Decizia nr. 63/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. t) din Legea nr. 221/1997 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și ale Ordonanței Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 221/1997 31 decembrie 1997 (prevederi anume) privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe
- OG nr. 13/1998 29 ianuarie 1998 privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă
Are ca temei 1
- Constituția din 1992 22 decembrie 1992 (prevederi anume) a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 lit. t) din Legea nr. 221/1997
privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și ale
Ordonanței Guvernului nr. 13/1998
privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Nicolai Ipolit Chirilovici în Dosarul nr. 5.260/1998 al Tribunalului Brașov.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind Marin Lazar, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției solicita admiterea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, deoarece considera ca dispozițiile legale privind procedura civilă nu intra sub incidența art. 72 alin. (3) din Constituție, care reglementează expres și limitativ domeniile rezervate legii organice.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 2 decembrie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 5.260/1998, Tribunalul Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 lit. t) din Legea nr. 221/1997
privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și ale
Ordonanței Guvernului nr. 13/1998
pentru modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Nicolai Ipolit Chirilovici.
În motivarea excepției se susține ca dispozițiile legale atacate contravin prevederilor constituționale ale art. 72 alin. (3) și ale art. 114, prin aceea ca " art. 1 lit. t) din Legea nr. 221/1997
împuternicește Guvernul sa modifice Codul de procedură civilă prin ordonanța, care însă, conform art. 2 din aceeași lege, va trebui supusă aprobării Parlamentului în prima sa sesiune ordinară din anul 1998, iar nerespectarea acestui termen duce la încetarea efectelor ordonanței Guvernului".
Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece textele legale criticate nu contravin art. 72 alin. (3) și art. 114 din Constituție.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul sau de vedere Guvernul, ținând seama de jurisprudenta Curții, considera ca prevederile legale a căror constituționalitate se contesta "nu sunt contrare dispozițiilor Constituției, ci, dimpotriva, se întemeiază pe acestea".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Excepția privește
art. 1 lit. t) din Legea nr. 221/1997 , care are următorul conținut: "În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituția României, Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a prezentei legi și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 1998, sa emita ordonanțe în următoarele domenii: [...]
t) măsuri de protecție a chiriașilor; modificarea și completarea Codului de procedura civilă, a dispozițiilor legale privind taxele judiciare de timbru, timbrul judiciar și taxele notariale de timbru, măsuri privind acordarea despăgubirilor civile;"
Deoarece prin acest text legal se prevede abilitarea Guvernului de a proceda la completarea și modificarea Codului de procedura civilă, autorul excepției considera ca sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 114, prin aceea ca dispozițiile codului intră în categoria celor aflate sub incidența art. 72 alin. (3) din Constituție.
Fața de aceasta sustinere Curtea Constituțională retine ca, potrivit sistemului Constituției din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituționale, iar nu pe cale de interpretare. Art. 72 alin. (3) din Constituție prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Atât în acest text, cat și în celelalte articole ale Constituției, în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice, nu se prevede că procedura civilă este supusă reglementării prin asemenea legi. Pe de altă parte, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". În consecința, art. 125 alin. (3) din Constituție nu prevede domeniile procedurii de judecată și al competentei instanțelor printre cele supuse reglementării prin lege organică și, ca atare, este neîntemeiată susținerea ca au fost incalcate dispozițiile art. 114 din Constituție, care exclud posibilitatea Guvernului de a reglementa prin ordonanța, în baza unei legi de abilitare, în domeniul legilor organice.
Nici critica potrivit căreia
Ordonanța Guvernului nr. 13/1998
nu a fost aprobată în prima sesiune parlamentară din anul 1998, astfel încât nerespectarea acestui termen duce la încetarea efectelor ordonanței Guvernului, nu poate fi reținută, deoarece
art. 2 din Legea nr. 221/1997
stabilește termenul în care ordonanța trebuie supusă aprobării Parlamentului, conform art. 114 alin. (3) din Constituție, iar nu termenul în care ar trebui să se desfășoare dezbaterile. În acest sens s-a pronunțat Curtea, în cadrul controlului a priori, prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 lit. t) din Legea nr. 221/1997
privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și ale
Ordonanței Guvernului nr. 13/1998
privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Nicolai Ipolit Chirilovici în Dosarul nr. 5.260/1998 al Tribunalului Brașov.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 1999.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.