Decizia nr. 310/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea în ședința publică a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Borbely Mihail și de Borbely Eniko în Dosarul nr. 7.008/102/2012 al Tribunalului Mureș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 237D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Huszar Maria a depus o cerere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, arătând faptul că criticile formulate sunt diferite față de cele reținute în jurisprudența Curții Constituționale, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Se arată că în situația din dosar temeiul revizuirii nu se regăsește în considerentele hotărârii judecătorești, partea poate să își dea seama dacă este cazul să exercite calea de atac a revizuirii din examinarea dispozitivului hotărârii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7.008/102/2012, Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865.

Excepția a fost invocată de Borbely Mihail și de Borbely Eniko într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu permit revizuirea unor hotărâri judecătorești, în condițiile în care s-a evocat fondul, instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, însă, despre care nu s-a putut lua la cunoștință decât după motivarea deciziei atacate.

Tribunalul Mureș - Secția civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Revizuirea este un mijloc procedural de acces la o instanță superioară de control, fiind o cale extraordinară de atac de retractare, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege și exercitată în termenul impus de legiuitor. Așa fiind, prin acest mijloc procedural instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul dintre motivele limitativ prevăzute de lege, neputând să examineze justețea soluției pronunțate.

Partea interesată are posibilitatea de a-și valorifica drepturile în fața judecătorului fondului ori în fața judecătorului în căile ordinare de atac, fără a se putea admite soluția reexaminării sine die a unei hotărâri judecătorești, întrucât, cu excepția materiei penale, liberul acces la justiție este pe deplin respectat ori de câte ori partea interesată, în vederea valorificării unui drept sau interes legitim, a putut să se adreseze cel puțin o singură dată unei instanțe naționale.

Referitor la termenul de revizuire de o lună pentru hotărârile prevăzute la art. 322 pct. 7 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care se va socoti de la pronunțarea ultimei hotărâri, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că "obligația părților de a-și exercită drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil" (Decizia nr. 23 din 11 ianuarie 2007).

În aceste condiții, Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 148 alin. (2) și (4) referitoare la integrarea euroatlantică. Se mai arată că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în sensul constituționalității dispozițiilor legale criticate prin

deciziile nr. 470 din 8 mai 2012

și nr. 10 din 18 ianuarie 2011.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 324 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865. Din analiza excepției de neconstituționalitate reiese că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispozițiile art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865, dispoziții ce au următoarea redactare: "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:

1. În cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. 2 de la pronunțarea ultimei hotărâri; [...]"

Se observă că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare

Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă. Având în vedere considerentele

Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar și dispozițiile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea constată că obiect al excepției îl constituie articolele din Codul de procedură civilă din 1865.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 privind liberul acces la justiție și în art. 148 alin. (2) și (4) privind integrarea în Uniunea Europeană.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, dar pe baza unor critici diferite. Cu toate acestea, rațiunile care au stat la baza deciziilor Curții Constituționale atunci când a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865 subzistă și în cauza de față.

Astfel, prin

deciziile nr. 10 din 18 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 18 martie 2011, și nr. 470 din 8 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 30 iulie 2012, Curtea a reținut că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței, care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate.

Totodată, Curtea a statuat că obligația părților de a-și exercită drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, ipoteza normativă a textelor criticate neprivind aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii Europene sau aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.

Distinct de cele de mai sus, Curtea mai reliefează faptul că partea avea posibilitatea să aprecieze dacă se află în situația în care poate exercita calea de atac a revizuirii, luând la cunoștință de dispozitivul hotărârii judecătorești.

Curtea mai remarcă, însă, faptul că, prin noul Cod de procedură civilă, legiuitorul a considerat că trebuie să ofere garanții procesuale suplimentare, art. 511 alin. (1) prevăzând că termenul de o lună în situația descrisă în dosarul de față începe să curgă de la comunicarea hotărârii.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Borbely Mihail și de Borbely Eniko în Dosarul nr. 7.008/102/2012 al Tribunalului Mureș - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a II-a din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mureș - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 iunie 2013.