Decizia nr. 64/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 137 din Codul de procedură civilă și ale art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 pentru organizarea și funcționarea Guvernului României
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Republicat prin 1
- Decizia nr. 331/2003 11 septembrie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (5) teza fi…
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 37/1990 7 decembrie 1990 (prevederi anume) pentru organizarea și funcționarea Guvernului României
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 137 din Codul de procedură civilă și ale
art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990
pentru organizarea și funcționarea Guvernului României, ridicată de Aurelian Andreiescu în Dosarul nr. 308/1998 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 aprilie 1999, în prezenta autorului excepției, a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa reprezentantului Guvernului României, legal citat, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 20 aprilie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 14 decembrie 1998 Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 137 din Codul de procedură civilă și ale
art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990
pentru organizarea și funcționarea Guvernului României, excepție ridicată de Aurelian Andreiescu.
În motivarea excepției autorul acesteia a susținut ca dispozițiile art. 137 din Codul de procedură civilă, care dau posibilitatea instanței de judecată sa respingă ca inadmisibila, fără sa judece fondul, o cauza în care este vorba despre drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei interesate, sunt contrare prevederilor art. 21 alin. (1) din Constituție. Referitor la dispozițiile
art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990
s-a susținut ca acestea încalcă art. 72 din Constituție și ca sunt abrogate în baza art. 150 alin. (1) din legea fundamentală. De asemenea, s-a arătat ca, în perioada octombrie 1990-aprilie 1998, Guvernul a adoptat 33 de hotărâri privind protecția socială a pensionarilor, dintre care numai primele 4 au caracter de hotărâri, pentru ca sunt adoptate înainte de intrarea în vigoare a Constituției, când
art. 14 din Legea nr. 37/1990
era încă în vigoare.
Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca dispozițiile art. 137 din Codul de procedură civilă și ale
art. 14 din Legea nr. 37/1990
sunt constituționale.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece aceste dispoziții legale se întemeiază pe cele ale art. 125 din Constituție, conform cărora procedura de judecată în fața instanțelor judecătorești este stabilită de lege.
În ceea ce privește prevederile
art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 , potrivit cărora Guvernul asigură realizarea politicii sale sociale și cu privire la pensii, se susține ca "acestea sunt în concordanta cu cele prevăzute de art. 107 alin. (2) din Constituție, și anume de a emite hotărâri pentru organizarea executării legilor". Asa fiind, se apreciază a fi neîntemeiată și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 din Legea nr. 37/1990 .
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile autorului excepției și ale reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția ridicată.
I. Excepția se referă, în primul rând, la dispozițiile art. 137 din Codul de procedură civilă, care prevăd următoarele: "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii."
Curtea Constituțională constata ca, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei după încheierea dezbaterilor, s-a renunțat la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 137 din Codul de procedură civilă. Instanța de contencios constituțional nu poate să ia act de aceasta renunțare. Excepția de neconstituționalitate este o excepție de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuție abaterea unor reglementări legale de la dispozițiile legii fundamentale, iar soluția asupra excepției este de interes general. Asa fiind, excepția de neconstituționalitate nu rămâne la dispoziția părții care a invocat-o și ea nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunțării exprese la soluționarea ei. În acest sens sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 126 din 6 decembrie 1995 și nr. 73 din 4 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 13 martie 1996, respectiv nr. 255 din 22 octombrie 1996.
Articolul 137
din Codul de procedură civilă nu contravine art. 21 din Constituție și nici altor dispoziții constituționale. Accesul liber la justiție nu trebuie confundat cu procedurile judecătorești stabilite de lege în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit căruia "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". În cadrul "procedurii de judecată" sunt incluse și rezolvarile excepțiilor invocate în cursul procesului, excepții care pot fi de procedura sau de fond. Prevederile art. 137 citat reglementează doar ordinea în cadrul judecații, iar nu întreaga problematica a excepțiilor, obligând instanța de judecată să se pronunțe, înainte de a intră în fondul dezbaterilor, asupra excepțiilor de procedura, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Aceasta pentru a evita o judecata inutila sau efectuarea unor acte de procedura care apoi ar trebui refăcute la alta instanța.
Prevederile art. 137 din Codul de procedură civilă asigura o legală administrare a justiției, referindu-se la situații ulterioare sesizării instanței judecătorești, și se înscriu în spiritul principiilor constituționale de dreptate și justiție.
II. Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 , Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată.
Potrivit acestui text legal: "Guvernul are următoarele atribuții principale: [...]
l) asigură realizarea politicii sale sociale cu privire la utilizarea forței de muncă, la salarii, pensii, acordarea de ajutoare materiale și alte drepturi bănești, precum și adaptarea acestora la specificul unor ramuri și domenii de activitate."
Curtea Constituțională constata ca
art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990
nu vine în conflict cu dispozițiile constituționale. Dimpotriva, art. 101 alin. (1) din Constituție stabilește ca "Guvernul, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a tarii și exercită conducerea generală a administrației publice". Rezultă ca suntem în prezenta unei atribuții constituționale a Guvernului.
Argumentul privind încălcarea, prin
art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990 , a art. 72 lit. l) din Constituție nu poate fi primit. Este adevărat ca, potrivit acestui text constituțional, raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială trebuie reglementate prin lege organică, dar aceasta numai în ceea ce privește regimul general.
Întrucât, asa cum s-a arătat,
art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990
nu contravine dispozițiilor constituționale, urmează a fi înlăturată și susținerea conform căreia acest text legal ar fi abrogat conform art. 150 alin. (1) din Constituție.
În ceea ce privește eventualul control al constituționalității anumitor hotărâri ale Guvernului, la care autorul excepției s-a referit, acest control este de competența exclusiva a instanțelor judecătorești, depasind limitele competentei Curții Constituționale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 137 din Codul de procedură civilă și ale
art. 14 lit. l) din Legea nr. 37/1990
pentru organizarea și funcționarea Guvernului României, ridicată de Aurelian Andreiescu în Dosarul nr. 308/1998 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 1999.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.