Decizia nr. 61/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, ridicată de Boboc Valeria în Dosarul nr. 2.767/1998 al Tribunalului Vrancea.

La apelul nominal răspunde Sau Dorina, în calitate de mandatar al lui Sau Costica. Lipsesc celelalte părți: Boboc Valeria, Consiliul Local al Comunei Vânători și Comisia judeteana de aplicare a

Legii nr. 18/1991

din cadrul Prefecturii Județului Vrancea. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul mandatarului Sau Dorina, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

În cuvântul sau, reprezentantul Ministerului Public, arătând ca domeniile rezervate legii organice sunt expres și limitativ reglementate în Constituție, între care nu figurează dispozițiile legale privind procedura civilă, pune concluzii de respingere a excepției invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 6 octombrie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 2.767/1998, Tribunalul Vrancea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Boboc Valeria cu ocazia judecării apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2.167 din 26 martie 1998, pronunțată de Judecătoria Focsani.

În motivarea excepției se susține ca, potrivit art. 74 din Constituția României, nu se poate reglementa prin ordonanța a Guvernului în domeniul legii organice, iar Codul de procedură civilă fiind lege organică, modificarea sa nu poate fi reglementată decât prin lege adoptată de Parlament.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca "excepția invocată este neîntemeiată pentru argumentul de text constituțional prevăzut la art. 72 alin. (3) lit. a)-r), potrivit căruia prin legi organice se reglementează domenii expres și limitativ enumerate și pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice", procedura civilă de soluționare a cauzelor nefiind însă prevăzută între domeniile rezervate legii organice. În continuare se arata ca "acolo unde legiuitorul a considerat ca un domeniu de activitate trebuie reglementat prin lege organică, a prevăzut-o în mod expres, distinct de dispozițiile art. 72 din Constituție, respectiv ale art. 79 alin. (2), art. 116 alin. (3), art. 117 alin. (2) etc."

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocand în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 718 din 29 decembrie 1997. De asemenea, arata ca "din examinarea conținutului

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

se poate constata ca aceasta nu a depășit limitele rezervate legii organice, modificările și completările aduse Codului de procedura civilă referindu-se doar la reglementarea unor prevederi care dau expresie principiului celeritatii .....".

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția invocată este neîntemeiată, insusindu-și motivarea opiniei formulate de instanța de judecată. De asemenea, arata ca "la

art. 1 lit. t) din Legea nr. 221/1997

s-a prevăzut abilitarea Guvernului de a adopta prin ordonanța modificarea și completarea dispozițiilor Codului de procedura civilă. Această lege a fost declarata constituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 718 din 29 decembrie 1997, care totodată a statuat ca reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, nu fac parte din domeniul legilor organice".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 ,

retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate vizează întregul conținut al

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, cu motivarea, în esenta, ca au fost incalcate prevederile art. 72 alin. (3) și ale art. 114 alin. (1) din Constituție, întrucât reglementările Codului de procedura civilă aparțin domeniului legii organice, astfel că nu pot fi modificate și completate printr-o ordonanța a Guvernului.

Curtea Constituțională retine ca, potrivit sistemului Constituției din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituționale și nu pe cale de interpretare. Art. 72 alin. (3) din Constituție prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Atât în acest text, cat și în celelalte articole ale Constituției, în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice, nu se prevede că procedura civilă este supusă reglementării prin asemenea legi. Pe de altă parte, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". În consecința, art. 125 alin. (3) din Constituție nu prevede domeniile procedurii de judecată și ale competentei instanțelor printre cele supuse reglementării prin lege organică și, ca atare, este neîntemeiată susținerea ca au fost incalcate dispozițiile art. 114 alin. (1) din Constituție, care exclud posibilitatea Guvernului de a reglementa prin ordonanța, în baza unei legi de abilitare, în domeniul legilor organice.

De altfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 718 din 29 decembrie 1997, prin care s-a soluționat, în condițiile art. 144 lit. a) din Constituție, obiecția de neconstituționalitate referitoare la unele prevederi ale

Legii nr. 221/1997

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, Curtea Constituțională a constatat ca "din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constituție și al celorlalte dispoziții constituționale nu rezultă ca reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice", retinand totodată ca în Constituție sunt reglementate expres și limitativ domeniile rezervate legilor organice, între care nu figurează dispoziții legale privind procedura civilă.

În sfârșit, din examinarea tuturor dispozițiilor ordonanței criticate nu rezultă ca aceasta ar cuprinde norme referitoare la organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, care, potrivit art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituție, aparțin domeniului legii organice pentru care Guvernul nu poate reglementa prin ordonanța, conform art. 114 alin. (1) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, ridicată de Boboc Valeria în Dosarul nr. 2.767/1998 al Tribunalului Vrancea.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 1999.