Decizia nr. 384/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepție ridicată de Laurențiu Vasile în Dosarul nr. 4.849/233/2011 al Judecătoriei Galați - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 41D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și menținere a jurisprudenței în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4.849/233/2011, Judecătoria Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepție ridicată de Laurențiu Vasile într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației la executare formulate împotriva executării silite inițiate în baza unui titlu executoriu reprezentat de o sentință civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că actul normativ criticat încalcă art. 1 alin. (3) din Constituție pentru că drepturile salariale ale cetățenilor și materializarea acestora obținută printr-o hotărâre judecătorească nu sunt garantate. Mai mult, ordonanța de urgență le aduce prejudicii pentru că sumele nu sunt purtătoare de dobânzi, ci vor fi actualizate cu rata inflației.

S-a mai arătat că ordonanța de urgență criticată mai încalcă și principul egalității consacrat de Constituție, prin aceea că statul este scutit de a plăti creanțele datorate cetățenilor săi timp de 3 ani, fără a fi penalizat, în schimb aceștia vor fi penalizați cu dobânzi fiscale la eventuale restanțe la impozite sau alte asemenea dări către statul român. Se face și o discriminare între personalul bugetar care lucrează în aparatul juridic și ceilalți bugetari, deoarece primii pot continua executările începute pe drepturile salariale, pe când bugetarilor din alte sectoare de activitate li se suspendă de drept orice executare silită.

Prin ordonanța de urgență criticată, autorul mai susține că se încalcă, de asemenea, și art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, deoarece statutul funcționarilor publici se hotărăște prin lege organică și se modifică tot prin lege organică. Drepturile salariale ale acestora au fost stabilite tot prin lege organică. Prin ordonanța de urgență se împiedică ducerea la îndeplinire, se împiedică producerea efectelor unei legi organice. Această lege organică nu se mai poate aplica deoarece hotărârile judecătorești obținute ca urmare a prevederilor acestei legi sunt suspendate de drept de o ordonanță de urgență.

Autorul a mai susținut că sunt încălcate și dispozițiile constituționale referitoare la crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, prin faptul că cetățenii sunt lipsiți pe o perioadă îndelungată de timp de remunerația cuvenită și fără dobânzi.

Prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

se încalcă și art. 53 din Constituție. Restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi făcută numai printr-o lege și numai dacă se impune apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori a moralei publice, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru sau ale unui sinistru deosebit de grav, iar această măsură trebuie să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului sau libertății omului, așa cum prevede art. 18 privind limitarea aplicării restrângerilor drepturilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Or, prin această ordonanță de urgență se încalcă aceste drepturi fără a se justifica în textul de lege această măsură, ea creând o discriminare între bugetarii din justiție și cei din afara acestui sector de activitate.

Judecătoria Galați - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este admisibilă și parțial întemeiată prin raportare la art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și art. 53 din Constituție. Instanța are în vedere că dispozițiile ordonanței de urgență criticate intervin în efectele unei hotărâri judecătorești definitive, prin suspendarea procedurilor de executare silită, ceea ce aduce atingere statului de drept în sensul art. 1 alin. (3) din Constituție, atât timp cât aceasta trebuie să fie strict o prerogativă a puterii judecătorești, iar nu a legislativului și/sau executivului. De altfel, aceste dispoziții aduc atingere art. 1 alin. (3) din Constituție și prin prisma împrejurării că statul este acela care trebuie să garanteze executarea hotărârilor judecătorești.

Totodată, dispozițiile ordonanței de urgență criticate sunt discriminatorii prin faptul că vizează numai creditorii unor drepturi de natură salarială din sistemul bugetar, toți ceilalți creditori, inclusiv statul, fiind excluși de la aplicarea acestui act normativ. Mai mult, statul își stabilește o situație mai favorabilă, întrucât se creează o inegalitate între stat, prin instituțiile sale, și particularii din sistemul bugetar în ceea ce privește modul de executare silită a creanțelor, în condițiile în care niciun alt debitor nu are posibilitatea de a suspenda din proprie inițiativă executarea creanțelor împotriva sa.

În ceea ce privește criticile referitoare la crearea unei situații de inegalitate între bugetarii care activează în sistemul juridic și ceilalți bugetari cărora le-a fost suspendată de drept orice măsură de executare silită, în condițiile în care dispozițiile ordonanței de urgență precizează în mod expres că, și pentru acești creditori, executarea silită se va face cu respectarea art. 1 și 2 din ordonanța de urgență (eșalonarea plăților și suspendarea de drept a executării silite), instanța consideră că sunt încălcate și prevederile art. 53 din Constituție deoarece executivul nu a putut justifica niciuna din situațiile limitativ prevăzute de această dispoziție constituțională care să permită restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți.

Instanța mai apreciază că ordonanța de urgență criticată este neconstituțională întrucât stabilește un alt mod de executare decât cel prevăzut în dreptul comun doar pentru o categorie de creditori, și anume titularii unor drepturi de natură salarială din sistemul bugetar.

Pe de altă parte, instanța apreciază că ordonanța de urgență criticată nu încalcă prevederile art. 35 și art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, deoarece dreptul la un mediu sănătos nu a fost afectat nici direct, nici indirect, iar împrejurarea că statutul funcționarilor publici este reglementat prin lege organică este lipsită de relevanță din perspectiva emiterii ordonanței de urgență în materia eșalonării executării drepturilor salariale.

Instanța arată că dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție prevăd că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică. Câtă vreme legile organice privind statutul funcționarilor publici nu se încadrează în categoria domeniilor asupra cărora nu pot fi emise ordonanțe de urgență, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009

nu încalcă art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, chiar dacă afectează recuperarea drepturilor salariale recunoscute prin hotărâre judecătorească.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 416 din 18 iunie 2009, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 230/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile ordonanței de urgență criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici, art. 135 alin. (2) lit. f) privind crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, precum și dispozițiilor art. 18 privind limitarea aplicării restrângerilor drepturilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională reține următoarele:

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

a mai fost supusă controlului de constituționalitate în raport cu critici similare, Curtea constatând constituționalitatea acesteia. În acest sens sunt

Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 19 februarie 2012,

Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010,

Decizia nr. 190 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010,

Decizia nr. 712 din 25 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, deciziile nr. 1.534 și 1.535 din 28 noiembrie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2012.

Cu acele prilejuri, Curtea a reținut, în esență, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

reglementează eșalonarea plății unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanța de urgență prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume.

Așa fiind,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză.

Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică națională și internațională.

În același timp, Curtea a constatat că nu se poate reține existența niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor și-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere (a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, 1979, paragraful 33, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, paragraful 38, Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, paragraful 72, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, paragraful 42, Larkos împotriva Ciprului, 1999, paragraful 29, Bocancea și alții împotriva Moldovei, 2004, paragraful 24).

Totodată, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context (a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Bocancea și alții împotriva Moldovei, 2004).

În aceste condiții, Curtea a constatat că situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic.

Pe de altă parte, Curtea a reținut că măsura suspendării de drept a procedurilor de executare este una necesară pentru a se putea realiza finalitatea avută în vedere, respectiv eșalonarea sumelor rezultate din hotărâri judecătorești, fiind aplicată în mod egal tuturor persoanelor ce intră sub incidența acesteia (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011).

Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că dispozițiile constituționale ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu sunt incidente în cauză.

De asemenea, Curtea a observat că măsurile legale criticate nu pun în discuție caracterul de stat de drept al României și că art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție nu este incident în cauză, întrucât conținutul normativ al ordonanței de urgență nu vizează domeniul de aplicare al textului constituțional invocat.

În fine, în ceea ce privește susținerea potrivit căreia actul normativ criticat împiedică producerea efectelor unei legi organice, Curtea constată că acesta nu se constituie într-o reglementare a statutului funcționarilor publici, astfel că nu poate fi primită nici critica privind înfrângerea art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Laurențiu Vasile în Dosarul nr. 4.849/233/2011 al Judecătoriei Galați - Secția civilă și constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar sunt constituționale în raport de criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Galați - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 octombrie 2013.