Decizia nr. 412/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) și

art. 113 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Constantin Criveanu în Dosarul nr. 6.663/311/2012 al Judecătoriei Slatina și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 464D/2013.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care susține că textele criticate încalcă dispozițiile art. 44 și art. 78 din Constituție. Se arată că la data intrării în vigoare a

Legii nr. 255/2004

privind modificarea și completarea

Legii nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, prin care s-a prevăzut interzicerea constituirii și funcționării de barouri în afara Uniunii Naționale a Barourilor din România, existau la nivel național avocați care își desfășurau activitatea în cadrul unui alt barou, ce a fost înființat în mod legal printr-o sentință a Judecătoriei Târgu Jiu, pronunțată la 30 iulie 2003. Se mai susține că acești avocați au fost primiți în profesie cu respectarea acelorași condiții și potrivit aceleiași proceduri ca și cei care își desfășoară activitatea în cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România și că, prin urmare, în mod legal, după intrarea în vigoare a

Legii nr. 255/2004 , ar fi trebuit să li se ofere dreptul de a-și continua activitatea în cadrul acestuia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că avocatura este un serviciu public și că accesul în această profesie este supus dispozițiilor legale în vigoare, presupunând, totodată, îndeplinirea unor condiții și promovarea unor examene.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6.663/311/2012, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) și

art. 113 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Constantin Criveanu într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unei ordonanțe prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a autorului excepției cu privire la săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută la art. 281 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele criticate au ca efect restrângerea exercițiului dreptului de asociere, al dreptului la muncă și al dreptului de proprietate ale persoanelor fizice și persoanelor juridice cu obiect de activitate în domeniul serviciilor de consultanță, care au fost înființate, în mod legal, înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 255/2004

privind modificarea și completarea

Legii nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Se arată că, în prezent, funcționează la nivel național două structuri paralele ale Uniunii Naționale a Barourilor din România, situație creată ca urmare a unui gol legislativ în ceea ce privește cadrul organizatoric al exercitării profesiei de avocat. Se arată că avocații care au aderat la structurile de organizare a acestei profesii paralele Uniunii Naționale a Barourilor din România au fost înscriși în liste corespunzătoare, în acord cu dispozițiile

Legii nr. 51/1995 , și și-au desfășurat activitatea în mod legal, până la data intrării în vigoare a textelor criticate, motiv pentru care, prin dispozițiile

Legii nr. 255/2004 , ar fi trebuit să le fie oferită posibilitatea de a-și continua activitatea în cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România. Se susține că, în caz contrar, acești avocați sunt discriminați în raport cu cei înscriși pe listele Uniunii Naționale a Barourilor din România și care au dobândit calitatea de avocat în condiții identice. Se mai arată că dispozițiile art. 1 alin. (3) și

art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995

îngrădesc dreptul de proprietate al persoanelor juridice a căror desființare o prevăd asupra bunurilor dobândite în decursul activității desfășurate, contravenind, totodată, prevederilor constituționale ale art. 78.

Judecătoria Slatina opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că art. 1 alin. (3) și

art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995

nu încalcă niciuna dintre prevederile constituționale invocate de către autorul excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că textele criticate reprezintă măsuri de protecție și garanție atât pentru persoanele care exercită profesia de avocat, cât și pentru toți ceilalți participanți la activitatea judiciară, precum și de prevenire a fenomenului înființării de barouri paralele, nefiind de natură a îngrădi dreptul la muncă, prevăzut la art. 41 din Legea fundamentală. Se arată că dreptul la muncă trebuie exercitat în limitele stabilite de legislația în vigoare și fără a aduce atingere celorlalte drepturi și libertăți garantate prin Constituție. Se susține, totodată, că Uniunea Națională a Barourilor din România este înființată și își desfășoară activitatea potrivit

Legii nr. 51/1995 , act normativ ce reprezintă reglementarea specială în materie, nefiind legală înființarea unor barouri paralele, conform

Ordonanței Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că avocatura este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, profesia de avocat putând fi exercitată de persoane selectate în acest sens potrivit unor criterii legale și care funcționează după reguli prevăzute în acte normative cu caracter special. Se mai arată că exercitarea unei profesii sau meserii trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și că legiuitorul este îndreptățit să impună condiții specifice pentru desfășurarea diferitelor activități. Se susține, totodată, că interdicția înființării de barouri cu activitate paralelă cu cea a Uniunii Naționale a Barourilor din România este necesară în societatea românească, având ca finalitate înfăptuirea justiției în condiții de încredere a cetățenilor în sistemul judiciar. Se arată că, pentru aceste motive, nu poate fi reținută încălcarea, prin textele criticate, a dispozițiilor art. 40, art. 41, art. 44, art. 53 și art. 78 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 1 alin. (3) și

art. 113 din Legea nr. 51/1995 . Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține, însă, că autorul excepției critică, în realitate, prevederile art. 1 alin. (3) și

art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, care au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): "(3) Constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire și de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată și din oficiu.";

- Art. 113 alin. (1) și (2): "(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultanță, reprezentare sau asistență juridică, în orice domenii, își încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activități constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.

(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicțional prin care au fost recunoscute ori încuviințate activități de consultanță, reprezentare și asistență juridică contrare dispozițiilor prezentei legi."

Se susține, în esență, că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 40 referitor la dreptul de asociere, ale art. 41 cu privire la muncă și protecția socială a muncii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității soluției legislative prevăzute în prezent de art. 1 alin. (3) și

art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995

prin

Decizia nr. 150 din 10 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 11 martie 2009, prin care a respins ca neîntemeiată excepția invocată și a reținut că, în concepția legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat și funcționând după reguli stabilite de lege. S-a mai reținut că această opțiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstituțională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistențe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcționează nu contravin principiilor constituționale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea și să accepte regulile impuse de aceasta. Curtea a constatat, de asemenea, că astfel se explică de ce condițiile de organizare și exercitare a profesiei de avocat sunt prevăzute într-o lege specială. De altfel, Curtea a statuat că profesia de avocat se poate exercita numai cu respectarea legii, și nu împotriva ei, iar faptul că accesul la profesia de avocat este condiționat de satisfacerea anumitor cerințe nu poate fi privit ca o îngrădire a dreptului la muncă sau a alegerii libere a profesiei.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de cele arătate, Curtea constată că nu poate fi reținută încălcarea prin dispozițiile criticate a prevederilor art. 44 din Constituție, întrucât nulitatea actelor de constituire și de înregistrare de barouri în afara Uniunii Naționale a Barourilor din România, prevăzută la

art. 1 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 , și încetarea de drept a efectelor oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicțional prin care au fost recunoscute ori încuviințate activități de consultanță, reprezentare și asistență juridică contrare prevederilor legale, potrivit

art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995 , nu presupun pierderea patrimoniului persoanelor juridice în cauză, acestea urmând a fi dizolvate, iar apoi lichidate, potrivit art. 245-249 din Codul civil, precum și dispozițiilor speciale în materie.

De asemenea, Curtea reține că dispozițiile art. 1 alin. (3) și

art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995

nu contravin nici prevederilor art. 78 din Constituție, întrucât acestea prevăd intrarea în vigoare a legii la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei, iar

Legea nr. 255/2004

privind modificarea și completarea

Legii nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004, prin care textele legale analizate au fost modificate în sensul criticat de autorul excepției de neconstituționalitate, a intrat în vigoare, potrivit regulii reglementate prin articolul constituțional anterior enunțat, la 3 zile de la publicare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Criveanu în Dosarul nr. 6.663/311/2012 al Judecătoriei Slatina și constată că dispozițiile art. 1 alin. (3) și

art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Slatina și se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 octombrie 2013.