Decizia nr. 81/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Decretului nr. 143/1955 privind organizarea și funcționarea oficiilor juridice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Decretul nr. 143/1955 25 aprilie 1955 privitor la organizarea și funcționarea Oficiilor Juridice
Are ca temei 1
- Constituția din 1992 22 decembrie 1992 (prevederi anume) a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind organizarea și funcționarea oficiilor juridice, excepție ridicată de Csaba Kun în Dosarul nr. 1.225/R/1997 al Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal este prezent Csaba Kun personal și ca reprezentant al Filialei Electrocentrale Cluj, lipsind Primăria Comunei Tetchea, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției de neconstituționalitate, Csaba Kun, susține oral aceleași motive de neconstituționalitate din notele scrise, depuse la dosarul Judecătoriei Oradea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibila, deoarece excepția a fost ridicată cu încălcarea dispozițiilor
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 20 noiembrie 1998, pronunțată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 1.225/R/1997, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
privind organizarea și funcționarea oficiilor juridice, excepție ridicată de Csaba Kun.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat "prezuma lipsa de egalitate profesională a cetățenilor români care sunt licentiatii sau diplomatii facultății de drept, însărcinați prin lege, ca avocați sau consilieri juridici sau jurisconsulti, cu asistența juridică și apărarea intereselor persoanelor fizice sau juridice în materie comercială, civilă, penală etc., asistența juridică fiind o prerogativa a avocaților, conform art. 24 din Constituția României, formulată ca dreptul la apărare".
În același sens se mai arata ca "diferentierea accesului în justiție a profesionistilor dreptului cu aceeași diploma sau licenta a Facultății de drept... este profund vexatorie și nedreaptă pentru cei care nu sunt avocați, însă au aceleași aptitudini, pregătire practica și teoretică ca aceștia", și ca, de asemenea, "constituționalitatea avocaților situeaza pe juristii neavocati în afară legii, cu toate ca sunt cetățenii aceleiași tari...". Inegalitatea s-ar manifesta, susține autorul excepției, și în faptul ca "avocații sunt tutelati de Ministerul Justiției", în timp ce "protecția consilierilor juridici sau a jurisconsultilor este încredințată celorlalte ministere". În final, autorul excepției solicita Curții Constituționale să constate și neconstituționalitatea prevederilor
privind organizarea și funcționarea oficiilor juridice.
Exprimandu-și opinia, Judecătoria Oradea apreciază ca excepția este nefondata, deoarece
este un act normativ preconstitutional, care nu a fost abrogat expres, iar prevederile art. 4 din acest decret conferă consilierului juridic dreptul de a reprezenta unitatea în fața instanțelor judecătorești și în fața oricăror organe ale puterii ori administrației de stat, în condițiile prevăzute la art. 6 din același act normativ. Se mai arata ca, potrivit art. 6, când unitatea nu se înfățișează în justiție prin conducerea ei, reprezentarea acesteia se face prin oficiul juridic, în baza delegației semnate de conducerea unității sau de șeful oficiului juridic.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În motivarea acestei opinii se arata ca drepturile și obligațiile legale prevăzute pentru persoanele care exercită cele doua profesiuni - de consilier juridic și de avocat - sunt distinct determinate și diferențiate, inclusiv dreptul de reprezentare în fața instanțelor de judecată. Astfel - se susține în continuare - "consilierul juridic, în temeiul raportului de muncă și al mandatului expres dat de conducătorul persoanei juridice..., reprezintă interesele persoanei juridice în fața instanței de judecată în limitele mandatului primit, iar avocatul reprezintă interesele persoanei care l-a angajat, potrivit prevederilor
Legii nr. 51/1995 , în limitele prevăzute de aceasta". Asadar, "practicantii ambelor profesiuni beneficiază de tratament egal în fața instanțelor de judecată, având aceleași drepturi și obligații, exercitarea acestor profesiuni făcându-se în limitele competentelor reglementate de lege".
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata, de asemenea, ca excepția este neîntemeiată. Se precizează în acest sens ca absolvenții facultăților de drept pot opta liber pentru exercitarea oricărei profesii juridice, dar persoanele respective nu pot să solicite "aplicarea unui tratament egal tuturor profesiilor, întrucât se afla în situații deosebite". Specificul activităților determina - astfel cum arata Guvernul - stabilirea prin legi speciale a unor condiții minimale de exercitare a diferitelor profesii. Statutul juridic diferențiat al profesiilor de avocat sau de consilier juridic este determinat, în principal, de împrejurarea ca profesia de avocat este libera și independenta, iar profesia de consilier juridic se exercită de consilieri juridici în calitate de persoane încadrate în munca la unitățile la care activează și sunt supuși Codului muncii. Guvernul precizează, în fine, ca, prin Decizia nr. 45/1995, Curtea Constituțională a statuat ca prevederile
nu contravin art. 16 alin. (1) și art. 24 din Constituție.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele depuse de autorul excepției, susținerile orale ale acestuia, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Cu privire la excepția ridicată Curtea constata ca aceasta a fost invocată în cadrul unui proces având ca obiect contestația privind aplicarea unei sancțiuni contravenționale. Problemele privind constituționalitatea textelor de lege ce reglementează statutul juridic al avocatului, pe de o parte, și statutul juridic al consilierului juridic, pe de altă parte, nu au legătură cu soluționarea cauzei de către instanța judecătorească. Asa fiind, nu este îndeplinită condiția prevăzută la
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei (...)".
În aceasta situație excepția de neconstituționalitate ridicată urmează a fi respinsă ca inadmisibila, în temeiul alin. (6) al aceluiași articol.
Susținerea autorului excepției ca judecarea procesului depinde în aceasta cauza de "dovada calității de reprezentant al jurisconsultilor, care au fost puși în afară Constituției" nu are nici un temei, întrucât instanța de judecată nu a contestat calitatea de reprezentant a consilierului juridic.
În speta excepția a fost ridicată de consilierul juridic al unei unități economice în cadrul unui proces civil cu o autoritate publică. Potrivit
art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepția de neconstituționalitate poate fi invocată de o persoană care are calitatea de parte în proces. Invocarea de către consilierul juridic a excepției de neconstituționalitate este facuta însă cu depășirea limitelor mandatului sau, în numele și în interesul sau propriu, fără nici o legătură cu obiectul procesului. Rezultă deci ca acesta abuzeaza de calitatea sa de mandatar, ridicand în procesul ce are loc între alte părți o excepție în interes propriu, ca și când ar avea el însuși calitatea de parte, iar nu de reprezentant al unei părți, ceea ce, de asemenea, este inadmisibil.
Cu privire la raportarea de către autorul excepției a dispozițiilor atacate la prevederile
Legii nr. 51/1995 , Curtea constata ca examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din aceasta comparatie la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia ca, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistenta lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că nu ne aflam în prezenta unei chestiuni privind constituționalitatea, ci a unei simple contrarietati între norme legale din același domeniu, coordonarea legislației în vigoare fiind de competența autorității legiuitoare.
De altfel, examinând și pe fond excepția, Curtea constata că nu sunt întemeiate criticile de neconstituționalitate, deoarece nici reglementările legale ce configureaza statutul juridic al jurisconsultului (consilierului juridic), cuprinse în
Decretul nr. 143/1955 , și nici acelea cuprinse în
privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat nu pot fi considerate neconstituționale, deși se impune necesitatea perfecționării unor elemente importante ale statutului juridic al jurisconsultului, prin adoptarea unei reglementări moderne în acest domeniu.
Asa-zisa inegalitate a statutului celor două categorii profesionale are la baza deosebiri ce decurg din specificul atribuțiilor și al temeiurilor juridice ale fiecăreia dintre aceste categorii, inclusiv în ceea ce privește faptul ca într-un caz ne aflam în prezenta unui contract de muncă, în timp ce în celălalt caz activitatea se desfășoară în baza unui contract de mandat ce imprumuta elemente ale contractului de antrepriza.
O concluzie contrară, aceea de a asigura jurisconsultului o poziție egala cu cea a avocatului, ar presupune, de altfel, modificarea reglementărilor în vigoare, ceea ce excede competentei Curții, care nu se poate substitui Parlamentului pentru a modifica o dispoziție legală a carei constituționalitate este contestată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind organizarea și funcționarea oficiilor juridice, excepție ridicată de Csaba Kun în Dosarul nr. 1.225/R/1997 al Judecătoriei Oradea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 1999.
p. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.