Decizia nr. 346/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dacia Invest Grup" - S.R.L. din Brașov, prin administrator special, în Dosarul nr. 7.870/62/2012 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 339D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus la dosarul cauzei o cerere prin care renunță la judecarea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public arată că în fața Curții Constituționale nu se poate renunța la excepția de neconstituționalitate, fiind de ordine publică.

Curtea, având în vedere dispozițiile

art. 55 din Legea nr. 47/1992 , respinge cererea de renunțare la judecarea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât, în prezenta cauză, aspectele invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate sunt probleme ce țin de modul de aplicare a prevederilor legale. De asemenea, menționează faptul că asupra dispozițiilor criticate Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, excepția de neconstituționalitate fiind ridicată de aceeași autoare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 581/R din 19 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7.870/62/2012, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dacia Invest Grup" - S.R.L. din Brașov, prin administrator special, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 85/2006 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21, 24, 52 și art. 53 alin. (2) și reprezintă o discriminare în lumina art. 16 alin. (1) din Constituție, încălcându-se pe această cale și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, arată că, în temeiul prevederilor de lege criticate, unele instanțe de judecată apreciază că acțiunile în recuperarea debitelor societății debitoare sunt un atribut exclusiv al administratorului judiciar și că astfel de acțiuni nu pot fi promovate de către administratorul special al societății pe perioada cât societatea se află în procedura generală, cu cerere de reorganizare, în perioada de observație, fără ridicarea dreptului de administrare. Or, dreptul administratorului special de a formula acțiuni în justiție pentru recuperarea debitelor societății pe perioada păstrării dreptului de administrare a societății nu poate fi negat și nici îngrădit, societatea astfel păstrându-și calitatea procesuală. Prin negarea acestei calități procesuale instanța aduce atingere dreptului la apărare, respectiv dreptului administratorului special și, implicit, al societății de a beneficia de un proces echitabil.

Totodată, apreciază că restrângerea unor libertăți și a unor drepturi trebuie expres prevăzută de lege, iar faptul că legea enumeră care sunt atribuțiile administratorului judiciar nu înseamnă că dispozițiile

art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006 , trebuie interpretate în sens restrictiv.

Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât legea nu îngrădește accesul liber la justiție al debitorului supus legii insolvenței, doar că acesta se realizează prin intermediul administratorului judiciar, și nu prin intermediul administratorului special.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(1) Principalele atribuții ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt: [...] l)încasarea creanțelor; urmărirea încasării creanțelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea și susținerea acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocați."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 53 alin. (2) cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile criticate au mai constituit obiect al excepției de neconstituționalitate, raportat la critici și prevederi constituționale identice, ridicate chiar de autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate, însă într-o altă cauză aflată pe rolul instanțelor judecătorești, sens în care este

Decizia nr. 256 din 21 mai 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 26 iunie 2013, sau

Decizia nr. 312 din 13 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 15 iulie 2013, prin care Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate.

Curtea a reținut că, astfel cum reiese din economia prevederilor

Legii nr. 85/2006 , acestea stabilesc, la art. 5 din cap. II - Participanții la procedura insolvenței, că organele care aplică procedura insolvenței sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, care trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de legea menționată, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni.

Totodată, la art. 18 alin. (1) din aceeași lege, se prevede că, după deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societății și ale acestora și să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator, care îi conduce și activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților.

Astfel, potrivit legii, respectiv

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 , administratorul special are anumite atribuții, respectiv: exprimă intenția debitorului de a propune un plan, participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea anumitor acțiuni, prevăzute de lege; formulează contestații în cadrul procedurii reglementate de

Legea nr. 85/2006 , propune un plan de reorganizare, administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului; după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primește raportul final și bilanțul de închidere și participă la ședința convocată pentru soluționarea obiecțiunilor și aprobarea raportului; primește notificarea închiderii procedurii.

În cadrul procedurii falimentului, administratorul judiciar și lichidatorul au o poziție și o situație deosebite față de toate părțile și față de toți ceilalți participanți la procedură, nefiind parte în proces, ci participanți la procedură, cu rol și atribuții determinate de lege. Aceștia nu acționează în interes personal, ci în interesul bunei desfășurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, precum și în interesul creditorilor, pentru ca aceștia să își poată valorifica creanțele în cât mai mare măsură și cât mai operativ.

În virtutea atribuțiilor stabilite prin lege, administratorul judiciar sau lichidatorul întreprinde diverse acte și operațiuni juridice, printre care și cele cuprinse în prevederile criticate în prezenta cauză, respectiv încasarea creanțelor, urmărirea încasării creanțelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii sau formularea și susținerea acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului.

În consecință, Curtea a constatat că autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită de modul de interpretare și aplicare a prevederilor criticate de către instanțele de judecată. Or, modul de interpretare și aplicare a normelor legale la speța dedusă judecății este de competența instanțelor judecătorești și nu intră în sfera contenciosului constituțional, ceea ce a determinat respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

Cele statuate în deciziile anterior menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Dacia Invest Grup" - S.R.L. din Brașov, prin administrator special, în Dosarul nr. 7.870/62/2012 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2013.