Decizia nr. 161/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 39 alin. (4) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 , excepție ridicată de Societatea Comercială Mirco House - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.865/94/2012 al Judecătoriei Buftea și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.570D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autorul acesteia solicită modificarea textului de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.865/94/2012, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 39 alin. (4) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 .

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială Mirco House - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de textul de lege criticat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textul de lege criticat încalcă normele de tehnică legislativă reglementate prin

Legea nr. 24/2000 , și în special de art. 6 alin. (1) și (2) din acest act normativ, deoarece nu există o concordanță între scopul acestuia și efectele sale juridice.

De asemenea, se aduce atingere și dreptului la apărare prin aceea că organele de control ale Inspectoratului Teritorial de Muncă Ilfov pot să aprecieze asupra legalității și oportunității situației de fapt, în condițiile în care inspectorii de muncă nu au întotdeauna pregătirea juridică necesară pentru a stabili oportunitatea și legalitatea sancțiunii contravenționale prevăzute de lege.

Mai mult, sunt încălcate și dispozițiile Declarației Universale a Drepturilor Omului, ale Cartei sociale europene și ale dreptului comunitar, precum și art. 20 și art. 11 din Legea fundamentală.

Judecătoria Buftea apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prin

Decizia nr. 1.042 din 13 noiembrie 2007 , Curtea Constituțională apreciind asupra conformității textului de lege criticat cu legislația Uniunii Europene, respectiv

Directiva Consiliului 89/391/CEE

.

În ceea ce privește motivarea excepției, autorul se referă la o inegalitate de tratament raportată la activitățile de control ale inspectorilor de muncă, iar nu la existența vreunei inegalități în drepturi a persoanei în fața legii și a autorităților publice, în sensul prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție. Nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea art. 24 din Legea fundamentală, deoarece textele de lege criticate nu se referă la procedura de judecată în fața unei instanțe. Aspectele învederate de autorul excepției constituie mai degrabă apărări de fapt, ce urmează a fi analizate de instanța învestită cu soluționarea cauzei.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 39 alin. (4) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006, care au următorul cuprins: "Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. a) și b), art. 13 lit. a), d)-f), h)-m) și o), art. 20, art. 29 alin. (1) lit. a) și ale art. 32 alin. (2)."

Cu privire la obiectul excepției, Curtea observă că autorul acesteia indică în concluziile scrise și susținute oral în fața instanței de judecată doar prevederile

art. 39 alin. (4) din Legea nr. 319/2006 . Având în vedere motivarea excepției, urmează să se analizeze textul de lege criticat și în coroborare cu dispozițiile art. 13 lit. j) teza întâi din același act normativ, potrivit cărora: "În vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații: [...] să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical și, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute [...]", precum și cu cele ale art. 42 alin. (1), potrivit cărora "(1), Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor prevăzute la art. 39 alin. (2)-(9) și la art. 40 se fac de către inspectorii de muncă."

Autorul apreciază că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la supremația Constituției și a legilor, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (2) privind supremația legii, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 24 referitor la dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Referitor la statutul inspectorilor de muncă Curtea reține că, potrivit

art. 16 alin. (1) și (4) din Legea nr. 108/1999

pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012, inspectorii de muncă sunt funcționari publici, cu studii superioare, în cadrul funcțiilor publice specifice cu statut special.

Curtea Constituțională a observat, prin

Decizia nr. 252 din 15 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2012 că, în practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile din 23 octombrie 1995, 2 septembrie 1998, 16 noiembrie 2004, 18 iulie 2006 și 27 septembrie 2011, pronunțate în cauzele Gradinger împotriva Austriei, paragraful 42, Kadubec împotriva Slovaciei, paragraful 57, Lauko împotriva Slovaciei, paragraful 64, Canady împotriva Slovaciei, paragraful 31, Stefanec împotriva Republicii Cehe, paragraful 26, Menarini diagnostics s.r.l. împotriva Italiei, paragraful 58, a reținut următoarele: dacă încredințarea către autoritățile administrative a sarcinii de a constata și sancționa contravențiile nu este incompatibilă cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, trebuie subliniat totuși că este obligatoriu ca partea sancționată să poată sesiza un tribunal pentru a se pronunța asupra deciziei care a fost luată împotriva sa, tribunal care să ofere garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție.

Or, din această perspectivă, potrivit

art. 43 alin. (1) din Legea nr. 319/2006

"prevederile art. 39 alin. (2)-(9) și ale

art. 40 se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 ", contravenientul putând așadar formula plângere împotriva procesului-verbal potrivit

art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , precum și de a exercita calea de atac reglementată prin acest act normativ, cu respectarea dreptului său la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție.

2. Referitor la susținerea potrivit căreia textul de lege criticat aduce atingere art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (2) din Constituție, deoarece încalcă normele de tehnică legislativă reglementate prin

art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziții referitoare la conținutul și fundamentarea soluțiilor legislative, Curtea observă că aceasta nu poate fi reținută. Astfel, prin adoptarea

Legii nr. 319/2006 , legiuitorul a intenționat să pună de acord legislația națională în materia securității și sănătății în muncă cu legislația europeană din același domeniu, respectiv cu prevederile

Directivei 89/391/CEE

a Consiliului din 18 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 183 din 29 iunie 1989.

În acest context, Curtea reține că sancționarea angajatorului care a încheiat contract individual de muncă cu persoane ce nu au efectuat examen medical la angajare reflectă grija legiuitorului pentru punerea în aplicare a obligațiilor care îi revin cu privire la protejarea securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă. În plus, cerința impusă de lege este pe deplin justificată, în speță, având în vedere că angajatul urma să lucreze la un centru de îngrijire a bătrânilor.

3. Referitor la criticile privind încălcarea, prin textul de lege supus controlului, a prevederilor art. 11 și art. 20 din Constituție, a Declarației Universale a Drepturilor Omului și Cartei sociale europene, Curtea constată că autorul le indică generic, fără a arăta motivele pentru care ar fi încălcate. Or, Curtea nu se poate substitui autorului în ceea ce privește motivarea excepției.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 39 alin. (4) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 , excepție ridicată de Societatea Comercială Mirco House - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.865/94/2012 al Judecătoriei Buftea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2013.