Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 65/1999

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 146 din Codul penal

prezumat în vigoare

Data actului
22 aprilie 1999
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 280 din 18 iunie 1999
Citat de
1 act
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 9.231 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Pune în aplicare 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Are ca temei 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Ion Bonini - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, excepție ridicată de Dumitru Mandache și Lucretia Mandache în Dosarul nr. 2.988/1998 al Tribunalului Vaslui, având ca părți pe autorii excepției și Societatea Comercială "Romceram" - S.A. Roman.

La apelul nominal se constata lipsa părților legale citate.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției invocate, apreciind ca, deși criteriul plafonului valoric prevăzut la art. 146 din Codul penal nu este în concordanta cu evoluția ratei inflației, acesta nu contravine nici unui principiu constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 21 ianuarie 1999 Tribunalul Vaslui a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 146 din Codul penal, ridicată de Dumitru Mandache și Lucretia Mandache.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile art. 146 din Codul penal, care definesc înțelesul expresiei "consecințe deosebit de grave" ale unei infracțiuni ca fiind o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei, sunt neconstituționale față de prevederile art. 1 alin. (3), art. 23 alin. (9), art. 123 și ale art. 150 alin. (1) din legea fundamentală. În speta autorii excepției de neconstituționalitate au fost trimiși în judecata în baza art. 215 alin. 3 și 5 din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, care a avut consecințe deosebit de grave, în înțelesul art. 146 din Codul penal, prejudiciul cauzat fiind de 50.720.620 lei, iar pedeapsa aplicabilă fiind închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Se considera ca textul art. 146 din Codul penal, care caracterizează consecințele unei infracțiuni ca deosebit de grave atunci când paguba produsă depășește suma de 50.000.000 lei, este neconstitutional ca urmare a devalorizarii monedei naționale, care face ca plafonul valoric prevăzut să fie în mod frecvent depășit, determinând astfel aplicarea unei pedepse disproportionat de mari și excluderea de la aplicarea unor măsuri, precum suspendarea condiționată a executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau executarea pedepsei la locul de muncă.

Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate invocate, instanța de judecată considera ca aceasta este nefondata. Dispozițiile art. 146 din Codul penal explica înțelesul expresiei "consecințe deosebit de grave", folosită în unele texte pentru caracterizarea unor variante ale infracțiunilor, pentru care se prevăd limite mai mari de pedepse. Deși criteriul plafonului valoric este inadecvat, având în vedere rata inflației, acesta nu contravine nici unui principiu constituțional. Prevederile din Constituție, invocate de autorul excepției, respectiv cele ale art. 1 alin. (3), art. 23 alin. (9) și ale art. 150 alin. (1), nu au nici o legătură directa cu excepția ridicată.

În conformitate cu prevederile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere primit din partea Guvernului se apreciază ca, deși dispozițiile art. 146 din Codul penal sunt constituționale, modificarea acestora de către organul legislativ apare ca necesară pentru a corecta modalitatea de individualizare a pedepselor. Prin aceste dispoziții legiuitorul a stabilit doua criterii pentru a delimita gravitatea consecințelor produse prin infracțiuni. Instanțele au posibilitatea de a tine seama fie de valoarea pagubei materiale produse prin infracțiune, fie de gravitatea perturbarii activității unei persoane juridice sau fizice. Aceste criterii nu contravin prevederilor Constituției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția privește art. 146 din Codul penal, care prevede: "Prin <<consecințe deosebit de grave>> se înțelege o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice." Prin excepția ridicată se invoca neconstituționalitatea articolului menționat, considerându-se ca limita valorică prevăzută împiedica realizarea unui proces echitabil, fapt care atrage încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 23 alin. (9), art. 123 și cele ale art. 150 alin. (1) din Constituție.

I. Potrivit art. 1 alin. (3) din Constituție, "România este stat de drept [...]". Totodată art. 23 alin. (9) din Constituție prevede că "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii".

Examinând aceste texte constituționale, Curtea constata ca prevederile legale criticate de autorii excepției nu contravin nici uneia dintre ele. Dimpotriva, ar fi contrar dispozițiilor art. 23 alin. (9) din Constituție dacă s-ar proceda la stabilirea și aplicarea unei pedepse cu încălcarea dispozițiilor art. 146 din Codul penal; din moment ce art. 23 alin. (9) prevede că pedeapsa poate fi stabilită și aplicată numai în condițiile legii, rezultă ca art. 146 din Codul penal, care reglementează aceste condiții în ceea ce privește interpretarea data expresiei "consecințe deosebit de grave", nu poate fi considerat neconstitutional.

În realitate argumentele susținute de autorii excepției cu privire la reaprecierea cuantumului pagubei materiale de 50.000.000 lei, precum și solicitarea acestora de a se da un conținut adecvat acestui criteriu au semnificatia unui demers pentru modificarea textului criticat.

Sub acest aspect, Curtea Constituțională constata ca este în afară oricărui dubiu ca, în condițiile unei cresteri continue a inflației, limita de 50.000.000 lei prevăzută la art. 146 din Codul penal, care determina înțelesul agravantei "consecințe deosebit de grave", nu mai reprezintă o valoare constanta față de care se impune un regim sanctionator mai sever. Însă modificarea conținutului unei norme juridice, prin schimbarea condițiilor impuse de aceasta, semnifica "legiferare", iar Curtea nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica legea și nici nu poate impune organului legiuitor o anumită conceptie legislativă. Și aceasta întrucât, potrivit competentei sale înscrise în art. 144 lit. c) din Constituție și în

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională verifica, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor, conformitatea lor cu dispozițiile constituționale. În plus, conform art. 58 alin. (1) din Constituție, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tarii".

II. În sfârșit, Curtea constata ca referirea autorilor excepției la art. 123 alin. (1) din Constituție, care stabilește ca "Justiția se înfăptuiește în numele legii", precum și la art. 150 alin. (1), potrivit căruia "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții", atunci când se invoca neconstituționalitatea art. 146 din Codul penal, nu au relevanta în cauza.

În legătură cu constituționalitatea textului examinat, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, respingând excepția de neconstituționalitate a art. 146 din Codul penal. Curtea constata ca în cauza nu exista elemente noi care să determine o schimbare a jurisprudenței sale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, excepție ridicată de Dumitru Mandache și Lucretia Mandache în Dosarul nr. 2.988/1998 al Tribunalului Vaslui.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 1999.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.