Decizia nr. 385/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. II din Legea nr. 144/2012

pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. - Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași în Dosarul nr. 15.909/245/2011 al Tribunalului Iași - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 45D/2013 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 366D/2013, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, ridicată de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. - Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași în Dosarul nr. 1.112/244/2012 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 366D/2013 la Dosarul nr. 45D/2013, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, în argumentarea acestei opinii invocând, mutatis mutandis, cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 227 din 13 martie 2010, în sensul că dispozițiile

art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 10 ianuarie 2013 și 8 mai 2013, pronunțate în dosarele nr. 15.909/245/2011 și, respectiv, nr. 1.112/244/2012, Tribunalul Iași - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Vaslui - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. II din Legea nr. 144/2012

pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. - Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași în cauze având ca obiect soluționarea plângerilor formulate împotriva unor procese-verbale de constatare și sancționare a contravenției constând în circulația pe drumurile publice fără rovinietă valabilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat contravine principiului neretroactivității legii, întrucât se aplică și unor situații care au luat naștere înainte de intrarea sa în vigoare.

Tribunalul Iași - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că norma instituită prin

art. II din Legea nr. 144/2012

are natură contravențională, producând efecte favorabile contravenienților ce au fost sancționați în baza

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

și au contestat în justiție tarifele de despăgubiri prevăzute de aceasta. Consideră că, prin urmare, este aplicabilă excepția prevăzută de teza a doua a art. 15 alin. (2) din Constituție, în sensul că legea contravențională mai favorabilă poate dispune și pentru trecut.

Tribunalul Vaslui - Secția civilă consideră că textul de lege criticat este constituțional, întrucât, conform art. 15 alin. (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, fiind recunoscut, așadar, caracterul retroactiv și al legii contravenționale mai favorabile. Or, obligația contravenientului de a achita contravaloarea tarifului de despăgubire este o consecință a stabilirii răspunderii contravenționale a acestuia.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că, prin abrogarea tuturor prevederilor referitoare la tariful de despăgubire care se stabilea în funcție de tipul autovehiculului folosit fără a deține rovinietă valabilă, inclusiv în cazul litigiilor aflate pe rolul instanței de fond, se revine la soluția legislativă anterioară introducerii acestui tarif. Așadar, pentru eventualele despăgubiri cauzate prin săvârșirea contravenției se aplică dreptul comun, în acord cu dispozițiile

art. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora, în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal, iar dacă nu există tarif de evaluare a pagubei, persoana vătămată își va putea valorifica pretențiile potrivit dreptului comun. În consecință, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în măsura în care prin dispozițiile

art. II din Legea nr. 144/2012

nu sunt avute în vedere și tarifele de despăgubire aplicate, contestate și plătite în urma litigiilor a căror soluționare a fost finalizată anterior noului cadru legislativ.

Mai arată, în punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 366D/2013, că obligația de plată a acestor tarife de despăgubire a luat naștere în mod valabil potrivit reglementărilor în vigoare și nu a fost stinsă prin plata către creditor, astfel că situația juridică nu poate fi calificată drept "facta praeterita", ci "facta pendentia", ale cărei efecte nu au fost consumate. Legea nouă nu modifică temeiul juridic al obligației debitorului, respectiv modalitatea de constituire a situației juridice, ci doar modalitatea de executare, mai precis, de stingere a obligației. Mai mult, în materia reglementată prin legea criticată, dat fiind obiectul asupra căruia operează scutirea, dispoziția criticată nu poate avea ca domeniu temporal de acțiune decât obligațiile născute în trecut, pentru care statul poate institui această exonerare. Așa fiind, apreciază că dispozițiile criticate respectă principiul "tempus regit actum" și dispozițiile constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat nu contravine art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece vizează situații juridice generate de aplicarea tarifului de despăgubire aflate sub incidența reglementărilor în materie contravențională, astfel că tariful de despăgubire împrumută din natura juridică a sancțiunii contravenționale. În argumentarea acestui punct de vedere arată, în esență, că tariful de despăgubire care era datorat de conducătorii autovehiculelor care încălcau obligația achitării rovinietei valabile reprezenta echivalentul tarifului de utilizare pe durata a 12 luni, indiferent de valoarea prejudiciului cauzat, nefiind posibilă o evaluare efectivă a întinderii prejudiciului produs prin săvârșirea faptei contravenționale, în funcție de împrejurările în care aceasta era săvârșită. Arată că, în opinia sa, prin aplicarea amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire pentru fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă se încălca principiul aplicării unei singure sancțiuni principale pentru o faptă contravențională, ca aplicare în materie contravențională a principiului de drept penal non bis în idem. Conchide că, în actuala redactare, textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. II din Legea nr. 144/2012

pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012, potrivit cărora "Tarifele de despăgubire prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 424/2002 , cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție care consacră principiul neretroactivității legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prin

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizează în art. 1 alin. (2) al actului normativ menționat. Potrivit art. 8 alin. (1) din ordonanță, neachitarea acestui tarif reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcție de tipul vehiculului și fiind cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanță.

Distinct de sancțiunea amenzii, prevederile

art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

impuneau în sarcina contravenientului și obligația de a achita, cu titlu de tarif de despăgubire, o anumită sumă de bani, precizată în anexa nr. 4 la ordonanță, în funcție de tipul vehiculului care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă, adică în lipsa documentului sau înregistrării în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.

Prin

art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012

au fost abrogate prevederile din

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

referitoare la plata acestui tarif de despăgubire, iar prin cele ale art. II din aceeași lege, criticate în prezenta cauză, s-a prevăzut anularea acelor tarife de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii.

Autorul excepției critică această din urmă măsură legislativă, susținând că ar avea caracter retroactiv, contrar prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2). Din examinarea motivării excepției, Curtea observă, însă, că autorul acesteia se raportează, în argumentarea criticii, la redactarea pe care textul constituțional o avea anterior revizuirii din 2003, și anume că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile". Or, în prezent, acesta prevede, alături de legea penală mai favorabilă, și legea contravențională mai favorabilă ca excepție de la regula neretroactivității legii.

Referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 144/2012

și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. - Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași în Dosarul nr. 15.909/245/2011 al Tribunalului Iași - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 1.112/244/2012 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. II din Legea nr. 144/2012

pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iași - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Vaslui - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 octombrie 2013.