Decizia nr. 898/2012

Augustin Zegrean - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, excepție ridicată de Ștefan Toma în Dosarul nr. 6.937/91/2011 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.151D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 6.937/91/2011, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române.

Excepția a fost ridicată de Ștefan Toma cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 41 din 17 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 6.937/91/2011 având ca obiect "obligație de a face".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că textul de lege criticat încalcă dreptul la muncă, întrucât condiționează acordarea în mod gratuit a permiselor de călătorie pe căile ferate române de neîncheierea unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată la alte unități decât cele feroviare între momentul concedierii și momentul pensionării.

Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că ține de opțiunea liberă a legiuitorului dacă și în ce condiții prevede acordarea unor facilități precum cele stabilite de textul de lege criticat.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, condiționarea impusă în ipoteza normei juridice criticate nefiind de natură a încălca dreptul fundamental la muncă. Astfel, persoana în cauză poate decide în mod liber cu privire la încheierea unui contract individual de muncă cu alte unități/persoane juridice.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că facilitățile pe care le instituie aceste dispoziții nu constituie un element al dreptului fundamental la muncă, nefiind prevăzute de art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, consideră că ține exclusiv de opțiunea legiuitorului stabilirea condițiilor de acordare a acestor facilități.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 8 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 20 august 2004, dispoziții potrivit cărora "(1) Pensionarii și membrii lor de familie beneficiază de permise de călătorie pe căile ferate române, în mod gratuit, dacă la data pensionării persoana care se pensionează îndeplinește una dintre următoarele condiții:

a) este salariată într-o unitate prevăzută la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) și b) și art. 3 sau, după caz, a fost concediată de la aceste unități în conformitate cu prevederile

art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, cu condiția să nu se fi angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la alte unități până la data pensionării, și are cel puțin o vechime de 10 ani în aceste unități sau în cadrul persoanelor juridice din care aceste unități au rezultat prin reorganizare."

Autorul excepției consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Constituție referitoare la dreptul la muncă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

reglementează acordarea în mod gratuit a permiselor de călătorie pe căile ferate române pentru pensionarii care se încadrează în una dintre următoarele ipoteze:

- la data pensionării erau salariațiai unităților feroviare prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) și b) și art. 3 din ordonanță și întrunesc o vechime de cel puțin 10 ani în aceste unități sau în cadrul persoanelor juridice din care aceste unități au rezultat prin reorganizare [art. 8 alin. (1) prima teză];

- la data pensionării nu mai erau salariați ai unităților feroviare menționate, dar întrunesc o vechime de 25 de ani, bărbații, și 20 de ani, femeile, în unitățile prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) și b), art. 3 și art. 4 alin. (2) din ordonanță pentru salariații încadrați la aceste unități la data privatizării, precum și în unitățile desprinse din cadrul fostului Departament al căilor ferate și fostei Societăți Naționale a Căilor Ferate Române, potrivit

Hotărârii Guvernului nr. 570/1991

privind modificarea

Hotărârii Guvernului nr. 235/1991

și reorganizarea activității transporturilor feroviare, cu modificările ulterioare [art. 8 alin. (2)];

- la data pensionării nu mai erau salariați ai unităților feroviare menționate, dar întrunesc o vechime de cel puțin 10 ani în aceste unități sau în cadrul persoanelor juridice din care aceste unități au rezultat prin reorganizare, iar concedierea din aceste unități nu le este imputabilă, fiind incidente dispozițiile art. 65 din Codul muncii. În plus față de aceste cerințe, legiuitorul instituie și condiția ca persoana "să nu se fi angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la alte unități până la data pensionării" [art. 8 alin. (1) a doua teză].

Condițiile diferite stabilite de legiuitor pentru acordarea în mod gratuit a permiselor de călătorie pe căile ferate române sunt determinate de situația diferită în care se găsesc categoriile de persoane mai sus arătate. În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat și prin

Decizia nr. 204 din 26 iunie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 septembrie 2001.

Astfel, legiuitorul a prevăzut o condiție de vechime mai mică, de 10 ani, pentru persoanele care se pensionează din cadrul unităților feroviare. Pentru celelalte persoane, care au lucrat în unitățile feroviare, dar care nu se pensionează din cadrul acestora, se cere o vechime mai mare, de 25 de ani pentru bărbați și 20 de ani pentru femei. Excepție fac doar acele persoane care au fost concediate din cadrul unităților feroviare pentru motive neimputabile lor și care nu au reușit să se angajeze cu contract de muncă pe durată nedeterminată într-o altă unitate până la data pensionării. Doar pentru aceștia, având în vedere situația aparte în care se găsesc, respectiv faptul de a nu fi reușit să încheie un contract de muncă pe durată nedeterminată până la data pensionării, legiuitorul a prevăzut, ca o măsură de natură compensatorie, acordarea permiselor de călătorie în mod gratuit, condiționată de întrunirea unei vechimi mai mici în unitățile feroviare, deși la data pensionării nu mai sunt salariați ai acestora.

Dreptul de a beneficia în mod gratuit de permise de călătorie pe căile ferate române nu reprezintă un drept fundamental, legiuitorul având libertatea de a stabili astfel conținutul, condițiile și limitele acordării acestui drept.

Așa cum se desprinde din cele arătate mai sus, în situația textului de lege criticat, condiția impusă de legiuitor reprezintă, în realitate, justificarea acordării dreptului la permise de călătorie în mod gratuit în condiții mai favorabile decât sunt cerute celorlalte persoane care la data pensionării nu mai sunt salariați ai unităților feroviare prevăzute de lege. Această condiție nu împiedică o persoană să-și exercite dreptul la muncă prin încheierea unui contract de muncă. Încheierea unui astfel de contract plasează însă persoana într-o situație diferită, fiindu-i aplicabile cerințele

art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999 . O astfel de consecință este justificată, întrucât persoana nu se mai află în situația defavorabilă avută în vedere de legiuitor.

Astfel, Curtea reține, cu valoare de principiu, că perspectiva de a beneficia de o măsură cu caracter social care să atenueze consecințele pierderii locului de muncă nu poate fi privită ca un obstacol în exercitarea dreptului la muncă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, excepție ridicată de Ștefan Toma în Dosarul nr. 6.937/91/2011 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 octombrie 2012.