Decizia nr. 278/2013
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 alin. (10) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 137/2000 31 august 2000 (prevederi anume) privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 20 alin. (10) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Raiffeisen Bank" - S.A. din București în Dosarul nr. 6.128/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 30D/2013 al Curții Constituționale.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, doamna Monica-Iulia Costea, în calitate de consilier juridic cu delegație depusă la dosar. Se constată lipsa părții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează că partea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției, în principal ca inadmisibilă, întrucât este criticată o omisiune de reglementare, și, în subsidiar, ca neîntemeiată, argumentând conformitatea textului de lege ce formează obiectul acesteia cu prevederile constituționale invocate.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele expuse în motivarea scrisă.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că textul de lege criticat este constituțional numai în măsura în care termenul în care pot fi atacate hotărârile Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut de
art. 6 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Apreciază că s-ar impune o decizie interpretativă care să suplinească lacuna legislativă semnalată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 6.245 din 5 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 6.128/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 20 alin. (10) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Raiffeisen Bank" - S.A. din București într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unei hotărâri a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat încalcă regulile de tehnică legislativă prevăzute de
Legea nr. 24/2000 , cu efectul împiedicării exercitării dreptului la apărare de către persoana interesată. Arată că
art. 20 alin. (10) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000
reglementează un termen de 15 zile al cărui obiect nu se poate cunoaște cu exactitate, întrucât nu se știe dacă se referă și la termenul în care trebuie introdusă calea de atac împotriva hotărârilor Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării sau doar la termenul în care hotărârea neatacată - într-un termen neprecizat de ordonanță și care poate fi mai scurt sau mai lung de 15 zile - devine titlu executoriu. Precizează că
Ordonanța Guvernului nr. 137/2000
instituie un contencios administrativ special, în care termenul căii de atac pentru hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu este nicăieri reglementat expres și nici nu se face trimitere la vreun alt act normativ pentru instituirea termenului căii de atac. Menționează că hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu au întotdeauna natura juridică a unui act administrativ jurisdicțional, astfel că nu se poate reține faptul că termenul la care se referă art. 20 alin. (10) din ordonanță ar fi cel prevăzut la
art. 6 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Apreciază că, în acest context, interpretul legii este obligat să suplinească reglementarea cu supoziții, iar, prin modul de redactare, textul de lege criticat creează o confuzie care împiedică accesul liber la justiție și dreptul la apărare.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând în acest sens că își însușește pe deplin motivarea cuprinsă în
Decizia Curții Constituționale nr. 1.494 din 10 noiembrie 2009 .
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale, întrucât nu aduc atingere liberului acces la justiție și nici nu sunt de natură să îngrădească dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 1.494 din 10 noiembrie 2009 , precizează că, potrivit
art. 20 alin. (8) și (9) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 , hotărârile Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care se soluționează sesizările persoanelor care se consideră discriminate se comunică părților în termen de 30 de zile de la adoptare și produc efecte de la data comunicării, putând fi atacate la instanța de contencios administrativ. Arată că textul de lege ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate este în deplină concordanță și cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, în conformitate cu care legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 20 alin. (10) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 21 - "Accesul liber la justiție" și art. 24 - "Dreptul la apărare" din Constituție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia susține că dispozițiile
art. 20 alin. (10) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000
încalcă dreptul la apărare ca urmare a faptului că reglementează un termen de 15 zile al cărui obiect nu se poate cunoaște cu exactitate, întrucât nu se știe dacă se referă la termenul în care trebuie introdusă calea de atac împotriva hotărârilor Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării sau doar la termenul în care hotărârea neatacată devine titlu executoriu.
Curtea constată că textul de lege supus controlului de constituționalitate stabilește că hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) ale
art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000
"care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu". Alin. (2) al art. 20, la care face referire textul de lege criticat, prevede după cum urmează: "Consiliul soluționează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1)". Este vorba despre sesizarea pe care persoana care se consideră discriminată o poate adresa Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, potrivit
art. 20 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 , în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Articolul 23
alin. (1) din
Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 , la care se face trimitere în textul mai sus redat, privește structura și rolul Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, stabilind că acesta este un "organ colegial, deliberativ și decizional, responsabil pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege".
Prin
Decizia nr. 1.494 din 10 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 24 decembrie 2009, analizând o critică similară, referitoare la faptul că nu este precis determinat momentul de la care începe să curgă termenul prevăzut de textul de lege ce formează și obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor alin. (8) și (9) ale
art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 , hotărârile Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care acesta soluționează sesizările persoanelor care se consideră discriminate se comunică părților în termen de 15 zile de la adoptare și produc efecte de la data comunicării, putând fi atacate la instanța de contencios administrativ, potrivit legii. De asemenea, Curtea a observat că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta având obligația ca, în procesul de legiferare, să se circumscrie cadrului constituțional. Or, reglementările deduse controlului de constituționalitate satisfac exigențele impuse de normele constituționale, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 16, 21 și 24 din Legea fundamentală și cu cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Aceste considerente își mențin valabilitatea și în cauza de față.
În plus, Curtea remarcă faptul că textul de lege a fost introdus prin
art. I pct. 6 din Legea nr. 324/2006
pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006. Or, la acel moment,
art. 6 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
avea o redactare diferită de cea din prezent, astfel că folosirea, în cuprinsul textului de lege criticat, a formei articulate cu articol hotărât a substantivului "termen" se justifica, având în vedere ca acesta viza ipoteza normativă a
art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
care, la data respectivă, prevedea că "Actele administrativ-jurisdicționale pot fi atacate direct la instanța de contencios administrativ competentă potrivit art. 10, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea nu exercită căile administrativ-jurisdicționale de atac".
Totodată, în același sens, Curtea observă că textul de lege criticat este plasat în corpul ordonanței imediat după prevederea care stabilește că "hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii", cuprinsă în art. 20 alin. (9) din ordonanță, ceea ce conduce, printr-o interpretare teleologică, la ideea că termenul de 15 zile la care se referă art. 20 alin. (10) este cel prevăzut de
art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 , în redactarea de la data introducerii în ordonanță a textului de lege supus în cauza de față controlului de constituționalitate. Ca atare, termenul de 15 zile curge de la data comunicării hotărârii Colegiului director, fiind termenul în care aceasta poate fi atacată la instanța de contencios administrativ. Necontestarea în acest termen a hotărârii menționate conferă acesteia caracter de titlu executoriu.
De altfel, Curtea observă că, în art. 82 alin. (1) din anexa la Ordinul președintelui Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 144 din 11 aprilie 2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2008, se precizează explicit și fără niciun echivoc că hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii. Alin. (2) al aceluiași articol reia cuprinsul textului de lege criticat în cauza de față, dar în condițiile clarificării aduse prin alineatul precedent al art. 82 din ordinul menționat.
Tot astfel, Curtea reține că împrejurarea că hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu au întotdeauna natura juridică a unui act administrativ jurisdicțional, așa cum arată autorul excepției, nu are nicio relevanță sub aspectul posibilității existenței unui alt termen decât cel prevăzut de
art. 6 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , de vreme ce acesta din urmă nu distinge după cum actele administrative contestate pe calea contenciosului administrativ au sau nu caracter jurisdicțional. Mai mult decât atât, caracterul administrativ jurisdicțional este de esența hotărârilor pronunțate în baza
art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 .
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "Raiffeisen Bank" - S.A. din București în Dosarul nr. 6.128/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile
art. 20 alin. (10) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.