Decizia nr. 156/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Dănuț Chereluc în Dosarul nr. 5.308/105/2012 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.401D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că se impune păstrarea jurisprudenței în materie, făcând referire la

Decizia nr. 820 din 26 mai 2009 , în sensul respingerii excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1.649 din 27 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5308/105/2012, Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dănuț Chereluc într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii în contencios administrativ în care a solicitat suspendarea și anularea actului administrativ prin care i-a fost anulat permisul de conducere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că textele de lege criticate ce reglementează anularea permisului de conducere - act administrativ aduc atingere dispozițiilor art. 126 din Legea fundamentală, deoarece măsura nu este dispusă de o instanța de judecată cu prilejul soluționării cauzei penale și al pronunțării hotărârii de condamnare, ci ulterior de o autoritate administrativă.

Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece aspectele invocate de reclamant reprezintă exclusiv urmarea procesului de legiferare, în sensul că măsura anulării permisului de conducere este atribuită de către legiuitor serviciului de poliție rutieră, pentru a fi aplicată în urma pronunțării unei hotărâri de către o instanță de judecată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, invocând în acest sens punctele de vedere reținute prin

deciziile Curții Constituționale nr. 820 din 26 mai 2009 , nr. 1.218 din 29 septembrie 2009 și nr. 1.117 din 23 septembrie 2010.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 114 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 114 alin. (1) lit. a): "(1) Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri: a) titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infracțiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârșită ca urmare a nerespectării regulilor de circulație;";

- Art. 114 alin. (3): "Procedura anulării permisului de conducere se stabilește prin regulament."

Autorul arată că textele de lege criticate aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 126 referitor la instanțele judecătorești, precum și celor ale art. 1 referitor la obligația de a respecta drepturile omului și art. 26 privind Judecătorul unic, Comitetele, Camerele și Marea Cameră din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Sub aspect formal, din perspectiva criticilor de neconstituționalitate enunțate, cu scopul de a realiza legătura între dispozițiile de lege criticate și textul din Constituție invocat, autorul ar fi trebuit să indice, ca text de lege criticat, și prevederile

art. 97 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , potrivit cărora "(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: [...] c) anularea permisului de conducere".

2. Curtea constată că asupra unor critici similare s-a pronunțat prin

Decizia nr. 820 din 26 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, observând că, în toate cazurile prevăzute la

art. 114 alin. (1) lit. a)-f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , anularea permisului de conducere este dispusă ca urmare a condamnării titularului acestuia printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru fapte sau infracțiuni care se află în legătură de cauzalitate directă cu nerespectarea regimului circulației pe drumurile publice sau a altor norme legale. Or, tocmai această legătură determinantă, avută în vedere de instanță la momentul pronunțării hotărârii de condamnare, justifică, pe de o parte, aplicarea măsurii ulterioare constând în anularea permisului de conducere, iar, pe de altă parte, explică rațiunea reglementării prin lege a aplicării măsurii de către organul de poliție rutieră, și nu de instanța de judecată în cadrul aceluiași proces. Deschiderea unei noi proceduri judiciare, care să confirme necesitatea anulării permisului de conducere, ar fi inutilă în condițiile arătate mai sus, având, eventual, doar efectul întârzierii aplicării și executării măsurii. Așadar, măsura anulării permisului de conducere constituie, potrivit

art. 97 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , o măsură tehnico-administrativă dispusă de organul de poliție rutieră, în executarea unei măsuri specifice domeniului său de activitate, ce nu implică o activitate jurisdicțională, în sensul că nu presupune adoptarea unui act decizional în urma pronunțării hotărârii judecătorești de condamnare rămase definitivă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Referitor la art. 1 și 26 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Dănuț Chereluc în Dosarul nr. 5.308/105/2012 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2013.