Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 279/2013

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii

prezumat în vigoare

Data actului
23 mai 2013
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 374 din 25 iunie 2013
Citează
7 acte
Structură
0 articole · 13.571 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OG nr. 22/2002 30 ianuarie 2002 (prevederi anume) privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri…

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepție ridicată de Anda Valeria Nedelea în Dosarul nr. 14.353/302/2012 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 33D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 76D/2013, nr. 77D/2013 și nr. 160D/2013, având un obiect identic, excepție ridicată de Stela Voicilă, Gheorghe Negrescu și Carmen Petra Popescu în dosarele nr. 14.348/302/2012, nr. 14.367/302/2012 și nr. 14.359/302/2012 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere identitatea de obiect a excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 76D/2013, nr. 77D/2013 și nr. 160D/2013 la Dosarul nr. 33D/2013.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 76D/2013, nr. 77D/2013 și nr. 160D/2013 la Dosarul nr. 33D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 10.023 din 14 decembrie 2012, Sentința civilă nr. 9.220 din 20 noiembrie 2012, Sentința civilă nr. 9.222 din 20 noiembrie 2012 și Sentința civilă nr. 619 din 24 ianuarie 2013, pronunțate în dosarele nr. 14.353/302/2012, nr. 14.348/302/2012, nr. 14.367/302/2012 și nr. 14.359/302/2012, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepție ridicată de Anda Valeria Nedelea, Stela Voicilă, Gheorghe Negrescu și Carmen Petra Popescu în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații la executare și, în subsidiar, a cererii de suspendare a executării silite.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât prevăd scutirea instituțiilor și autorităților publice de la plata sumelor stabilite cu titlu de cauțiune. Textul de lege creează un regim discriminatoriu care favorizează debitorii instituții publice și conferă o protecție sporită proprietății private a acestora, în dauna altor subiecte de drept titulare de creanțe certe, lichide și exigibile. Cauțiunea reprezintă atât o garanție în vederea evitării abuzului de drept, cât și o garanție pentru prejudiciile cauzate creditorului.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prin noțiunea de "cetățeni", folosită în cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituție, s-au avut în vedere toate subiectele de drept, adică toate persoanele care se adresează justiției, fie că este vorba de persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv instituțiile și autoritățile publice. Ca atare, nu este justificat ca unele subiecte să beneficieze de mai multe drepturi decât celelalte, cum este cazul instituțiilor și autorităților publice care sunt privilegiate în mod vădit prin scutirea de la plata cauțiunii cu ocazia soluționării cererii de suspendare a executării silite în cadrul contestației la executare.

Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât scopul instituirii cauțiunii nu își regăsește rațiunea în cazul instituțiilor și autorităților publice, acestea neputându-se afla în încetare de plăți și neexistând astfel riscul ca partea adversă să nu poată obține repararea daunelor din cauza insolvabilității beneficiarului suspendării executării silite. Totodată arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale principiile egalității și nediscriminării presupun ca, la situații egale, tratamentul juridic să fie egal, după cum la situații care se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil, tratamentul juridic corespunzător să fie diferit.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul și-a exprimat punctul de vedere în dosarele nr. 76D/2013, nr. 77D/2013 și nr. 160D/2013 și, menționând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Principiul egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituție, nu poate primi, prin extensie, semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice, deoarece cetățenii se bucură de drepturile prevăzute de Constituție și de legi, fiind egali în fața acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită atribuțiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea funcțiilor pentru care sunt create. În ipoteza prevăzută de textul de lege criticat, persoanele juridice, ca subiect de drept colectiv, se află evident într-o situație diferită, astfel că diferența de tratament juridic are o justificare obiectivă și rezonabilă. Ca atare, scutirea creditorilor bugetari de la consemnarea vreunei cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanțelor fiscale nu echivalează cu instituirea unui regim discriminatoriu. Autoritățile respective sunt finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective se fac venit la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autoritățile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget.

Avocatul Poporului și-a exprimat punctul de vedere în Dosarul nr. 160D/2013 și apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Încălcarea principiului egalității are loc atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. În ipoteza textului de față criticat, persoanele juridice, ca subiecte de drept colectiv, se află într-o situație diferită de cea a persoanelor fizice, în sensul că cetățenii beneficiază de drepturile prevăzute în Legea fundamentală și în alte acte normative, în timp ce autoritățile publice exercită atribuțiile legale, potrivit competenței lor, în realizarea funcțiilor pentru care au fost create. În plus, este o prerogativă constituțională a legiuitorului de a stabili nu numai impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat, ci și orice excepții de la aceste obligații, cum este cea prevăzută de dispozițiile criticate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu completări prin

Legea nr. 288/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din

Legea nr. 92/2011

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2011

privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și pentru executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 8 iunie 2011. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plată taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că soluții legislative criticate similare cu conținutul normativ al

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză.

În acest sens, Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 1.259 din 27 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 12 ianuarie 2012, că, așa cum rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 16, cetățenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituție și în legi, fiind egali în fața acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită atribuțiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea funcțiilor pentru care sunt create. Principiul egalității în drepturi prevăzut de Constituție pentru cetățeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice. Așa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalității decât atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, or, în ipoteza prevăzută de textul de lege criticat, persoanele juridice, ca subiecte colective de drept, se află evident într-o situație diferită.

De asemenea, prin

Decizia nr. 10 din 17 ianuarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 25 februarie 2013, Curtea a reținut că scutirea instituțiilor sau autorităților publice de la consemnarea vreunei cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanțelor fiscale are o justificare obiectivă și rațională, autoritățile respective fiind finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autoritățile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Anda Valeria Nedelea, Stela Voicilă, Gheorghe Negrescu și Carmen Petra Popescu în dosarele nr. 14.353/302/2012, nr. 14.348/302/2012, nr. 14.367/302/2012 și nr. 14.359/302/2012 ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
____________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.