Decizia nr. 301/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (4), art. 4 și

art. 5 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (1^1)-(5) din Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ioan Oarșă în Dosarul nr. 4.447/30/2012 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 60D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 142D/2013 având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, excepție ridicată de Livia Oarșă în Dosarul nr. 4.445/30/2012 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă.

La apelul nominal, se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 142D/2013 la Dosarul nr. 60D/2013.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 142D/2013 la Dosarul nr. 60D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că soluțiile pronunțate de instanțele de judecată, referitoare la cererile formulate, nu constituie un arbitraj cu caracter politic, ci sunt rezultatul unui silogism judiciar a cărui concluzie rezultă din analiza temeiurilor cuprinse atât în hotărârea de condamnare, cât și în

art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 ianuarie 2013 și Decizia civilă nr. 201 din 12 februarie 2013, pronunțate în dosarele nr. 4.447/30/2012 și nr. 4.445/30/2012/a1, Tribunalul Timiș - Secția I civilă și Curtea de Apel Timișoara - Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (4), art. 4 și

art. 5 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (1^1)-(5) din Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ioan Oarșă și Livia Oarșă în fața Tribunalului Timiș - Secția I civilă, în cauze având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul

Legii nr. 221/2009 .

Excepția ridicată de Livia Oarșă a fost respinsă ca inadmisibilă de către Tribunalul Timiș - Secția I civilă, prin Încheierea de ședință din data de 14 decembrie 2012, încheiere împotriva căreia a fost declarat recurs în temeiul

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .

Prin Decizia civilă nr. 201 din 12 februarie 2013, Curtea de Apel Timișoara - Secția I civilă a admis recursul și a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (4), art. 4 și

art. 5 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (1^1)-(5) din Legea nr. 221/2009 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate aduc atingere textelor constituționale invocate, deoarece reglementează o procedură contencioasă, precum și un arbitraj cu caracter politic, realizat de instanțele de judecată, de natură să aducă atingere independenței judecătorilor, încălcându-se astfel regimul incompatibilităților pe care legea le prevede pentru aceștia.

Tribunalul Timiș - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța nu săvârșește prin aprecierea și verificarea la care o obligă

art. 1 alin. (4) din Legea nr. 221/2009

un act politic din moment ce caracterul politic al unei fapte este deja instituit prin lege, în spețele supuse judecății realizându-se o transpunere a datelor de speță la prevederile legale. Constatarea scopului prevăzut de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

reprezintă rezultatul aprecierii probatoriului administrat, instanța doar constatând caracterul politic, și nu caracterizându-l ori definindu-l ca atare.

Curtea de Apel Timișoara - Secția I civilă apreciază că inexistența interesului procesual al părții în ridicarea excepției de neconstituționalitate nu se regăsește între cauzele de inadmisibilitate ce pot fi reținute de instanța de judecată, potrivit

art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 , astfel încât aceasta nu poate fi constatată decât de către Curtea Constituțională.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece instanțele de judecată nu sunt chemate să aprecieze discreționar asupra caracterului politic al măsurilor administrative și condamnărilor penale avute în vedere de

Legea nr. 221/2009

și nici nu exprimă o opinie politică prin hotărârile pronunțate, ci doar constată dacă într-un caz concret fapta pentru care a intervenit măsura administrativă sau condamnarea a urmărit sau nu scopurile enumerate expres și limitativ de către legiuitor.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, întrucât competența și procedura de soluționare de către autoritatea judecătorească, reglementate prin

Legea nr. 221/2009 , nu conduc automat la considerarea activității instanței de judecată ca fiind politizată, și, prin urmare, nu sunt de natură să aducă atingere independenței justiției. Instanța este liberă să aprecieze asupra incidenței prevederilor

Legii nr. 221/2009 , în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, fără ca activitatea de înfăptuire a actului de justiție să fie influențată în vreun fel, principiul separației puterilor în stat fiind pe deplin respectat. Prin urmare, constatarea caracterului politic al condamnărilor prevăzute la

art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009

reflectă rezultatul aprecierii probelor administrate, instanța de judecată caracterizându-l ca atare. În plus, hotărârile instanțelor de judecată sunt pronunțate în cadrul jurisdicției specifice activității judecătorești, iar textele de lege criticate nu exclud accesul liber la justiție, ci reglementează, în realitate, o măsură reparatorie și regimul juridic al acesteia. Aceste hotărâri pot fi atacate în justiție de către cei interesați, în condițiile prevăzute de lege. Mai mult, art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum și art. 129, care prevede că, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac. Prin urmare, textele de lege criticate reprezintă expresia aplicării dispozițiilor constituționale invocate mai sus.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl formează prevederile art. 1 alin. (4), art. 4 și

art. 5 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (1^1)-(5) din Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (4): "Caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. (3) se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4.";

- Art. 4: "(1) Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.

(2) Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(3) Instanța de judecată este obligată să ia toate măsurile pentru obținerea sau, după caz, reconstituirea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare, inclusiv prin solicitarea punctului de vedere al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România.

(4) Cererea este imprescriptibilă, fiind scutită de taxă de timbru, iar competența de soluționare aparține tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată. Cererea se judecă în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

(5) Judecarea acestor cereri se face cu participarea obligatorie a procurorului.

(6) Hotărârea pronunțată potrivit alin. (4) este supusă recursului, care este de competența curții de apel.";

- Art. 5 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (1^1)-(5): "(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: [...]

b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare;

c) repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.

(1^1) La stabilirea cuantumului despăgubirilor prevăzute la alin. (1), instanța judecătorească va lua în considerare, fără a se limita la acestea, durata pedepsei privative de libertate, perioada de timp scursă de la condamnare și consecințele negative produse în plan fizic, psihic și social, precum și măsurile reparatorii deja acordate în temeiul

Decretului-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, și al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999

privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 568/2001 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) Hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul prevederilor alin. (1) lit. a) și b) sunt supuse recursului, care este de competența curții de apel, și sunt puse în executare de Ministerul Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București.

(3) Cererile prevăzute la alin. (1) sunt scutite de taxă de timbru.

(4) Prezenta lege se aplică și persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de

Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, cu modificările și completările ulterioare, persoanelor cărora li s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 568/2001 , cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care se încadrează în prevederile art. 1, 3 și 4, precum și persoanelor care au fost condamnate prin hotărâri judecătorești pentru săvârșirea de infracțiuni la care face referire prezenta lege și care au obținut desființarea, anularea sau casarea hotărârilor de condamnare, ca urmare a exercitării căilor extraordinare de atac, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu condiția să nu fi beneficiat de drepturile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) sau c).

(5) Acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b) atrage încetarea de drept a procedurilor de soluționare a notificărilor depuse potrivit

Legii nr. 10/2001 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau

Legii nr. 247/2005 , cu modificările și completările ulterioare."

Curtea observă că prevederile

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009

au fost declarate neconstituționale prin

deciziile nr. 1.354 din 20 octombrie 2010 ,

nr. 1.358 din 21 octombrie 2010

și

nr. 1.360 din 21 octombrie 2010 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010.

Autorul excepției susține că aceste texte de lege încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3)-(5) privind caracterul statului român, principiul separației puterilor în stat și al supremației Constituției și legilor; art. 2 alin. (2) referitor la exercitarea suveranității; art. 8 alin. (2) privind constituirea și rolul partidelor politice; art. 9 referitor la constituirea și rolul sindicatelor; art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern; art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului; art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție; art. 40 alin. (3) referitor la incompatibilitățile anumitor profesii cu calitatea de membru al unui partid politic; art. 44 alin. (1), (2), (4) și (6) privind garantarea dreptului de proprietate privată și a creanțelor asupra statului, interzicerea naționalizării sau a oricăror alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri, bazate pe criterii discriminatorii; art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți; art. 124 alin. (3) privind independența judecătorilor; art. 125 alin. (3) privind incompatibilitățile funcției de judecător; art. 126 alin. (5) teza întâi referitor la interzicerea înființării instanțelor extraordinare; art. 144 și art. 145 referitoare la incompatibilitățile, independența și inamovibilitatea judecătorilor Curții Constituționale, precum și art. 148 alin. (2) și (4) privind aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că textele de lege criticate sunt cuprinse în

Legea nr. 221/2009 , act normativ adoptat de Parlament, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, pe care instanțele de judecată îl interpretează și aplică potrivit competențelor acestora stabilite prin art. 124 alin. (1) și art. 126 alin. (3) din Constituție.

Astfel, Curtea observă că, potrivit

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 , "constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945". Pornind de la aceste prevederi instanțele trebuie să constate caracterul politic al condamnărilor prevăzute de art. 1 alin. (3) potrivit căruia constituie condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 .

Mai mult, Curtea observă că, potrivit art. 3 coroborat cu

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 , constituie măsuri administrative cu caracter politic orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu și că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute expres la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.

Or, pentru a respecta obligațiile pe care le au, potrivit

Legii nr. 221/2009 , instanțele de judecată trebuie, atunci când este necesar, să verifice situația de fapt a celor ce adresează o cerere întemeiată pe prevederile

Legii nr. 221/2009 , administrând în acest sens probele necesare.

Așa fiind, Curtea reține că activitatea de interpretare și aplicare a unei legi adoptate de Parlament, precum și administrarea probelor care să ducă la soluționarea procesului nu au semnificația unui "arbitraj cu caracter politic" realizat de către instanțele judecătorești, ci a înfăptuirii actului de justiție, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea textelor constituționale invocate, reglementările criticate fiind în deplin acord cu principiul înfăptuirii justiției, în mod unic, imparțial și egal, de către judecători independenți, astfel cum prevede art. 124 din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Oarșă și Livia Oarșă în dosarele nr. 4.447/30/2012 și nr. 4.445/30/2012 ale Tribunalului Timiș - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 4 și

art. 5 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (1^1)-(5) din Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, sunt constituționale în raport de criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția I civilă și Curții de Apel Timișoara - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 iunie 2013.