Decizia nr. 11/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Minerva Cercea în Dosarul nr. 843/1999 al Judecătoriei Medias.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională pronunțându-se constant asupra constituționalității acestui act normativ. Mai arata că nu se poate pune în discuție perimarea prevederilor unei ordonanțe atâta vreme cat nici legea fundamentală și nici o alta lege nu prevăd un termen în care acestea să fie dezbătute și aprobate de Parlament. Sancțiunea perimării aplicată actelor de procedura civilă nu poate fi aplicată și în domeniul delegării legislative. De asemenea, nu se poate susține ca sunt neconstituționale dispozițiile din ordonanța care prevăd ca instanțele nu mai sunt obligate să își motiveze hotărârile decât dacă asupra acestora se exercită o cale de atac, întrucât se constată că nici o dispoziție constituțională nu statuează o asemenea obligație. În consecința, solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 27 octombrie 1999 Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Minerva Cercea în Dosarul nr. 843/1999 al acelei instanțe.

În motivarea excepției autorul considera ca

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998

este neconstitutionala în întregime și invoca în susținerea criticii sale mai multe motive de neconstituționalitate, astfel:

1. Codul de procedură civilă, fiind o lege organică, nu poate fi modificat printr-o ordonanța emisă de Guvern, caz în care sunt incalcate dispozițiile art. 72 alin. (2) din Constituție privind domeniile ce revin reglementării prin lege organică.

2.

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998

s-a perimat, deoarece nu a fost aprobată de Parlament, fiind incalcate astfel dispozițiile art. 114 din Constituție.

3. Dispoziția din ordonanța criticata, potrivit căreia hotărârile judecătorești pronunțate în fond și în apel nu se motiveaza, contravine art. 129 din Constituție. De asemenea, întrucât nu s-au consemnat dezbaterile și nici ratiunile ce au stat la baza soluției, dosarul devine astfel secret și se încalcă dreptul la informație statuat de art. 31 din legea fundamentală.

4. Lipsa accesului la considerentele hotărârii, afară de cazul în care aceasta este atacată, este o încălcare a accesului liber la justiție statuat prin art. 21 din Constituție. Tot astfel, motivarea soluțiilor pronunțate numai în cazurile în care asupra acestora s-au exercitat cai de atac constituie o încălcare a dreptului de petiționare prevăzut la art. 47 din legea fundamentală.

Exprimandu-și opinia, instanța care a sesizat Curtea Constituțională considera ca se impune respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând ca asupra constituționalității prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În punctul de vedere al Guvernului se arata:

a) Cu privire la primul aspect de neconstituționalitate invocat se menționează că prin Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, Curtea Constituțională a statuat deja cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998 . Astfel Curtea Constituțională a reținut ca, potrivit sistemului Constituției din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituționale și nu pe cale de interpretare. Art. 72 alin. (3) din Constituție prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Din cuprinsul prevederilor acestui text, precum și din celelalte dispoziții constituționale nu rezultă ca reglementările referitoare la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice. De altfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 718 din 29 decembrie 1997, prin care s-a soluționat, în condițiile art. 144 lit. a) din Constituție, obiecția de neconstituționalitate referitoare la unele prevederi ale

Legii nr. 221/1997

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, Curtea Constituțională a statuat ca "din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constituție și al celorlalte dispoziții constituționale nu rezultă ca reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice". Considerarea dispozițiilor Codului de procedura civilă ca fiind de resortul legii organice ar echivala cu o completare a Constituției, care reglementează expres și limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi.

b) În ceea ce privește susținerea ca ordonanțele sunt "perimate" dacă nu sunt aprobate de Parlament într-un anumit termen, se arata ca, potrivit art. 114 alin. (1) - (3) din Constituție, ordonanțele rămân fără efect numai în cazul în care acestea nu sunt supuse spre aprobare Parlamentului în cadrul termenului prevăzut de legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe. Nu exista însă nici o dispoziție constituțională care să stabilească un anumit termen pentru dezbaterea și aprobarea ordonanțelor de către Parlament. Ca urmare, în absenta unor dispoziții exprese, sancțiunea perimării, proprie actelor de procedura, nu poate fi aplicată în nici un caz în domeniul delegării legislative.

c) În motivarea excepției se mai susține ca reglementările

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

nu ar respecta accesul liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituție. Or, prin dispoziții exprese ordonanța asigura exercitarea drepturilor părților în proces, prin comunicarea în anumite termene atât a soluției pronunțate, cat și a motivelor hotărârii.

Fața de cele arătate Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În conformitate cu prevederile

art. 144 lit. c) din Constituție și ale Legii nr. 47/1992 , Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Excepția de neconstituționalitate se referă la dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

în întregul său, excepția având un conținut similar. Cu acel prilej s-a arătat ca:

1. Potrivit sistemului Constituției din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituționale, iar nu pe cale de interpretare.

2. Art. 72 alin. (3) din Constituție prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Atât în acest text, cat și în celelalte articole din Constituție, în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice, nu se prevede că procedura civilă este supusă reglementării prin asemenea legi.

3. Pe de altă parte, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". În consecința, art. 125 alin. (3) din Constituție nu prevede domeniile procedurii de judecată și ale competentei instanțelor printre cele supuse reglementării prin lege organică și, ca atare, este neîntemeiată susținerea ca au fost incalcate dispozițiile art. 114 alin. (1) din Constituție, care prevăd ca "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". Curtea a constatat ca dispozițiile art. 114 alin. (3) din Constituție exclud posibilitatea Guvernului de a reglementa prin ordonanța, în baza unei legi de abilitare, în domeniul legilor organice.

4. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 718 din 29 decembrie 1997, prin care s-a soluționat, în condițiile art. 144 lit. a) din Constituție, pe calea controlului de constituționalitate anterior promulgării legii, obiecția de neconstituționalitate referitoare la unele prevederi ale

Legii nr. 221/1997

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, Curtea Constituțională a constatat ca "din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constituție și al celorlalte dispoziții constituționale nu rezultă ca reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice", retinand totodată ca în Constituție sunt reglementate expres și limitativ domeniile rezervate legilor organice, între care nu figurează dispozițiile legale privind procedura civilă.

5. Din examinarea tuturor dispozițiilor ordonanței criticate nu rezultă ca aceasta ar cuprinde norme referitoare la organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, care, potrivit art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituție, aparțin domeniului legii organice, pentru care Guvernul nu poate reglementa prin ordonanța, conform art. 114 alin. (1) din Constituție.

În ceea ce privește "perimarea" ordonanței deoarece aceasta nu a fost aprobată de Parlament, Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 63 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 9 iunie 1999, ca legea de abilitare "stabilește termenul în care ordonanța trebuie supusă aprobării Parlamentului, conform art. 114 alin. (3) din Constituție, iar nu termenul în care ar trebui să se desfășoare dezbaterile". Textul constituțional al art. 114 alin. (3) are următorul cuprins: "Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței." Prin decizia menționată s-a constatat ca art. 114 alin. (3) din Constituție se referă la supunerea spre aprobare a ordonanței, ca obligație a Guvernului, iar nu la aprobarea propriu-zisa a acesteia de către Parlament, care nu este condiționată în timp.

Referitor la susținerea autorului excepției ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

sunt neconstituționale, deoarece nu mai obliga la motivarea hotărârii judecătorești în anumite faze procesuale, urmează să se observe ca nici un text constituțional nu cuprinde o asemenea obligație, iar invocarea tuturor celorlalte texte constituționale este forțată.

De altfel prin Decizia nr. 135 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, Curtea Constituțională a stabilit ca modificările procedurale aduse de

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998

"nu ingradesc nici dreptul la exercitarea căilor de atac, oricare dintre părțile în proces, nemultumita de soluția instanței de judecată, putând exercita căile de atac după comunicarea hotărârii instanței, motivele apelului sau ale recursului putând fi redactate după motivarea acesteia".

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, prezenta excepție de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, ridicată de Minerva Cercea în Dosarul nr. 843/1999 al Judecătoriei Medias.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2000.