Decizia nr. 305/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 90 din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Elena Cruceanu în Dosarul nr. 71.359/3/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 128D/2013.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenția Națională de Integritate, directorul general al Direcției Generale Juridică, Relații Publice și Comunicare, Ioana Lazăr, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentatului Agenției Naționale de Integritate, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că principiul consfințit la art. 16 din Constituție nu se opune ca o lege să instituie condiții corespunzătoare domeniului pe care îl reglementează, pentru buna funcționare a acestuia. În cazul de față, legiuitorul a urmărit o mai bună exercitare a funcțiilor și demnităților publice, prin apărarea unor principii morale la care să se raporteze societatea la un moment dat. De asemenea, prevederile de lege criticate reprezintă o aplicare a dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia ocuparea funcțiilor și demnităților publice are loc în condițiile legii. În același timp, nu este îngrădit dreptul la muncă, deoarece activitatea aleșilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 1.076 din 14 iulie 2011 . Precizează că regimul special instituit de legiuitor în ceea ce privește exercitarea funcțiilor și demnităților publice implică instituirea unor incompatibilități și interdicții pentru prevenirea și asigurarea supremației interesului public.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 71.359/3/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 90 din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Excepția a fost ridicată de Elena Cruceanu într-o cauză având ca obiect o acțiune în anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate îngrădesc accesul liber la muncă și încalcă dreptul de a fi egal cu ceilalți în ceea ce privește accesul la muncă și libertatea de a alege munca pe care dorește să o presteze consilierul local sau județean având funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale. În plus, susține că textul de lege criticat îngrădește dreptul la muncă pe considerente pur subiective, fără nicio legătură cu specializarea persoanei, ci numai în raport de calitatea de rudă de gradul I sau de soț al unui ales local.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile

art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003

nu sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), deoarece nu sunt discriminatorii și se aplică tuturor celor vizați. Subliniază că funcțiile publice pot fi ocupate doar "în condițiile legii", potrivit

art. 16 alin. (3) din Constituție, astfel încât Legea nr. 161/2003

a instituit incompatibilitățile apreciate de legiuitor ca necesare pentru evitarea conflictelor de interese. De asemenea, incompatibilitatea reglementată de

art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

nu are ca efect îngrădirea alegerii profesiei sau a locului de muncă, din moment ce activitatea consilierului local sau județean trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de exercitare a acestor funcții publice.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate care instituie o interdicție pentru anumite categorii de persoane care dețin funcții elective de a încheia contracte cu autoritățile administrației publice din care acestea fac parte sunt menite a preveni apariția unor conflicte de interese și a asigura imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei, cât și supremația interesului public, fără a încălca art. 41 din Constituție. De asemenea, prevederile de lege criticate nu conțin norme discriminatorii, aplicându-se în mod egal tuturor celor vizați de ipoteza lor. În concordanță cu normele constituționale cuprinse în art. 16 alin. (3), legiuitorul a detaliat la nivel de lege anumite incompatibilități, considerate, în mod justificat, de natură să conducă la un conflict de interese.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 90 din Legea nr. 161/2003

sunt constituționale, sens în care arată că acestea nu încalcă egalitatea în drepturi a cetățenilor, ci se aplică în mod egal tuturor celor vizați de ipoteza normei legale, constituind o măsură pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției. Arată că textul de lege criticat dă expresie art. 16 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia funcțiile și demnitățile publice pot fi ocupate în condițiile legii. De asemenea, prevederile de lege criticate nu încalcă art. 41 alin. (1) din Constituție, ci dau expresie principiilor care stau la baza prevenirii conflictelor de interese ale aleșilor locali, astfel cum acestea rezultă din

art. 71 din Legea nr. 161/2003 : imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public. Invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 1.076 din 14 iulie 2011 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 90 din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "(1) Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare (a se vedea

Decizia nr. 1.076 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 26 august 2011).

Cu acel prilej, Curtea a constatat că susținerile referitoare la încălcarea dreptului la muncă sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit art. 41 din Constituție, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă. Prin instituirea incompatibilității prevăzute de textul de lege criticat nu se îngrădește alegerea profesiei deținute anterior alegerii într-o funcție publică de autoritate, deoarece activitatea aleșilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora.

Curtea a constatat că incompatibilitatea consilierilor locali și județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale de a încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective a fost instituită de legiuitor ținând cont de necesitatea prevenirii conflictelor de interese ale aleșilor locali. Astfel, prevederile de lege criticate dau expresie principiilor care stau la baza acestei preveniri, și anume: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, astfel cum rezultă din prevederile

art. 71 din Legea nr. 161/2003 .

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1), Curtea a constatat că și aceasta este neîntemeiată, deoarece, pe de-o parte, prevederile de lege criticate nu conțin norme discriminatorii, fiind aplicabile în mod egal tuturor celor vizați de ipoteza lor, iar, pe de altă parte, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituție, funcțiile și demnitățile publice pot fi ocupate doar "în condițiile

legii". Or, Legea nr. 161/2003 , având ca scop asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, a instituit anumite incompatibilități pe care legiuitorul, în mod justificat, le-a considerat ca putând conduce la un conflict de interese.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de acestea, Curtea constată că, departe de a fi contrară dispozițiilor constituționale privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și dreptul la muncă, extinderea incompatibilității prevăzute de

art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 , cu privire la soțul și rudele de gradul I ale alesului local, exprimă, de asemenea, preocuparea legiuitorului de a înlătura orice suspiciuni de parțialitate în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și în mediul de afaceri, servind astfel la promovarea încrederii pe care aleșii locali trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Cruceanu în Dosarul nr. 71.359/3/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 90 din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 iunie 2013.