Decizia nr. 101/2013
referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 29/2011 31 august 2011 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de proce…
Are ca temei 1
- Legea nr. 571/2003 22 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul fiscal
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2011
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Delphi Packard România" - S.R.L. din Sânnicolau Mare în Dosarul nr. 1.812/295/2011 al Judecătoriei Sânnicolau Mare. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 574D/2012.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2012 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispozițiile
art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru datele de 12 februarie 2013, 13 februarie 2013 și 28 februarie 2013.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 9 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.812/295/2011, Judecătoria Sânnicolau Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2011
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Delphi Packard România" - S.R.L. din Sânnicolau Mare într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile
art. II alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2011 , care dispun că noile sancțiuni aplicabile contravențiilor săvârșite în cazul declarațiilor recapitulative se aplică doar faptelor constatate după data intrării în vigoare a ordonanței, sunt neconstituționale, contravenind principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile. În continuare, face referire la
deciziile Curții Constituționale nr. 228/2007
și nr. 399/2003.
Totodată, dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție raportat la prevederile art. 11 și 20 din Constituție, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție. Se creează o discriminare între persoanele care au comis aceleași fapte, doar pentru că unele dintre aceste fapte nu au fost descoperite și sancționate până la intrarea în vigoare a legii noi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa hotărârile pronunțate în cauzele Frette împotriva Franței și Pretty împotriva Regatului Unit, că o diferență de tratament între persoane aflate în situații analoage sau compatibile este discriminatorie dacă ea nu se bazează pe o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
În continuare, arată că prin neaplicarea retroactivă a legii contravenționale mai favorabile sunt încălcate și prevederile art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi din Constituție raportat la prevederile art. 11 și 20 din Constituție și la art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin
art. II alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2011
se aduce atingere atât dreptului de proprietate garantat constituțional, cât și principiului aplicării retroactive a legii contravenționale mai favorabile, precum și principiului egalității, nesocotindu-se, astfel, dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituție.
Judecătoria Sânnicolau Mare apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Arată că aceleași fapte erau sancționate, conform legii vechi, cu amendă în cuantum de 2% din suma nedeclarată, deci cu o amendă procentuală ce depindea de valoarea sumelor nedeclarate, iar, conform legii noi, cu o amendă între 500 și 1.500 lei. Prin dispozițiile criticate legiuitorul a creat o discriminare vădită și nejustificată între situația celui a cărui faptă a fost constatată la data intrării în vigoare a legii noi și situația celui care, deși a comis aceeași faptă, la aceeași dată, nu a fost descoperit de organul constatator spre a fi sancționat.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că, în acord cu prevederile constituționale, textul criticat reglementează expres aplicarea dispozițiilor legii noi, în situațiile în care aceasta este favorabilă contravenientului, faptelor săvârșite/constatate după momentul intrării ei în vigoare. În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 16 din Constituție, arată că egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv. Referitor la pretinsa atingere adusă dreptului de proprietate prin intermediul sancționării contravenționale a nerespectării obligației legate de depunerea declarațiilor recapitulative, arată că instanța de contencios constituțional a statuat prin
că stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului. În concluzie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată că noile sancțiuni se aplică pentru faptele constatate după data intrării în vigoare a ordonanței, cu excepția faptelor săvârșite în legătură cu serviciile intracomunitare, pentru care noile dispoziții se aplică doar asupra celor săvârșite după data intrării în vigoare a ordonanței. Mai mult, potrivit
art. 12 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , care reprezintă cadrul general în materia contravențiilor, "dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia". În continuare, arată că dispozițiile criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale ale art. 16 și 44. Drept urmare, consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. II alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2011
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală.
Ordonanța Guvernului nr. 29/2011
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 2 septembrie 2011.
Textul de lege criticat are următorul cuprins:
"Prevederile art. I pct. 89 sunt aplicabile faptelor constatate după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, cu excepția faptelor săvârșite în legătură cu serviciile intracomunitare. Prevederile art. I pct. 89 se aplică faptelor în legătură cu serviciile intracomunitare, săvârșite după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe."
Dispozițiile art. I pct. 89 la care face referire textul de lege criticat au următoarea redactare:
- "Articolul 219^1 se modifică și va avea următorul cuprins:
Articolul 219
^1: Contravenții în cazul declarațiilor recapitulative
Constituie contravenții următoarele fapte:
a) nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declarațiilor recapitulative reglementate la titlul VI din Codul fiscal;
b) depunerea de declarații recapitulative incorecte ori incomplete.
Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează astfel:
a) cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. a);
b) cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei în cazul săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. b).
Nu se sancționează contravențional:
a) persoanele care corectează declarația recapitulativă până la termenul legal de depunere a următoarei declarații recapitulative, dacă fapta prevăzută la alin. (1) lit. b) nu a fost constatată de organul fiscal anterior corectării;
b) persoanele care, ulterior termenului legal de depunere, corectează declarațiile ca urmare a unui fapt neimputabil persoanei impozabile.
În cazul aplicării sancțiunii amenzii prevăzute la alin. (2), contravenientul are posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă prevederile constituționale ale art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la principiul aplicării retroactive a legii contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi referitor la dreptul de proprietate privată și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea sunt invocate și prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție și art. 1 din Protocolul adițional la Convenție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că o normă juridică acționează în timp din momentul intrării ei în vigoare și până în momentul ieșirii sale din vigoare și se bucură de prezumția de constituționalitate. Sunt și excepții de la acest principiu general, cum sunt retroactivitatea și ultraactivitatea legii penale și contravenționale mai favorabile ( Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011).
Prin
Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Curtea a statuat că orice lege se aplică numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, care are efecte și asupra raporturilor juridice penale sau contravenționale născute anterior intrării sale în vigoare. De asemenea, prin
Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare.
Astfel, retroactivitatea legii presupune existența unei noi reglementări care se aplică inclusiv situațiilor și raporturilor juridice născute sub imperiul legii vechi. Din perspectiva legii contravenționale mai favorabile, aceasta privește nu numai aplicarea retroactivă a reglementării noi care scoate din sfera ilicitului contravențional o faptă, dar și aplicarea retroactivă a noilor sancțiuni contravenționale mai favorabile. Dacă o lege nouă nu mai incriminează o faptă considerată până atunci ca fiind contravenție sau, deși continuă să o interzică, prevede, pentru aceeași faptă, o sancțiune mai ușoară sau instituie noi moduri de executare a sancțiunilor, care sunt mai favorabile contravenientului, legii noi trebuie să i se permită să retroactiveze, tocmai pentru a se respecta principul constituțional înscris în art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Respectarea principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile incumbă, pe de-o parte, celui care este chemat să aplice legea (organul care constată și aplică sancțiunea contravențională/instanța de judecată), iar, pe de altă parte, legiuitorului, care nu poate împiedica producerea efectului retroactiv al legilor contravenționale mai favorabile.
Astfel, pentru stabilirea legii contravenționale mai favorabile, organul care constată și aplică sancțiunea contravențională sau instanța de judecată nu sunt chemate să realizeze o comparație abstractă a celor două legi în cauză, ci acestea trebuie să ia în considerare și să analizeze faptele și situația particulară a fiecărui caz în parte și abia apoi să stabilească legea mai favorabilă.
Totodată, legiuitorul trebuie să se abțină de la reglementări care ar putea împiedica organul care constată și aplică sancțiunea contravențională sau instanța de judecată să stabilească și să aplice legea contravențională mai favorabilă.
Aplicând cele expuse anterior la cauza de față, Curtea reține că, anterior modificărilor realizate prin
Ordonanța Guvernului nr. 29/2011 , faptele de nedepunere la termenele prevăzute de lege a declarațiilor recapitulative reglementate la titlul VI din
privind Codul fiscal sau depunerea de astfel de declarații cu sume incorecte ori incomplete constituiau contravenții și erau sancționate cu amendă de 2% din suma totală a achizițiilor/livrărilor intracomunitare de bunuri nedeclarate sau, după caz, din diferențele nedeclarate rezultate ca urmare a declarațiilor incorecte ori incomplete. După modificările operate de
Ordonanța Guvernului nr. 29/2011 , aceleași fapte constituie contravenții și sunt sancționate (potrivit art. I pct. 89 din ordonanță) cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul nedepunerii la termenele prevăzute de lege a declarațiilor recapitulative reglementate la titlul VI din Codul fiscal și cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei în cazul depunerii de declarații recapitulative incorecte ori incomplete.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, Curtea observă că amenda de 2% rezultată prin aplicarea acestui procent la suma totală a achizițiilor/livrărilor intracomunitare de bunuri nedeclarate sau, după caz, din diferențele nedeclarate rezultate ca urmare a declarațiilor incorecte ori incomplete poate varia de la caz la caz, putând fi mai mare sau mai mică decât noul cuantum al amenzii prevăzut de noua dispoziție legală.
Totodată, din punctul de vedere al aplicării în timp a normei contravenționale, Curtea distinge 3 ipoteze:
- fapta a fost săvârșită după intrarea în vigoare a noii legi ( Ordonanța Guvernului nr. 29/2011 );
- fapta a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noii legi ( Ordonanța Guvernului nr. 29/2011 ), dar constatată după această dată;
- fapta a fost săvârșită și constatată înainte de data intrării în vigoare a noii legi ( Ordonanța Guvernului nr. 29/2011 ), dar sancțiunea nu a fost executată.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că textul criticat exclude competența instanței de judecată în stabilirea și aplicarea reglementării contravenționale mai favorabile, pe de o parte, pentru sancționarea faptelor în legătură cu serviciile intracomunitare constatate după data intrării în vigoare a ordonanței, dar săvârșite înainte de această dată, sau pentru faptele săvârșite și constatate înainte de această dată, dar a căror sancțiune nu a fost executată, și, pe de altă parte, pentru sancționarea faptelor în legătură cu alte servicii decât cele intracomunitare săvârșite și constatate înainte de data intrării în vigoare a ordonanței, dar a căror sancțiune nu a fost executată.
De asemenea, Curtea constată că prin dispozițiile de lege criticate se creează discriminări între persoanele care au săvârșit contravenții și se găsesc în aceeași situație, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept este permisă numai dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile, în cazul de față, însă, persoane aflate obiectiv în aceeași situație juridică beneficiază de tratament juridic diferit, în funcție de anumite condiții subiective și aleatorii, ceea ce contrazice exigențele principiului constituțional al egalității în drepturi.
Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile
art. II alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2011
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "Delphi Packard România" - S.R.L. din Sânnicolau Mare în Dosarul nr. 1.812/295/2011 al Judecătoriei Sânnicolau Mare și constată că dispozițiile
art. II alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 29/2011
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Judecătoriei Sânnicolau Mare și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.