Decizia nr. 293/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 244^1 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Felicia Marpozan și Sorin-Nicolae Marpozan în Dosarul nr. 47.050/3/2010 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 157D/2013 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspund autorii excepției, prin avocații Răzvan Constantin Murariu și Mădălina Stan, cu împuternicire depusă la dosar, precum și partea Viorel Istrate, personal. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentanților autorilor excepției, care solicită admiterea excepției, pentru motivele invocate în fața instanței de judecată. De asemenea, se referă la aspecte ce țin de aplicarea legii de către instanța de judecată.

Având cuvântul, partea Viorel Istrate solicită respingerea excepției, sens în care depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 47.050/3/2010, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 244^1 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Felicia Marpozan și Sorin-Nicolae Marpozan într-o cauză ce are ca obiect "fond funciar - recurs împotriva încheierilor de suspendare a judecății".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prin reglementarea tezei finale a art. 244^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă se încalcă principiul dublului grad de jurisdicție și, implicit, dreptul la un recurs efectiv.

Arată că, în speță, prin invocarea de către partea adversă a unor procese penale fictive, procesul a fost suspendat în mod abuziv, fapt ce încalcă garantarea dreptului de proprietate al autorului excepției asupra imobilului ce constituie obiect al judecății. Invocă și neexercitarea rolului activ al instanței de recurs, care nu a oferit răspunsuri asupra adreselor trimise către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu precizarea că textul de lege criticat trebuie interpretat prin raportare la prevederile art. 316 și art. 282 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care arată că textul de lege criticat reprezintă norme speciale de procedură, derogatorii de la dreptul comun, impuse de specificul domeniului reglementat, și anume suspendarea judecății, adoptate de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale. Consideră că încheierea prin care se dispune suspendarea judecății își însușește caracterul irevocabil al hotărârii pronunțate în recurs.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv

deciziile nr. 630/2008

și

nr. 1.019/2008 . Arată că, în speță, nu se judecă fondul pricinii, ci numai un incident procedural apărut în timpul soluționării cauzei.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 244^1 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin

Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, cu următorul conținut: "Asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs."

Curtea reține că prevederile art. 244^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, care constituie, conform încheierii de sesizare, obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, se regăsesc la art. 414 alin. (1) din Codul de procedură civilă în vigoare la data pronunțării deciziei, într-o formulare modificată.

Având în vedere prevederile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora "dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", precum și

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a reținut că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunțe asupra prevederilor art. 244^1 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă din 1865, mai sus citate.

Autorii excepției susțin că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 124 alin. (1) referitor la înfăptuirea justiției și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 referitor la dreptul persoanei de a se adresa efectiv unei instanțe naționale din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în numeroase rânduri s-a mai pronunțat cu privire la textul de lege criticat. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, Curtea a statuat că dispozițiile art. 244^1 nu conțin nicio dispoziție discriminatorie, regimul juridic diferit - constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecății poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul - fiind determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor. Reglementarea procedurală dedusă controlului nu contravine nici art. 21 din Constituție, întrucât, chiar dacă încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea poate fi atacată odată cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care constituie reglementarea de drept comun în materie.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeași cale de atac precum împotriva hotărârii pronunțate pe fondul cauzei. Împrejurarea că încheierea prin care se dispune suspendarea judecării procesului este pronunțată în faza procesuală a recursului justifică pe deplin opțiunea legiuitorului în sensul exceptării ei de la posibilitatea exercitării căii de atac prevăzute de lege pentru celelalte situații. Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, hotărârea care soluționează cauza are caracter irevocabil. Prin urmare, încheierea prin care se dispune suspendarea judecății își însușește acest caracter, tocmai pentru că, pregătind pronunțarea hotărârii finale, ea urmează soarta acesteia din urmă. O atare soluție împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului și contribuie la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că acestea nu au nicio incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Felicia Marpozan și Sorin-Nicolae Marpozan în Dosarul nr. 47.050/3/2010 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile art. 244^1 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2013.