 17 februarie 2009, nr. 413 din 26 martie 2009 și nr. 1.331 din 22 octombrie 2009.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 79 alin. (1) lit. b) și

art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 79 alin. (1) lit. b): "(1) Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați: [...]

b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.";

- Art. 109 alin. (1): "(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră."

Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la statul român, ale art. 16 alin. (1) și (2) cu privire la egalitatea în drepturi și ale art. 142 alin. (1) privind Curtea Constituțională.

Examinând excepția de neconstituționalitate, cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea reține că prevederile

art. 79 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

se aplică tuturor conducătorilor de vehicule implicate în accidente rutiere, în urma cărora au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale, obligându-i pe aceștia să se prezinte la unitățile de poliție competente pe raza cărora s-au produs accidentele, în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentelor, pentru întocmirea documentelor de constatare. Această procedură reprezintă astfel regula în privința constatării unor astfel de accidente de circulație. Însă, în considerarea caracterului mai puțin grav al consecințelor acestei categorii de accidente rutiere, de la această regulă legiuitorul a instituit excepția prevăzută la art. 79 alin. (2) lit. a) din ordonanța de urgență criticată, permițând tuturor conducătorilor vehiculelor implicate în astfel de evenimente rutiere să încheie constatări amiabile, înlăturând obligativitatea prezentării la unitățile de poliție competente pentru constatarea faptelor săvârșite. Prin urmare, prevederile

art. 79 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

se aplică tuturor persoanelor care, în calitate de conducători de autovehicule, au fost implicate în accidente rutiere ce au avut urmările precizate în ipoteza normei criticate, lăsându-le pe acestea să aleagă între cele două variante de încheiere a documentelor de constatare, motiv pentru care nu poate fi reținută existența unei discriminări, prin reglementarea dispozițiilor art. 79 alin. (1) lit. b), între cele două categorii de conducători auto precizate.

În ceea ce privește critica potrivit căreia prevederile

art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt lipsite de previzibilitate, prin

Decizia nr. 1.067 din 14 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 17 august 2009, referitor la aceleași critici de neconstituționalitate aduse dispozițiilor art. 79 din ordonanța de urgență analizată, Curtea a reținut, sub acest aspect, că, prin Hotărârea din 24 august 2007 pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru - Pidhorni împotriva României, paragraful 36, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, "din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Interpretarea și aplicarea unor asemenea texte depind de practică. Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și evident previzibil". Prin urmare, Curtea a reținut prin aceeași decizie că textele de lege criticate conțin, pentru rațiunile mai sus expuse, o serie de astfel de exprimări generale, revenind instanțelor de judecată sarcina de a decide cu privire la corecta lor interpretare și aplicare în cauzele deduse judecății. În ceea ce privește criticile referitoare la modul de aplicare a normelor ce fac obiectul excepției, acestea excedează competenței Curții Constituționale.

Considerentele deciziei anterior enunțate sunt aplicabile mutatis mutandis și în cazul de față, dispozițiile

art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

caracterizându-se prin generalitate, și nu prin lipsă de precizie sau previzibilitate, motiv pentru care nu se poate reține că acestea contravin prevederilor

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, și, prin aceasta, dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), așa cum arată autorul excepției. Așadar, revine instanțelor judecătorești sarcina de a stabili dacă agenții constatatori au competența de a încheia procese-verbale de constatare și sancționare a unor contravenții, săvârșite anterior momentului constatării, într-un loc în care organul constatator nu a fost prezent.

De asemenea, Curtea reține că dispozițiile constituționale ale art. 142 alin. (1) nu sunt aplicabile în prezenta cauză, acestea statuând cu privire la garantarea de către Curtea Constituțională a supremației Constituției.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 alin. (1) lit. b) și

art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Elena Cârcei în Dosarul nr. 2.361/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2012.