Decizia nr. 201/2013

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și

art. 14 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dabb Consulting" - S.R.L. din Ciorogârla în Dosarul nr. 37.012/3/2012 al Tribunalului București - Secția a VI-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 104D/2013.

La apelul nominal răspunde pentru autoarea excepției avocatul Toma Călin Valentin, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că sunt cazuri în care se plătește taxa de timbru pentru capete de cerere alternative, dublându-se taxa de timbru, deși beneficiul este unul singur. Astfel, se ajunge ca taxa de timbru să fie plătită de două ori, deși beneficiul este unul singur. Invocă

decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 32/2008 .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Arată că atât capetele de cerere alternative, cât și cele succesive sunt capete de cerere diferite, astfel că se impune plata a două taxe de timbru. Invocă hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei.

Având cuvântul în replică, avocatul autoarei excepției arată că este diferență între caracterul succesiv și cel alternativ al capetelor de cerere.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 29 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 37.012/3/2012, Tribunalul București - Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și

art. 14 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dabb Consulting" - S.R.L. din Ciorogârla cu ocazia soluționării unei cereri de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxelor de timbru.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că, potrivit dispozițiilor de lege criticate, pentru realizarea în justiție a aceluiași drept material se plătesc mai multe taxe de timbru, identice și calculate la valoarea aceluiași drept material. În acest caz impunerea fiscală nu are o așezare justă, încălcându-se astfel art. 56 alin. (2) din Constituție, precum și accesul liber la justiție.

Tribunalul București - Secția a VI-a civilă, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că instanța de contencios constituțional a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit. Totodată, dispozițiile art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii ce trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, s-a constatat că dispozițiile

Legii nr. 146/1997

nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.

Avocatul Poporului arată că, potrivit prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, justițiabilii pot obține scutiri, reduceri, amânări sau eșalonări de la plata taxelor judiciare de timbru, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 722 din 2 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 2 august 2011.

Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a liberului acces la justiție.

Cât privește critica de neconstituționalitate a art. 2 și

art. 14 din Legea nr. 146/1997 , față de prevederile art. 56 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice", consideră că plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 și

art. 14 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu următorul conținut:

- Art. 2: "(1) Acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel:

a) până la valoarea de 50 lei - 6 lei;

b) între 51 lei și 500 lei - 6 lei + 10% pentru ce depășește 50 lei;

c) între 501 lei și 5.000 lei - 51 lei + 8% pentru ce depășește 500 lei;

d) între 5.001 lei și 25.000 lei - 411 lei + 6% pentru ce depășește 5.000 lei;

e) între 25.001 lei și 50.000 lei - 1.611 lei + 4% pentru ce depășește 25.000 lei;

f) între 50.001 lei și 250.000 lei - 2.611 lei + 2% pentru ce depășește 50.000 lei;

g) peste 250.000 lei - 6.611 lei + 1% pentru ce depășește 250.000 lei.

(1^1) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și cererilor în constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum și cererilor privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părților în situația anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii în constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial.

(1^2) Cererile de valoare redusă, soluționate potrivit procedurii speciale prevăzute de titlul X al cărții a VI-a din Codul de procedură civilă, se timbrează cu 50 lei, dacă valoarea cererii nu depășește 2.000 lei, și cu 150 lei, pentru cereri a căror valoare depășește 2.000 lei.

(1^3) Cererile privind ordonanța de plată se timbrează cu 150 lei.

(2) În cazul contestației la executarea silită și al opoziției la executare, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestată.

(3) Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acțiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanță ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege.";

- Art. 14: "Când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă prevederile constituționale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 56 alin. (2) referitor la așezarea justă a sarcinilor fiscale. Totodată, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 146/1997

s-a pronunțat de nenumărate ori, respingând-o ca neîntemeiată. Exemple, în acest sens, sunt

Decizia nr. 570 din 3 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 4 iulie 2011,

Decizia nr. 569 din 3 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 4 iulie 2011, și

Decizia nr. 450 din 12 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 1 iulie 2011.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 146/1997 , Curtea reține că dispozițiile criticate dispun că pentru o acțiune care are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui. Analizând textul de lege criticat și criticile de neconstituționalitate prin raportare la elementele de fapt ale cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aspectele relevate de autoarea excepției țin de modul de aplicare și de interpretare a normelor criticate, ce nu pot fi convertite în vicii de constituționalitate menite să justifice contrarietatea acestora cu dispozițiile din Legea fundamentală invocate.

De altfel, însuși textul de lege criticat prevede că taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, doar atunci când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, iar nu și în celelalte cazuri. Aspectele referitoare la determinarea finalității capetelor de cerere pentru a stabili taxa judiciară de timbru ce se datorează nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a

art. 14 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dabb Consulting" - S.R.L. din Ciorogârla în Dosarul nr. 37.012/3/2012 al Tribunalului București - Secția a VI-a civilă.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a

art. 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 aprilie 2013.