Decizia nr. 52/1999
privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 privind circulația pe drumurile publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Decretul nr. 328/1966 29 aprilie 1966 (prevederi anume) privind circulația pe drumurile publice
Are ca temei 1
- Constituția din 1992 22 decembrie 1992 (prevederi anume) a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Ion Bonini - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966
privind circulația pe drumurile publice, ridicată de Simion-Claudiu Vraja în Dosarul nr. 1.838/1998 al Curții de Apel Targu Mures - Secția penală.
La apelul nominal a răspuns autorul excepției, neexistand alte părți în proces.
Autorul excepției solicita, prin motivele scrise, depuse la dosar, să se constate neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 , deoarece acestea, ca de altfel toate dispozițiile penale ale decretului, sunt contrare, în opinia sa, dispozițiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție, care prevăd ca infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică. Or,
nu are acest caracter. De asemenea, acest act normativ contrar Constituției, fiind adoptat anterior acesteia, trebuie considerat abrogat în baza prevederilor art. 150 alin. (1) din legea fundamentală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, deoarece nu toate actele normative anterioare Constituției actuale sunt neconstituționale, ci numai acelea care contravin legii fundamentale. Totodată precizează ca
a fost aprobat ulterior de către fosta Mare Adunare Naționala, în condițiile procedurii existente la acea data, devenind astfel
Legea nr. 14/1966 . Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității unor decrete ale fostului Consiliu de Stat, statuand, prin deciziile sale, constituționalitatea actelor normative adoptate anterior actualei Constituții.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Curtea de Apel Targu Mures - Secția penală, prin Încheierea din 13 ianuarie 1999, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 , ridicată de Simion-Claudiu Vraja într-o cauza penală având ca obiect soluționarea recursului declarat de autorul excepției împotriva Deciziei nr. 351/1998 a Tribunalului Harghita.
În motivarea excepției se susține ca, deși, potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituția României, infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică, infracțiunile prevăzute de
Decretul nr. 328/1966 , între care și aceea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu permis necorespunzător categoriei din care face parte autovehiculul, infracțiune pentru care autorul excepției a fost trimis în judecata, sunt reglementate printr-un decret al fostului Consiliu de Stat și, ca atare, sunt neconstituționale. Pe de altă parte, având în vedere ca, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care nu contravin prezentei Constituții", în cazul de fața reglementarea infracțiunii se face printr-un decret, act normativ care, supus incidentei dispozițiilor art. 150 din Constituție, practic nu ar mai trebui să fie în vigoare.
Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, Curtea de Apel Targu Mures - Secția penală considera ca aceasta este nefondata. Stabilirea neconstitutionalitatii unui decret al fostului Consiliu de Stat, cum este
Decretul nr. 328/1966 , nu se face după criterii de forma, cum ar fi organul care l-a emis sau dacă este sau nu o lege organică, ci după criterii de fond. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, a statuat ca, până la punerea de acord a întregii legislații cu Constituția, actele normative anterioare, adoptate cu respectarea cerințelor legale din acel moment și care nu contravin Constituției, nu pot fi considerate abrogate. Curtea nu a mai examinat până în prezent constituționalitatea prevederilor
Decretului nr. 328/1966 , dar s-a pronunțat cu privire la alte decrete ale fostului Consiliu de Stat ce conțin dispoziții penale. Din cuprinsul acestor decizii se constată că în nici o situație Curtea nu a reținut neconstituționalitatea totalității actului normativ, ci a statuat numai dacă anumite articole sunt în concordanta cu actuala lege fundamentală. Reglementarea circulației rutiere este absolut necesară, inclusiv sancționarea încălcării regulilor instituite care au caracter grav și constituie infracțiuni.
În conformitate cu
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
În punctul de vedere primit din partea Guvernului se apreciază ca prevederile
referitoare la infracțiuni și la sancționarea acestora sunt constituționale, iar excepția invocată este neîntemeiată. Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii asupra constituționalității unor decrete anterioare Constituției, statuand ca, până la punerea de acord a întregii legislații cu dispozițiile constituționale, actele normative adoptate anterior Constituției din anul 1991, cu respectarea cerințelor legale din acel moment, dacă nu contravin pe fond prevederilor constituționale, nu pot fi considerate abrogate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Potrivit
art. 36 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 , "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere sau cu permis necorespunzător categoriei din care face parte autovehiculul se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă".
Din încheierea de sesizare și din susținerile autorului excepției rezultă însă ca acest text este considerat neconstitutional nu prin conținutul sau, ci datorită faptului ca acesta, ca de altfel toate celelalte dispoziții cu caracter penal cuprinse în
Decretul nr. 328/1966 , pe de o parte, sunt instituite printr-un decret al fostului Consiliu de Stat, care, ca atare, ar trebui abrogat, iar pe de altă parte, pentru ca actul normativ care le conține nu este o lege organică, în conformitate cu dispozițiile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție.
a fost emis de fostul Consiliu de Stat, însă ulterior, în urma dezbaterii sale în Marea Adunare Naționala, potrivit procedurii de adoptare a legilor, a devenit
Legea nr. 14/1966 . Rezultă deci ca actul normativ criticat de autorul excepției nu este un decret emis de fostul Consiliu de Stat, ci o lege dezbatuta de Marea Adunare Naționala și adoptată sub imperiul Constituției din anul 1965, care nu cuprindea nici o dispoziție corespunzătoare celor prevăzute la art. 72 alin. (3) lit. f) din actuala Constituție, potrivit căruia "Prin lege organică se reglementează: [...] f) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora".
Simplul fapt ca
Decretul nr. 328/1966 , devenit
Legea nr. 14/1966 , a fost emis anterior intrării în vigoare a Constituției din 8 decembrie 1991 nu constituie un temei pentru a-l considera neconstitutional, deoarece, conform dispozițiilor art. 150 alin. (1) din Constituție, "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții". Cu alte cuvinte, nu pot fi considerate neconstituționale actele normative emise anterior intrării în vigoare a actualei Constituții, pentru considerentul ca au o anumită denumire sau ca au fost adoptate în procedura în vigoare la acea data, deoarece criteriile de examinare a constituționalității acestor norme legale vizează aspecte de fond, iar nu de forma.
Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în acest sens prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, și a statuat ca punerea de acord a întregii legislații cu actuala Constituție este un proces complex, de durata, iar până la realizarea acestui obiectiv actele normative anterioare Constituției, adoptate cu respectarea cerințelor legale din acel moment și care nu contravin, pe fond, Constituției, nu pot fi considerate abrogate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Simion-Claudiu Vraja în Dosarul nr. 1.838/1998 al Curții de Apel Targu Mures - Secția penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 aprilie 1999.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.