Decizia nr. 309/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea în ședința publică a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 238 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Gabriel Emanuel Nițulescu în Dosarul nr. 22.241/3/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 236D/2013.

La apelul nominal, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură a depus o cerere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care, invocând jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

deciziile nr. 234 din 4 martie 2008

și

nr. 307 din 3 martie 2011 , pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 853 din 25 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 22.241/3/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 238 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865.

Excepția a fost invocată de Gabriel Emanuel Nițulescu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea autorului excepției de asigurare a unor dovezi, cerere formulată în cursul judecării căii extraordinare de atac a revizuirii.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale întrucât conduc la întârzieri în asigurarea dovezilor ce ar putea să îl priveze pe cel ce se apără de constituirea unor dovezi favorabile apărării și susținerilor sale. Cum dreptul la apărare al justițiabilului este garantat, procedura de asigurare a dovezilor ar trebui să fie una efectivă, care să se desfășoare cu celeritate. O procedură de admitere a asigurării dovezilor care se întinde pe un interval mare de timp ar putea să o facă pe aceasta inefectivă, în condițiile în care dovezile ce se doresc a fi asigurate pot să piară până la parcurgerea întregului ciclu procesual (fond-recurs).

Așadar, recursul prin care s-ar urmări contestarea unei respingeri a unei cereri de asigurare a dovezilor ar putea să rămână fără obiect până la soluționarea acestuia, având în vedere timpul destul de lung (cel puțin câteva luni) necesar exercitării căii de atac a recursului.

Autorul excepției mai arată că noul Cod de procedură civilă prevede un termen de 5 zile pentru atacarea încheierii de respingere a cererii de asigurare dovezi, indiferent de instanța competentă. Totuși, chiar dacă termenul de recurs s-a modificat pentru încheierile judecate de instanțele care soluționează și pricina, pentru procesele aflate pe rol respectivul text de lege rămâne în vigoare și de aceea este necesară analizarea constituționalității acestuia în forma de dinaintea modificării sale.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Instanța arată că posibilitatea exercitării căii de atac a recursului numai odată cu fondul împotriva încheierii prin care se soluționează cererea de asigurare a dovezilor, în ipoteza în care această cerere este formulată pe cale incidentală, are în vedere tocmai respectarea exigenței judecății cauzei cu celeritate, prin neîntreruperea cursului judecății în urma formulării pe cale separată a căii de atac.

În opinia instanței, soluționarea cu celeritate și într-un termen rezonabil este un principiu constituțional care guvernează procesul în cadrul căruia, pe cale incidentală, s-a formulat o cerere de asigurare dovezi. Or, recunoașterea dreptului de a exercita pe cale separată o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a soluționat această cerere incidentală ar fi de natură să tergiverseze judecarea cererii principale care formează obiectul cauzei în urma întreruperii cursului judecății.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Acesta arată că ele constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces. În plus, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție, or, în speță, acesta este respectat.

În aceste condiții, liberul acces la justiție este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situații deosebite, și implică existența unor proceduri unice pentru situații deosebite, așa cum este atât cea a asigurării dovezilor, cât și cea a exercitării căii de atac împotriva încheierii pronunțate de instanța de judecată. De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac.

Pe de altă parte, se observă că autorul excepției de neconstituționalitate dorește ca în speță să se facă aplicarea prevederilor art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, care, în opinia acestuia, "s-ar impune în cazul constatării neconstituționalității", or, acest lucru nu este posibil, textul de lege invocat fiind aplicabil numai în cazul exercitării căii de atac a recursului formulat în cazul cererii de asigurare a dovezilor pe cale principală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 238 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, dispoziții ce au următoarea redactare: "Încheierea dată în timpul judecării unei pricini nu poate fi atacată decât odată cu fondul."

Se observă că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare

Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă. Având în vedere considerentele

Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar și dispozițiile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea constată că obiect al excepției îl constituie articolele din Codul de procedură civilă din 1865.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 privind liberul acces la justiție și în art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituționale.

Astfel, prin

Decizia nr. 234 din 4 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 7 aprilie 2008, Curtea a reținut că dispozițiile procedurale criticate stabilesc că, atunci când asigurarea probelor în procesul civil se cere pe cale incidentală - în timpul judecării unei pricini, încheierea dată de instanța de judecată se poate ataca numai odată cu hotărârea dată asupra fondului. Aceste dispoziții nu încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece toate actele procesuale care urmează încheierii la care se referă textul atacat se efectuează cu respectarea garanțiilor prevăzute de lege pentru toate părțile din litigiu.

Totodată, Curtea a reținut că reglementarea criticată împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului și contribuie astfel la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel Emanuel Nițulescu în Dosarul nr. 22.241/3/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 238 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 iunie 2013.