Decizia nr. 378/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 din Legea nr. 682/2002

privind protecția martorilor, excepție ridicată din oficiu de instanța de judecată în Dosarul nr. 20.001/233/2012 al Tribunalului Galați - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 272D/2013.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece dispozițiile legale contestate nu au legătură cu soluționarea litigiului, respectiv a contestației la executare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 81 din 6 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 20.001/233/2012, Tribunalul Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 din Legea nr. 682/2002

privind protecția martorilor, excepție ridicată din oficiu de către instanța de judecată în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva unei sentințe penale prin care s-a respins contestația la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, deoarece, în absența unei justificări obiective și rezonabile, beneficiul reducerii de pedeapsă nu se acordă și martorilor care sunt cercetați pentru alte infracțiuni care nu se regăsesc între cele enumerate de art. 2 lit. h) din lege.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 682/2002

privind protecția martorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 28 decembrie 2002, care au următorul conținut: "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 682/2002

instituie o cauză de reducere a pedepsei pentru trei categorii de persoane - respectiv a celor care au calitate de martor potrivit Codului de procedură penală, inculpaților într-o altă cauză ori persoanelor care nu au niciun fel de calitate procesuală - care au un numitor comun, și anume acela de a fi comis o infracțiune gravă și care, până în momentul condamnării, denunță ori facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane.

Analizând motivele de neconstituționalitate invocate, Curtea reține că autorul acesteia nu critică conținutul normei legale, ci lipsurile sale, fapt care echivalează cu o solicitare de completare a acesteia, în sensul de a se reglementa posibilitatea reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege și pentru alți inculpați care, deși nu sunt cercetați pentru infracțiuni grave, denunță și/sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

În acest sens este și jurisprudența constantă a Curții Constituționale, din care se reține

Decizia nr. 229 din 21 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 8 iunie 2005, prin care Curtea a statuat că "nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite" și nici "nu-și poate asuma rolul de a crea, abroga sau de a modifica o normă juridică." În caz contrar, instanța de contencios constituțional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".

"Circumscrisă rolului său de "cvasi legiuitor negativ", Curtea Constituțională nu poate emite noi norme juridice, fie ele și numai cu rol complinitor, și nici să le modifice pe cele existente într-un sistem normativ;" (a se vedea în acest sens și

Decizia Curții Constituționale nr. 110 din 5 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 11 iunie 2013).

Așa fiind, excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 682/2002

privind protecția martorilor, excepție ridicată din oficiu de instanța de judecată în Dosarul nr. 20.001/233/2012 al Tribunalului Galați - Secția penală. Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Galați - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2013.