Decizia nr. 204/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, excepție ridicată de Petre Tulcan în Dosarul nr. 305/2001 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal răspunde Petre Tulcan. Lipsește Societatea de Servicii de Management Feroviar "S.M.F." - S.A. București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției arata ca în temeiul

art. 1 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 1/1981

beneficiau de permise gratuite de călătorie pe calea ferată, printre alții, și pensionării care au lucrat cel puțin 10 ani la C.F.R., precum și membrii lor de familie. În prezent însă, potrivit

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999 , beneficiază de călătorii gratuite cu trenul numai pensionării care au lucrat cel puțin 25 de ani la S.N.C.F.R., ceea ce contravine principiului egalității în drepturi. În final, se solicita admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat, acordând posibilitatea unităților de cale ferată de a recompensa fidelitatea salariaților care se pensionează din cadrul lor, este în concordanta cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 23 februarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 305/2001, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, excepție ridicată de Petre Tulcan într-o cauza de contencios administrativ în contradictoriu cu Societatea de Servicii de Management Feroviar "S.M.F." - S.A. București pentru refuzul de a elibera permis de călătorie gratuita pe căile ferate române.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999 , condiționand acordarea pentru pensionari a permiselor de călătorie gratuita pe căile ferate române de o vechime minima de activitate în cadrul C.F.R. (25 de ani bărbații și 20 de ani femeile), încalcă principiul egalității în drepturi, consacrat la art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât, potrivit reglementării anterioare, prin

Decretul nr. 1/1981 , pentru obținerea permisului de călătorie gratuita se cerea o vechime de numai 10 ani. Astfel unii pensionari beneficiază de permise de călătorie gratuita dacă au lucrat în unități de transport 10 ani, iar alții numai dacă au lucrat în asemenea unități cel puțin 25 de ani. Se mai arata ca dispozițiile legale criticate încalcă și principiul neretroactivitatii legii civile, înscris la art. 1 din Codul civil, întrucât anulează un drept acordat prin

Decretul nr. 1/1981 .

Tribunalul București - Secția a III-a civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, ci creează "posibilitatea unităților de cale ferată de a recompensa fidelitatea salariaților care se pensionează din unitățile de cale ferată".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, întrucât

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

stabilește la alin. (1) și (2) condiții de vechime diferite pentru salariații care se pensionează din unitățile de transport feroviar și pentru cei care se pensionează din alte unități. Se apreciază ca stabilirea diferențiată a condițiilor pentru acordarea permiselor de călătorie gratuita se justifica prin situația diferita în care se afla categoriile respective de beneficiari, nefiind astfel incalcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. În acest sens se invoca Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994. Se mai arata ca o diferentiere similară a fost facuta și prin

Decretul nr. 1/1981 , abrogat prin

Ordonanța Guvernului nr. 112/1999 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 31 august 1999, care au următorul conținut: "Pensionării și membrii lor de familie beneficiază de călătorii gratuite pe căile ferate, pe bază de permise individuale, dacă la data pensionării au o vechime în unități de cale ferată de cel puțin 25 de ani bărbații și de 20 de ani femeile, dacă se pensionează din alte unități."

Autorul excepției considera ca dispozițiile legale criticate încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".

Se mai susține ca aceleași dispoziții legale, anuland un drept prevăzut de

Decretul nr. 1/1981 , încalcă și principiul neretroactivitatii legii civile, înscris la art. 1 din Codul civil. Sub acest aspect constituționalitatea textului de lege criticat urmează să fie examinata prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile".

Analizând criticile de neconstituționalitate formulate de autorul excepției, Curtea constata în primul rând ca

art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

nu conține nici o dispoziție cu efect retroactiv și nu anulează nici un drept anterior câștigat. Acordarea permiselor de călătorie gratuita are drept scop stimularea și recompensarea fidelitatii salariaților față de unitățile de cale ferată. Tine de opțiunea libera a legiuitorului dacă și în ce condiții prevede acordarea unor asemenea facilități. Reglementările din

Decretul nr. 1/1981 , chiar dacă ar fi fost diferite de noile reglementări, se puteau aplica numai salariaților care s-au pensionat în perioada în care acest act normativ a fost în vigoare, iar dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 112/1999

se aplică salariaților care se pensionează după intrarea în vigoare a lor. Autorul excepției a lucrat în unitățile de cale ferată în perioada 1963-1974 și s-a pensionat dintr-o alta unitate.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi și al nediscriminarii Curtea observa ca

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

prevede într-adevăr condiții de vechime diferite la acordarea permiselor de călătorie gratuita pentru unele categorii de salariați.

Astfel alin. (2) din același articol prevede: "Pentru salariații care se pensionează din cadrul Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători «C.F.R. Călători» - S.A., Companiei Naționale de Cai Ferate «C.F.R.» - S.A., Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfa «C.F.R. Marfa» S.A., Societății de Administrare Active Feroviare «S.A.A.F.» S.A., Societății de Servicii de Management Feroviar «S.M.F.» - S.A., din cadrul unităților acestora, din cadrul Autorității Feroviare Române - AFER și din cadrul Ministerului Transporturilor, vechimea minima necesară pentru a beneficia de drepturile prevăzute la alin. (1) este de 10 ani."

Rezultă deci ca diferentierea de tratament la acordarea drepturilor este stabilită în raport cu faptul dacă salariatul se pensionează din cadrul unei unități de cale ferată sau din cadrul unei alte unități, după ce anterior a lucrat și la unități de cale ferată. Este evident ca, sub aspectul scopului urmărit prin acordarea facilităților, cele două categorii de salariați se afla, în mod obiectiv, în situații diferite, împrejurare care justifica și instituirea tratamentului juridic diferit.

În acest sens Plenul Curții Constituționale a reținut prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca "Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluții diferite pentru situații diferite". Aceste considerente au fost menținute în jurisprudenta constanta a Curții Constituțională și nici în prezenta cauza nu s-au evidențiat elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, excepție ridicată de Petre Tulcan în Dosarul nr. 305/2001 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2001.