Ordinul nr. 234/2014

Anexa (Anexa la Ordinul nr.

187 / 2.155 / 42/2011 )

Cerințe legale în materie de gestionare (SMR) privind mediul,

sănătatea publică, sănătatea animalelor și a plantelor în

cadrul schemelor și măsurilor de sprijin pentru agricultori

*Font 7*

Specificare SMR

Cerințe obligatorii pentru agricultori

Elemente de control

a) SMR 1 - Conservarea

păsărilor sălbatice

Directiva 79/409/CEEa Consiliului

din 2 aprilie 1979 privind conser-

varea păsărilor sălbatice: art. 3

alin. (1) și alin. (2) lit. b),

art. 4 alin. (1), (2) și (4) și

art. 5 lit. a), b) și d), abrogată

de Directiva 2009/147/CEa

Parlamentului European și a

Consiliului din 30 noiembrie 2009

privind conservarea păsărilor

sălbatice. Ordonanța de urgență a

Guvernului nr.

57/2007

privind

regimul ariilor naturale

protejate, conservarea

habitatelor naturale, a florei și

a faunei sălbatice, aprobată cu

modificări și completări prin

Legea nr. 49/2011 : art. 21

alin. (4), art. 22, 28, art. 31

alin. (2), art. 33 alin. (2) și

anexele nr. 3 și 4A.

1. Agricultorii care dețin/administrează terenuri agricole și

care desfășoară activități în perimetrul ariilor naturale

protejate au următoarele obligații:

a) să respecte planul de management și regulamentul ariei

naturale protejate în ceea ce privește utilizarea suprafețelor

de teren cu destinație agricolă și regimul activităților

agricole, astfel:

- să utilizeze în mod rațional pajiștile prin cosit și/sau

pășunat pe suprafețele, în perioadele și cu speciile și

efectivele de animale avizate de administrația/custodele

ariei;

- să aplice practici tradiționale de cultivare a terenurilor

agricole și de creștere a animalelor sau să practice modul

de producție ecologic de cultivare a terenului agricol și de

creștere a animalelor, după caz;

b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului

pentru planuri și proiecte, precum și procedura de autorizare

pentru activități care pot afecta în mod semnificativ aria

naturală protejată, în conformitate cu legislația în domeniu.

2. În vederea protejării tuturor speciilor de păsări

sălbatice, inclusiv a celor migratoare, atât în perimetrul

ariilor naturale protejate, cât și în afara acestora, sunt

interzise:

a) uciderea sau capturarea intenționată a păsărilor sălbatice,

indiferent de metoda utilizată;

b) deteriorarea, distrugerea și/sau culegerea intenționată a

cuiburilor și/sau a ouălor din natură;

c) perturbarea intenționată a păsărilor sălbatice, în special

în cursul perioadei de reproducere sau de maturizare, prin

activități ce contravin scopului de protecție și conservare a

acestora, cum ar fi: arderea vegetației, tăierea arborilor/

arbuștilor și a perdelelor agroforestiere existente pe terenul

agricol sau schimbări în folosința terenurilor și în cursul

apelor, precum și alte activități ce contravin scopului de

protecție și conservare a ariei naturale protejate.

Se verifică:

a) respectarea restricțiilor privind

activitățile pe care le desfășoară

agricultorul în perimetrul ariei

naturale protejate, prevăzute în

planul de management și în

regulamentul ariei;

b) deținerea autorizației de mediu/

acordului de mediu/avizului de mediu/

avizului Natura 2000, inclusiv a

avizului administrației/ custodelui

ariei, după caz, și respectarea

condițiilor stabilite de acestea

conform cerinței prevăzute la pct. 1

lit. b);

c) existența unor indicii/mijloace de

ucidere sau capturare intenționată a

păsărilor sălbatice, inclusiv a celor

migratoare, indiferent de metoda

utilizată;

d) existența unor indicii ale

deteriorării, distrugerii sau

culegerii intenționate a cuiburilor

și/sau a ouălor din natură, aparținând

păsărilor sălbatice;

e) existența unor indicii cu privire

la perturbarea intenționată a

păsărilor sălbatice, în special în

cursul perioadei de reproducere sau de

maturizare, prin activități ce

contravin scopului de protecție și

conservare a acestora, conform

cerinței prevăzute la pct. 2 lit. c).

SMR 2 (devine GAEC 13)

-

-

SMR 3 - Protecția mediului, în

special a solului, atunci când se

utilizează nămoluri de epurare în

agricultură

Directiva 86/278/CEEa Consiliului

din 12 iunie 1986 privind

protecția mediului, în special a

solului, atunci când se utilizează

nămoluri de epurare în agricultură

art. 3. Normele tehnice privind

protecția mediului și în special a

solurilor, când se utilizează

nămolurile de epurare în

agricultură, aprobate prin Ordinul

ministrului mediului și

gospodăririi apelor și al

ministrului agriculturii,

pădurilor și dezvoltării rurale

nr.

344 / 708/2004 , cu modificările

ulterioare: cap. I și II.

Agricultorii care aplică nămoluri de epurare pe terenul cu

destinație agricolă au următoarele obligații:

1. Să utilizeze numai nămoluri tratate, pentru care s-a emis

permisul de aplicare de către autoritatea locală pentru

protecția mediului. La cererea agricultorului, furnizorul de

nămol este obligat să elibereze o copie a permisului de

aplicare;

2. Să nu aplice nămoluri de epurare pe terenuri destinate

pășunatului, pe terenuri cultivate cu arbuști fructiferi sau

pe terenuri destinate producției de legume. Pe terenurile

cultivate cu pomi fructiferi nu se aplică nămoluri de epurare

în perioada de 10 luni înaintea recoltării și în timpul

recoltării;

3. Să nu aplice nămoluri de epurare pe terenurile agricole

cu panta mai mare de 12%;

4. Să aplice nămoluri de epurare numai în perioadele în care

este posibil accesul normal pe teren și să asigure

încorporarea nămolurilor în sol imediat după aplicare;

5. Să anunțe autoritatea locală pentru protecția mediului și

producătorul de nămol despre rotația culturilor, în scopul

emiterii permisului de aplicare a nămolului;

6. Să anunțe producătorul de nămol dacă s-a răzgândit în

privința utilizării nămolului, înainte de a se realiza

transportul acestuia.

În cazul utilizării nămolurilor de

epurare în agricultură se verifică:

a) deținerea de către agricultor a

permisului de aplicare a nămolului,

în copie;

b) existența unor indicii cu privire

la aplicarea nămolurilor de epurare

pe terenurile destinate pășunatului,

pe terenurile cultivate cu arbuști

fructiferi, pe terenurile destinate

producției de legume, precum și pe

terenurile cultivate cu pomi

fructiferi în perioada de 10 luni

înaintea recoltării și în timpul

recoltării;

c) existența unor indicii privind

aplicarea nămolurilor de epurare pe

terenurile agricole cu panta mai

mare de 12%;

d) respectarea obligației privind

încorporarea nămolurilor în sol

imediat după aplicare;

e) dovada comunicării către

autoritatea locală pentru

protecția mediului și producătorul

de nămol, cu privire la rotația

culturilor pe terenul în cauză;

f) dovada notificării transmise

producătorului de nămol, cu privire

la intenția de a nu mai utiliza

nămolul, înainte de a realiza

transportul acestuia, potrivit

cerinței prevăzute la pct. 6).

SMR 4 - Protecția apelor împotriva

poluării cu nitrați proveniți din

surse agricole Directiva 91/676/

CEE a Consiliului din 12 decembrie

1991 privind protecția apelor

împotriva poluării cu nitrați

proveniți din surse agricole:

art. 4 și 5.

Planul de acțiune pentru

protecția apelor împotriva

poluării cu nitrați proveniți

din surse agricole, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 ,

cu modificările și completările

ulterioare: art. 5 și 6 și anexele

nr. 3 și 4.

Codul de bune practici agricole

pentru protecția apelor împotriva

poluării cu nitrați din surse

agricole, aprobat prin Ordinul

ministrului mediului și gospodă-

ririi apelor și al ministrului

agriculturii, pădurilor și

dezvoltării rurale nr.

1.182 /

1.270/2005 .

Programul de acțiune pentru

protecția apelor împotriva

poluării cu nitrați din surse

agricole, aprobat prin Decizia

nr. 221.983/GC din 12 iunie 2013

a Comisiei pentru aplicarea

Planului de acțiune pentru

protecția apelor împotriva

poluării cu nitrați proveniți din

surse agricole, în temeiul art. 6

alin. (1) din anexa la Hotărârea

Guvernului nr.

964/2000 .

1. În scopul protecției tuturor resurselor de apă împotriva

poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, agricultorii

au următoarele obligații:

a) să dispună de capacități de depozitare a gunoiului de

grajd, fără defecte structurale care să permită scurgeri de

efluenți/dejecții, a căror mărime trebuie să depășească

necesarul de stocare a gunoiului de grajd, ținând seama de

perioadele cele mai lungi de interdicție pentru aplicarea

îngrășămintelor organice. Depozitarea temporară a gunoiului

de grajd se realizează în spații special amenajate (platforme

și bazine de colectare impermeabile), în conformitate cu

prevederile art. 4 alin. (1)-(5) din Programul de acțiune

pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din

surse agricole, aprobat prin Decizia nr. 221.983/GC din 12

iunie 2013 a Comisiei pentru aplicarea Planului de acțiune

pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați

proveniți din surse agricole, în temeiul art. 6 alin. (1)

din anexa la

Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 , denumit în

continuare "Programul de acțiune";

b) să respecte perioadele de interdicție în aplicarea

îngrășămintelor organice și/sau minerale pe terenul agricol,

în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) și (2) și

tabelele 3.1 și 3.2 din Programul de acțiune și să asigure o

distribuire uniformă a îngrășămintelor pe terenul agricol;

c) să nu depășească cantitatea de 170 kg azot/ha provenit din

aplicarea îngrășămintelor organice pe terenul agricol în

decursul unui an. În acest scop trebuie să evalueze cantitatea

de azot provenită de la animalele din fermă "presiunea

nutrienților", conform prevederilor art. 9 alin. (3) și

tabelul 9.1 din Programul de acțiune, și să întocmească un

plan de fertilizare simplificat;

d) în cazul exploatațiilor care practică agricultura în sistem

irigat și pentru care producția planificată necesită cantități

mai mari de azot decât cele prevăzute de standardele maxime

este obligatorie întocmirea planului de fertilizare pe baza

studiului agrochimic, după modelul stabilit în anexa 10 la

Codul de bune practici agricole pentru protecția apelor

împotriva poluării cu nitrați din surse agricole, conform

prevederilor art. 10 alin. (1) lit. b) din Programul de

acțiune;

e) să nu aplice îngrășăminte organice pe terenuri saturate cu

apă, inundate, înghețate sau acoperite de zăpadă, conform

prevederilor art. 6 din Programul de acțiune;

f) să asigure încorporarea în sol a îngrășămintelor organice

aplicate pe terenurile arabile cu panta mai mare de 12%, în

cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora și în condiții

meteo favorabile;

g) să nu aplice îngrășăminte organice sau chimice pe fâșiile

de protecție existente pe terenurile agricole situate în

vecinătatea apelor de suprafață sau pe terenurile agricole

situate în zonele de protecție sanitară a captărilor de apă

potabilă stabilite în condițiile legii. Lățimea minimă a

fâșiilor de protecție a apelor de suprafață este de 1 m pentru

terenurile cu panta de până la 12% și de 3 m pentru terenurile

cu panta mai mare de 12%, panta terenului fiind dată de panta

medie a blocului fizic adiacent cursului de apă, conform

prevederilor art. 7 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din

Programul de acțiune;

h) să întocmească la zi, să păstreze o perioadă de 5 ani și

să prezinte pentru control documentele de evidență ale fermei

privind suprafața agricolă, structura culturilor, efectivele

de animale, tipul și cantitatea îngrășămintelor aplicate pe

terenul agricol și/sau expediate din fermă și registrul

îngrășămintelor cu azot utilizate, astfel cum sunt prevăzute

la art. 14 din Programul de acțiune.

2. Agricultorii care, potrivit legislației în domeniul

protecției mediului și gospodăririi apelor, au obligația

obținerii actelor de reglementare pentru activitățile pe care

le desfășoară trebuie să solicite și să obțină actele de

reglementare în domeniul protecției mediului și/sau

gospodăririi apelor pentru activitățile pe care le desfășoară

și să respecte condițiile stabilite de acestea cu privire la

protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse

agricole.

Se verifică:

a) existența capacităților de

depozitare a gunoiului de grajd

(platforme și bazine de colectare

impermeabile), starea funcțională și

mărimea acestor capacități, având în

vedere asigurarea necesarului de

stocare a gunoiului de grajd în

raport cu producția de gunoi

(efectivul de animale) și durata de

stocare;

b) respectarea perioadei de

interdicție în aplicarea îngrășă-

mintelor organice și/sau minerale pe

terenul agricol, conform cerinței

prevăzute la pct. 1 lit. b);

c) respectarea limitei maxime de

170 kg azot/ha provenit din

îngrășăminte organice în decursul

unui an, verificând presiunea

nutrienților la nivelul exploatației

și planul de fertilizare simplificat

pe culturi, conform cerinței

prevăzute la pct. 1 lit. c);

d) existența unor indicii privind

aplicarea îngrășămintelor organice

pe terenul agricol în condiții

meteorologice și pedologice

nefavorabile (terenuri saturate cu

apă, inundate, înghețate sau acoperite

de zăpadă);

e) existența unor indicii privind

neîncorporarea îngrășămintelor

organice în sol după aplicarea

acestora pe terenul arabil cu panta

mai mare de 12%;

f) menținerea fâșiilor de protecție

existente pe terenurile agricole

situate în vecinătatea apelor de

suprafață, precum și prezența urmelor

de îngrășăminte organice și chimice pe

suprafețele de teren ce constituie

fâșii de protecție a apelor de

suprafață sau în zonele de protecție

sanitară a captărilor de apă potabilă,

ce indică nerespectarea cerinței de

la pct. 1 lit. g);

g) existența și aplicarea unui plan de

fertilizare pentru fiecare tip de

cultură agricolă;

h) existența și completarea la zi a

documentelor de evidență privind

suprafața agricolă, structura

culturilor, efectivele de animale,

aplicarea îngrășămintelor organice și

chimice cu azot, conform normelor

contabile și financiare în vigoare,

potrivit cerinței prevăzute la pct. 1

lit. h);

i) deținerea actelor de reglementare

în domeniul protecției mediului și/sau

gospodăririi apelor și respectarea

condițiilor stabilite de acestea cu

privire la depozitarea, manipularea și

aplicarea îngrășămintelor organice/

chimice pe terenul agricol, precum și

depozitarea și evacuarea în mediu sau

într-o resursă de apă a reziduurilor

organice (efluenți de siloz, dejecții

animale, ape reziduale etc.), în cazul

în care, potrivit legislației în

domeniul protecției mediului și

gospodăririi apelor, agricultorul are

această obligație.

SMR 5 - Conservarea habitatelor

naturale și a speciilor de faună

și floră sălbatică

Directiva 92/43/CEEa Consiliului

din 21 mai 1992 privind

conservarea habitatelor naturale

și a speciilor de faună și floră

sălbatică: art. 6 și art. 13

alin. (1) lit. a).

Ordonanța de urgență a

Guvernului nr.

57/2007 , aprobată

cu modificări și completări prin

Legea nr. 49/2011 : art. 21, 22,

28, art. 33 alin. (1) și anexele

nr. 1-3, 4A și 4B.

1. Agricultorii care dețin/administrează terenuri agricole și

care desfășoară activități în perimetrul ariilor naturale

protejate au următoarele obligații:

a) să respecte planul de management și regulamentul ariei

naturale protejate, în ceea ce privește utilizarea

suprafețelor de teren cu destinație agricolă și regimul

activităților agricole, astfel:

- să utilizeze în mod rațional pajiștile prin cosit și/sau

pășunat pe suprafețele, în perioadele și cu speciile și

efectivele de animale avizate de administrația/custodele

ariei;

- să aplice practici tradiționale de cultivare a terenurilor

agricole și de creștere a animalelor sau să practice modul

de producție ecologic de cultivare a terenului agricol și de

creștere a animalelor, după caz;

b) să urmeze procedura evaluării impactului asupra mediului

pentru planuri sau proiecte, precum și procedura de autorizare

pentru activități care pot afecta în mod semnificativ aria

naturală protejată, în conformitate cu legislația în domeniu.

2. Pentru protecția speciilor de animale și plante sălbatice

prevăzute în anexele nr. 4A și 4B la Ordonanța de urgență a

Guvernului nr.

57/2007 , aprobată cu modificări și completări

prin

Legea nr. 49/2011 , care trăiesc atât în ariile naturale

protejate, cât și în afara acestora, sunt interzise:

a) orice formă de capturare, ucidere, recoltare, distrugere

sau vătămare a exemplarelor de animale și plante sălbatice

aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile

ciclului lor biologic;

b) deteriorarea și/sau distrugerea locurilor de reproducere

ori de odihnă a animalelor sălbatice și perturbarea

intenționată a animalelor sălbatice, în special în perioadele

de reproducere, de creștere, de hibernare și de migrație,

prin activități ce contravin scopului de protecție și

conservare a acestora, cum ar fi: arderea vegetației, tăierea

arborilor/arbuștilor și a perdelelor agroforestiere existente

pe terenul agricol, schimbări în folosința terenurilor și în

cursul apelor etc.;

c) deteriorarea, distrugerea și/sau culegerea intenționată a

cuiburilor și/sau a ouălor din natură;

d) recoltarea florilor și a fructelor, culegerea, tăierea,

dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenție a plantelor

sălbatice în habitatele lor naturale, în oricare dintre

stadiile ciclului lor biologic.

Se verifică:

a) respectarea restricțiilor privind

activitățile pe care le desfășoară

agricultorul în perimetrul ariei

naturale protejate, prevăzute în

planul de management și în

regulamentul ariei;

b) deținerea autorizației de mediu/

acordului de mediu/avizului de

mediu/avizului Natura 2000, inclusiv

a avizului administrației/ custodelui

ariei, după caz, și respectarea

condițiilor stabilite de acestea,

conform cerinței prevăzute la pct. 1

lit. b);

c) existența unor indicii/mijloace de

capturare, ucidere sau perturbare

intenționată a animalelor sălbatice

aflate în habitatele lor naturale;

d) existența unor indicii privind

deteriorarea sau distrugerea

habitatelor naturale și a speciilor

de animale și plante sălbatice care

necesită o protecție strictă prin

activități ce contravin scopului de

protecție și conservare a acestora,

conform cerinței prevăzute la pct. 2

lit. b);

e) existența unor indicii privind

deteriorarea, distrugerea sau

culegerea intenționată a cuiburilor

și/sau a ouălor din natură;

f) existența unor indicii privind

recoltarea florilor și a fructelor,

precum și culegerea, tăierea sau

distrugerea cu intenție a

plantelor sălbatice în habitatele

lor naturale.

SMR 6 - Identificarea și

înregistrarea suinelor

Directiva 2008/71/CEa Consiliului

din 15 iulie 2008 privind

identificarea și înregistrarea

porcinelor: art. 3, 4 și 5.

Ordonanța de urgență a Guvernului

nr.

23/2010

privind identificarea

și înregistrarea suinelor,

ovinelor și caprinelor, precum și

pentru modificarea și completarea

unor acte normative, aprobată cu

modificări și completări prin

Legea nr. 191/2012 : art. 1, 5-7,

10, 11 și 13.

Norma sanitară veterinară privind

sistemul de identificare și

înregistrare a suinelor, aprobată

prin Ordinul președintelui

Autorității Naționale Sanitare

Veterinare și pentru Siguranța

Alimentelor nr.

85/2008 , cu

modificările și completările

ulterioare: art. 3-6, art. 7

alin. (2) și (3), art. 8 și

anexele nr. 2-4.

Norma sanitară veterinară pentru

implementarea procesului de

identificare și înregistrare a

suinelor, ovinelor, caprinelor și

bovinelor, aprobată prin Ordinul

președintelui Autorității

Naționale Sanitare Veterinare și

pentru Siguranța Alimentelor

nr.

40/2010 , cu modificările și

completările ulterioare: art. 2

alin. (6) lit. a), art. 4

alin. (1) lit. c) și alin. (2),

art. 10-14, art. 16 lit. a)-c),

art. 18, 39 și art. 44 alin. (6)

și anexele nr. 1-13.

Deținătorii animalelor din specia suine au următoarele

obligații:

1. În cazul exploatațiilor nonprofesionale, când activitatea

de identificare și înregistrare a animalelor este efectuată de

medicul veterinar de liberă practică împuternicit/o

organizație profesională a crescătorilor de animale aprobată,

în calitate de utilizator al Sistemului național de

identificare și înregistrare a animalelor (SNIIA):

a) să achiziționeze crotalii pentru identificarea animalelor

din exploatație;

b) să notifice utilizatorului orice eveniment de naștere,

sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie,

dispariție, regăsire animal;

c) să solicite utilizatorului eliberarea formularului de

mișcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două

exploatații diferite;

d) să păstreze registrul exploatatei completat la zi cu toate

intrările și ieșirile de animale și cu datele referitoare la

mișcările respective (dată, destinație etc.);

e) să predea utilizatorului documentele de mișcare destinate

acestuia, cu care a achiziționat animalele;

f) să achiziționeze crotalia duplicat în cazul pierderii

crotaliei unui animal și să solicite utilizatorului

aplicarea acesteia.

2. În cazul exploatațiilor nonprofesionale, când activitatea

de identificare și înregistrare a animalelor este efectuată de

proprietarul exploatației, în calitate de utilizator SNIIA:

a) să solicite direcției sanitare veterinare și pentru

siguranța alimentelor (DSVSA) județene să devină utilizator

SNIIA;

b) să achiziționeze crotalii pentru identificarea animalelor

din exploatație;

c) să identifice și să înregistreze în SNIIA animalele născute

în exploatație;

d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naștere,

mișcare, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere

crotalie, dispariție, regăsire animal;

e) să completeze și să dețină asupra lor pe timpul

transportului documentele de mișcare, în cazul mutării

animalului/animalelor între două exploatații diferite;

f) să păstreze registrul exploatației completat la zi cu

toate intrările și ieșirile de animale și cu datele

referitoare la mișcările respective (dată, destinație etc.);

g) să achiziționeze crotalia duplicat în cazul pierderii

crotaliei unui animal și să o aplice în termen de 30 de zile

de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie.

3. În cazul exploatațiilor comerciale:

a) să solicite DSVSA județene să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziționeze crotalii (în cazul exploatațiilor

comerciale de tip A) și/sau trusa de tatuaj (în cazul

exploatațiilor comerciale industriale) pentru identificarea

animalelor din exploatație;

c) să identifice animalele din exploatație;

d) să înregistreze în registrul exploatației toate intrările

și ieșirile de animale, precum și datele referitoare la

mișcările respective (dată, destinație etc.);

e) să înregistreze în SNIIA animalele identificate individual

(în cazul exploatațiilor comerciale de tip A) sau pe lot

(în cazul exploatațiilor comerciale industriale), precum și

intrările și ieșirile animalelor în/din exploatație și datele

referitoare la mișcările respective (dată, destinație etc.);

f) să completeze formularele de mișcare pentru suine vii

(în cazul exploatațiilor comerciale industriale) sau

documentele de mișcare (în cazul exploatațiilor comerciale de

tip A) pentru animalele deținute, ce fac obiectul mișcării

între exploatații;

g) să înregistreze în SNIIA cel târziu până la sfârșitul

lunii ianuarie a anului în curs efectivul deținut la

1 ianuarie a anului în curs în cazul exploatațiilor

comerciale industriale de suine.

În exploatațiile nonprofesionale se

verifică:

a) identificarea suinelor conform

legislației în vigoare;

b) existența registrului exploatației

din care să reiasă proveniența

fiecărui animal ce s-a regăsit la un

moment dat în exploatația respectivă;

c) corespondența dintre datele

înscrise în Registrul Național al

Exploatațiilor (RNE) cu cele din

registrul exploatației și cu

realitatea din fermă. În exploatațiile

comerciale se verifică

a) identificarea animalelor conform

legislației naționale referitoare la

sistemul de identificare și

înregistrare a suinelor, respectiv

crotalii în cazul exploatațiilor

comerciale de tip A și marcă de

identificare în cazul exploatațiilor

comerciale industriale;

b) registrul exploatației completat

la zi, conform legislației în vigoare;

c) înregistrarea în SNIIA a nașterilor

mișcărilor și evenimentelor suferite

de animale;

d) corespondența dintre datele

înscrise în RNE cu cele din registrul

exploatației și cu realitatea din

fermă;

e) înregistrarea în SNIIA, până la

sfârșitul lunii ianuarie a anului în

curs, a efectivului existent la

1 ianuarie a anului în curs în

exploatația comercială industrială

de suine;

f) completarea corectă și completă a

datelor în RNE și în registrul

exploatației.

SMR 7 - Identificarea și

înregistrarea bovinelor

Regulamentul (CE) nr. 1.760/2000

al Consiliului și al Parlamentului

European din 17 iulie 2000 de

stabilire a unui sistem de

identificare și înregistrare a

bovinelor și privind etichetarea

cărnii de vită și mânzat și a

produselor din carne de vită și

mânzat și de abrogare a

Regulamentului (CE) nr. 820/97

al Consiliului: art. 4 și 7.

Ordonanța de urgență a

Guvernului nr.

113/2002

privind

identificarea și înregistrarea

bovinelor în România, aprobată

cu modificări prin Legea

nr.

25/2003 , cu modificările și

completările ulterioare:

art. 1-3, 6, 6^1, 6^3, art. 7

alin. (1) și (3), art. 8, 9

și 11.

Norma sanitară veterinară

pentru implementarea procesului

de identificare și înregistrare

a suinelor, ovinelor,

caprinelor și bovinelor,

aprobată prin Ordinul

președintelui Autorității

Naționale Sanitare Veterinare

și pentru Siguranța Alimentelor

nr.

40/2010 , cu modificările și

completările ulterioare: art. 2

alin. (6) lit. b), art. 4

alin. (1) lit. a) și alin. (2),

art. 10-14, art. 16 lit.

a)-e), art. 18, 39 și

anexele nr. 1-13.

Deținătorii animalelor din specia bovine au următoarele

obligații:

1. În cazul exploatațiilor nonprofesionale, când activitatea

de identificare și înregistrare a animalelor este efectuată de

medicul veterinar de liberă practică împuternicit/organizația

profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate

de utilizator SNIIA:

a) să achiziționeze crotalii pentru identificarea animalelor

din exploatație;

b) să notifice utilizatorului orice eveniment de naștere,

sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie,

dispariție, regăsire animal;

c) să solicite utilizatorului eliberarea documentului de

mișcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două

exploatații diferite, sau să îi predea acestuia exemplarul

negru al documentului de mișcare în cazul achiziționării ori

vânzării animalelor de la/la mijlocitori de afaceri cu animale

vii sau exploatații comerciale;

d) să înregistreze în registrul exploatației toate intrările

și ieșirile de animale, precum și datele referitoare la

mișcările respective (dată, destinație etc.);

e) să achiziționeze crotalia duplicat în cazul pierderii

crotaliei unui animal și să o aplice în termenul prevăzut de

legislația sanitară veterinară (30 de zile de la emiterea

formularului și înregistrarea acestuia în RNE);

f) să ridice de la sediul DSVSA județene pașaportul bovinei,

să achite contravaloarea acestuia și să îl păstreze în

condiții bune;

g) să solicite eliberarea contra cost a unui duplicat al

pașaportului în cazul pierderii sau distrugerii acestuia;

h) să solicite utilizatorului înscrierea în pașaport a noului

deținător în cazul cumpărării animalului;

i) să dețină asupra lor pașaportul animalului în timpul

transportului acestuia.

2. În cazul exploatațiilor nonprofesionale, când activitatea

de identificare și înregistrare a animalelor este efectuată

de proprietarul exploatației, în calitate de utilizator

SNIIA:

a) să solicite DSVSA județene să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziționeze crotalii pentru identificarea animalelor

din exploatație;

c) să identifice și să înregistreze în SNIIA animalele

născute în exploatație;

d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naștere,

mișcare, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere

crotalie, dispariție, regăsire animal;

e) să completeze și să dețină asupra lor pe timpul

transportului documentele de mișcare, în cazul mutării

animalului/animalelor între două exploatații diferite;

f) să păstreze registrul exploatației completat la zi cu

toate intrările și ieșirile de animale și cu datele

referitoare la mișcările respective (dată, destinație etc.);

g) să achiziționeze crotalia duplicat în cazul pierderii

crotaliei unui animal și să o aplice în termen de 30 de

zile de la înregistrarea evenimentului de pierdere

crotalie;

h) să ridice de la sediul DSVSA județene pașaportul pentru

bovine, să achite contravaloarea acestuia și să îl păstreze

în condiții bune;

i) să solicite eliberarea contra cost a unui duplicat al

pașaportului în cazul pierderii sau distrugerii acestuia;

j) să înscrie în pașaport noul deținător în cazul cumpărării

animalului;

k) să dețină asupra lor pașaportul animalului în timpul

transportului acestuia.

3. În cazul exploatațiilor comerciale:

a) să solicite DSVSA județene să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziționeze crotalii necesare identificării

animalelor din exploatație; c) să identifice animalele

până la vârsta de 20 de zile și să le înregistreze în baza

de date RNE;

d) să actualizeze zilnic registrul exploatației, precum și

baza de date RNE;

e) să ridice de la DSVSA județene în termen de 14 zile de

la înregistrarea bovinelor pașapoartele acestora,

achitând contravaloarea lor;

f) să dețină asupra lor pașaportul animalelor în timpul

transportului acestora;

g) să înscrie în pașaportul animalelor datele ultimului

deținător;

h) să completeze documentele de mișcare pentru animalele

deținute ce fac obiectul mișcării între exploatații.

În exploatațiile nonprofesionale se

verifică:

a) identificarea animalelor conform

legislației în vigoare;

b) registrul de exploatație completat

la zi, conform legislației în vigoare;

c) pașapoartele bovinelor, ridicate

de către proprietar de la sediul

DSVSA județene;

d) corespondența dintre datele

înscrise în RNE cu cele din registrul

exploatației, din pașapoartele

animalelor și cu situația din fermă;

e) înscrierea în pașaportul

animalelor a datelor aparținând

ultimului deținător.

În exploatațiile comerciale se

verifică:

a) identificarea animalelor conform

legislației în vigoare;

b) registrul de exploatație

completat la zi conform legislației

în vigoare și înregistrarea în

SNIIA a nașterilor, mișcărilor și

evenimentelor suferite de animale,

în termenele prevăzute de

legislația în vigoare;

c) pașapoartele bovinelor, ridicate

de către proprietar de la sediul

DSVSA județene;

d) corespondența dintre datele

înscrise în RNE cu cele din

registrul exploatației, din

pașapoartele animalelor și cu

situația din fermă;

e) înscrierea în pașaportul animalelor

a datelor aparținând ultimului

deținător;

f) completarea corectă și

completă a datelor în RNE și în

registrul exploatației.

SMR 8 - Identificarea și

înregistrarea animalelor din

speciile ovine și caprine

Regulamentul (CE) nr. 21/2004al

Consiliului din 17 decembrie 2003

de stabilire a unui sistem de

identificare și de înregistrare a

animalelor din speciile ovină și

caprină și de modificare a

Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003

și a directivelor 92/102/CEEși

64/432/CEE: art. 3, 4 și 5.

Ordonanța de urgență a Guvernului

nr.

23/2010 , aprobată cu

modificări și completări prin

Legea nr. 191/2012 : art. 1, 4-7,

10, 11 și 13.

Norma sanitară veterinară pentru

implementarea procesului de

identificare și înregistrare a

suinelor, ovinelor, caprinelor și

bovinelor, aprobată prin Ordinul

președintelui Autorității Național

Sanitare Veterinare și pentru

Siguranța Alimentelor nr.

40/2010 ,

cu modificările și completările

ulterioare - art. 2 alin. (6)

lit. b) și alin. (7), art. 3,

art. 4 alin. (1) lit. b) și

alin. (2), art. 10-14, art. 16

lit. a)-c), art. 18, 39 și

anexele nr. 1-13.

Deținătorii animalelor din speciile ovine și caprine au

următoarele obligații:

1. În cazul exploatațiilor nonprofesionale, când activitatea

de identificare și înregistrare a animalelor este efectuată de

medicul veterinar de liberă practică împuternicit/organizația

profesională a crescătorilor de animale aprobată, în calitate

de utilizator SNIIA:

a) să achiziționeze crotalii pentru identificarea animalelor

din exploatație;

b) să notifice utilizatorului orice eveniment de naștere,

sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere crotalie,

dispariție, regăsire animal;

c) să solicite utilizatorului eliberarea documentului de

mișcare, în cazul mutării animalului/animalelor între două

exploatații diferite, sau să îi predea acestuia exemplarul

negru al documentului de mișcare, în cazul achiziționării ori

vânzării animalelor de la/la mijlocitori de afaceri cu animale

vii sau exploatații comerciale;

d) să înregistreze în registrul exploatației toate intrările

și ieșirile de animale, precum și datele referitoare la

mișcările respective (dată, destinație etc.);

e) să achiziționeze crotalia duplicat în cazul pierderii

crotaliei unui animal și să fie aplicată în termenul prevăzut

de legislația sanitară veterinară (30 de zile de la emiterea

formularului și înregistrarea acestuia în RNE).

2. În cazul exploatațiilor nonprofesionale, când activitatea

de identificare și înregistrare a animalelor este efectuată de

proprietarul exploatației, în calitate de utilizator SNIIA:

a) să solicite DSVSA județene să devină utilizator SNIIA;

b) să achiziționeze crotalii pentru identificarea animalelor

din exploatație;

c) să identifice și să înregistreze în SNIIA animalele născute

în exploatație;

d) să înregistreze în SNIIA orice eveniment de naștere, miș-

care, sacrificare pentru consum propriu, moarte, pierdere

crotalei, dispariție, regăsire animal;

e) să completeze și să dețină asupra lor pe timpul

transportului documentele de mișcare, în cazul mutării

animalului/animalelor între două exploatații diferite;

f) să păstreze registrul exploatației completat la zi cu

toate intrările și ieșirile de animale și cu datele referi-

toare la mișcările respective (dată, destinație etc.);

g) să achiziționeze crotalia duplicat în cazul pierderii

crotaliei unui animal și să o aplice în termen de 30 de zile

de la înregistrarea evenimentului de pierdere crotalie.

3. În cazul exploatațiilor comerciale:

a) să cumpere crotaliile necesare identificării animalelor

din exploatație;

b) să solicite DSVSA județene să devină utilizator SNIIA;

c) să se asigure că toate animalele din exploatație ce au

vârsta de peste 6 luni sunt înregistrate în SNIIA;

d) să completeze documentele de mișcare pentru animalele ce

vor fi mișcate din exploatația deținută și să înregistreze în

SNIIA ieșirea animalelor din exploatație, precum și

eventualele intrări;

e) să actualizeze zilnic registrul exploatației și baza de

date RNE.

În exploatațiile nonprofesionale se

verifică:

a) identificarea animalelor, conform

legislației în vigoare;

b) registrul exploatației completat la

zi, conform legislației în vigoare;

c) corespondența dintre datele

înscrise în RNE cu cele din registrul

exploatației și cu situația din fermă.

În exploatațiile comerciale se

verifică:

a) identificarea animalelor, conform

legislației în vigoare;

b) registrul exploatației completat la

zi și înregistrarea în SNIIA a

nașterilor, mișcărilor și evenimente-

lor suferite de animale, în termenele

prevăzute de legislația în vigoare;

c) corespondența dintre datele înscri-

se în RNE cu cele din registrul

exploatației și cu situația din fermă;

d) completarea corectă și completă a

datelor în RNE și în registrul

exploatației.

SMR 9 - Introducerea pe piață a

produselor de protecție a

plantelor

Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009

al Parlamentului European și al

Consiliului din 21 octombrie 2009

privind introducerea pe piață a

produselor fitosanitare și de

abrogare a Directivelor 79/117/

CEE și 91/414/CEEale

Consiliului: art. 55 primele

două paragrafe.

Hotărârea Guvernului nr.

1.559 /

2004 privind procedura de

omologare a produselor de

protecție a plantelor în vederea

plasării pe piață și a

utilizării acestora pe

teritoriul României, cu

modificările și completările

ulterioare: art. 2, 4 și 9.

Ordonanța Guvernului nr. 4/1995

privind fabricarea, comerciali-

zarea și utilizarea produselor

de uz fitosanitar pentru

combaterea bolilor, dăunătorilor

și buruienilor în agricultură

și silvicultură, aprobată cu

modificări prin Legea nr. 85/

1995, cu modificările

ulterioare: art. 15, 19

alin. (2) și art. 27 alin. (1).

Ordonanța Guvernului nr. 41/2007

pentru comercializarea produselor

de protecție a plantelor și

pentru modificarea și abrogarea

unor acte normative din domeniul

fitosanitar, aprobată cu

modificări și completări prin

Legea nr. 28/2009 , cu

modificările și completările

ulterioare: art. 7 lit. b) și d).

Hotărârea Guvernului nr. 1.230 /

2012 privind stabilirea unor

măsuri pentru aplicarea

prevederilor Regulamentului (CE)

nr. 1.107/2009al Parlamentului

European și al Consiliului din

21 octombrie 2009 privind

introducerea pe piață a

produselor fitosanitare și de

abrogare a Directivelor 79/117

CEE și 91/414/CEEale

Consiliului.

Agricultorii care prin activitatea lor depozitează,

manipulează și utilizează produse de protecție a plantelor au

următoarele obligații:

1. Să utilizeze numai produse de protecție a plantelor

omologate de Comisia Națională de Omologare a Produselor de

Protecție a Plantelor, care se regăsesc în baza de date

PEST-EXPERT. Referințe: http://www.madr.ro/ro/fitosanitar.html

- https://aloe.anfdf.ro/

2. Să utilizeze produsele de protecție a plantelor doar în

scopul pentru care acestea au fost omologate și numai în

conformitate cu instrucțiunile de utilizare.

3. Produsele de protecție a plantelor clasificate ca foarte

toxice (T+) și toxice (T) vor fi utilizate numai de persoanele

juridice care dețin autorizație pentru utilizarea acestor

produse, emisă de unitatea fitosanitară din raza teritorială

în care își desfășoară activitatea.

4. Să nu aplice tratamente cu produse de protecție a plantelor

în zonele de protecție a resurselor de apă, în zonele de

protecție sanitară și ecologică, precum și în alte zone

protejate stabilite în condițiile legii.

5. Să respecte condițiile de depozitare, manipulare și

utilizare a produselor de protecție a plantelor în

exploatațiile agricole, așa cum sunt prevăzute la cap. VI

pct. 6.3-6.6 din Codul de bune practici în fermă, aprobat

prin Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor

nr.

1.234/2006 .

6. Să păstreze o perioadă de cel puțin 3 ani documentele

de evidență a produselor de protecție a plantelor

utilizate în exploatație.

Se verifică:

a) produsele de protecție a plantelor

utilizate în exploatație, prin

verificarea documentelor de evidență

a produselor de protecție a plantelor

utilizate în exploatație, în raport

cu lista produselor omologate din

baza de date PEST-EXPERT;

b) utilizarea produselor de protecție

a plantelor doar în scopul menționat

pe etichetă și în conformitate cu

instrucțiunile de utilizare;

c) deținerea autorizației de utilizare

a produselor de protecție a plantelor

clasificate ca foarte toxice (T+) și

toxice (T), în cazul folosirii acestor

produse;

d) respectarea interdicției privind

aplicarea de tratamente cu produse de

protecție a plantelor în zonele de

protecție a resurselor de apă, de

protecție sanitară și ecologică și în

alte zone protejate stabilite în

condițiile legii;

e) respectarea condițiilor de

depozitare, manipulare și utilizare

a produselor de protecție a

plantelor, conform cerinței de la

pct. 5;

f) registrul cu evidența

produselor de protecție a

plantelor utilizate în exploatație.

SMR 10 - Interzicerea utilizării

anumitor substanțe cu efect

hormonal, tireostatic și beta-

agoniste în creșterea animalelor

Directiva 96/22/CEEa Consiliului

din 29 aprilie 1996 privind

interzicerea utilizării anumitor

substanțe cu efect hormonal sau

tireostatic și a substanțelor

beta-agoniste în creșterea

animalelor și de abrogare a

Directivelor 81/602/CEE, 88/

146/CEE și 88/299/CEE, cu

modificările și completările

ulterioare: art. 3-5 și 7.

Norma sanitară veterinară privind

interzicerea utilizării în

creșterea animalelor de fermă a

unor substanțe cu acțiune

hormonală sau tireostatică și a

celor betaagoniste, aprobată

prin Ordinul președintelui

Autorității Naționale Sanitare

Veterinare și pentru Siguranța

Alimentelor nr.

199/2006 , cu

modificările și completările

ulterioare: art. 1-6 și

anexele nr. 1, 2 și 3.

1. Se interzice deținerea de către crescătorii de animale a

substanțelor cu efect hormonal sau tireostatic și a]

substanțelor betaagoniste.

2. Deținătorii animalelor de fermă (animale domestice din

speciile bovine, porcine, ovine și caprine, solipede

domestice, păsări și iepuri, precum și animalele sălbatice

din aceste specii și rumegătoarele sălbatice care au fost

crescute într-o exploatație) sau de acvacultură au următoarele

obligații:

a) să nu administreze în tratamentul aplicat animalelor de

fermă, indiferent prin ce mijloace, produse medicinale

veterinare ce conțin substanțe interzise, cum ar fi: substanțe

tireostatice, stilbenele, derivații de stilbene, sărurile și

esterii acestora și, respectiv, 17 betaestradiol și derivații

esterificați ai acestuia, precum și produse medicinale

veterinare ce conțin substanțe care au acțiune estrogenă,

androgenă sau gestagenă, altele decât 17 betaestradiol și

derivații esterici ai acestuia;

b) să cunoască și să respecte normele sanitare veterinare

privind utilizarea unor substanțe cu acțiune hormonală sau

tireostatică și a celor beta-agoniste, după cum urmează:

- administrarea în scopuri terapeutice sau zootehnice a

testosteronului, progesteronului, precum și a derivaților

acestora, precum și a substanțelor betaagoniste se efectuează

numai de către sau sub responsabilitatea directă a unui medic

veterinar care va consemna tratamentul efectuat în registrul

de consultații și tratamente;

- în tratamentul sanitar veterinar nu sunt autorizate produ-

sele hormonale care acționează ca depozit, acumulându-se în

al căror timp de așteptare este mai mare de 15 zile de la

tesuturile terminarea tratamentului; ale căror condiții de

utilizare nu sunt cunoscute;

- produsele medicinale veterinare ce conțin substanțe

betaagoniste care au o perioadă de așteptare mai mare de 28 de

zile de la terminarea tratamentului nu sunt autorizate;

-este interzis tratamentul terapeutic al animalelor de interes

economic, precum și al animalelor de reproducție la sfârșitul

vieții reproductive a acestora;

c) să folosească produsele medicale veterinare autorizate,

numai în scopurile pentru care sunt autorizate și cu

prescripție de la medicul veterinar. Să se asigure că medicul

veterinar înregistrează toate utilizările de hormoni

terapeutici în registrul de consultații și tratamente sanitare

veterinare și consemnarea perioadelor de așteptare;

d) să dețină registrul de consultații și tratamente medicale

veterinare completat la zi;

e) să respecte perioadele de așteptare specificate în liniile

directoare de utilizare a produselor medicinale veterinare

sau în datele prescrise de medicul veterinar.

3. Deținătorii animalelor din exploatațiile comerciale au

obligația să permită accesul medicului veterinar oficial

pentru prelevarea de probe în vederea realizării controlului

anumitor substanțe și al reziduurilor acestora la animalele

vii și la

produsele acestora.

În cazul exploatațiilor comerciale se

verifică:

a) existența unui contract valabil

încheiat cu un medic veterinar de

liberă practică, organizat în

condițiile legii, care asigură

supravegherea sanitară veterinară a

animalelor de fermă;

b) deținerea registrului de

consultații și tratamente sanitare

veterinare completat la zi, urmărind

în special utilizarea substanțelor cu

efect hormonal, tireostatic și

betaagonist, în cazul exploatațiilor

comerciale;

c) respectarea perioadelor de

așteptare pentru produsele medicinale

veterinare care conțin substanțe cu

acțiune tireostatică, estrogenă,

androgenă și beta-agonistă adminis-

trate în scop terapeutic.

În cazul exploatațiilor nonprofesi-

onale (gospodării individuale),

registrul de consultații și tratamente

este deținut de către medicul

veterinar de liberă practică, care

asigură supravegherea sanitară

veterinară a animalelor din

gospodăriile populației și care,

pentru acțiunile sanitare veterinare

strategice, este împuternicit de către

DSVSA județeană din raza de activitate

SMR 11 - Principii și cerințe

generale ale legislației

alimentare și proceduri în

domeniul siguranței produselor

alimentare Regulamentul (CE)

nr. 178/2002al Parlamentului

European și al Consiliului din

28 ianuarie 2002 de stabilire a

principiilor și a cerințelor

generale ale legislației

alimentare, de instituire a

Autorității Europene pentru

Siguranța Alimentară și de

stabilire a procedurilor în

domeniul siguranței produselor

alimentare: art. 14, 15, 17

(1)*, art. 18, 19 și 20.

Regulamentul (CE) nr. 852/2004

al Consiliului privind igiena

produselor alimentare: art. 4 (1)

și anexa I partea A - II 4

(g, h, j), 5 (f, h), 6 și III 8

(a, b, d, e), 9 (a, c).

Legea nr. 150/2004

privind

siguranța alimentelor și a

hranei pentru animale -

republicată: art. 15-22.

Norma sanitară veterinară și

pentru siguranța alimentelor

privind procedura de înregistrare

sanitară veterinară și pentru

siguranța alimentelor a

activităților de obținere și

vânzare directă și/sau cu

amănuntul a produselor

alimentare de origine animală

sau nonanimală, precum și a

activităților de producție,

procesare, depozitare, transport

și comercializare a produselor

alimentare de origine nonanimală,

aprobată prin Ordinul

președintelui Autorității

Naționale Sanitare Veterinare

nr.

111/2008 , cu modificările

și completările ulterioare:

art. 1, art. 5-10, 12 (4),

14 (2), 15, 22, 25 (5),

28 (1-2), 34 (9), 37, 38 și

anexele nr. 1 și 9.

Norma sanitară veterinară

privind interzicerea utilizării

în creșterea animalelor de fermă

a unor substanțe cu acțiune

hormonală sau tireostatică și a

celor betaagoniste, cu

modificările și completările

ulterioare, aprobată prin

Ordinul președintelui Autorității

Naționale Sanitare Veterinare

nr.

199/2006 , cu modificările și

completările ulterioare, referitor

la Registrul de consultații și

tratamente: art. 1 și art. 2-6.

Hotărârea Guvernului nr. 924/2005

privind aprobarea Regulilor

generale pentru igiena produselor

alimentare și de aplicare a

Regulamentului (CE) nr. 852/2004:

art. 1, art. 2 (1-4), art. 3-6, 9

și 10 din anexa 1

Norma sanitară veterinară privind

protecția animalelor de fermă,

aprobată prin Ordinul preșe-

dintelui Autorității Naționale

Sanitare Veterinare nr.

75/2005 :

art. 1 pct. III (5-6) din anexă

Norma sanitară veterinară privind

măsurile de supraveghere și

control al unor substanțe și al

reziduurilor acestora la animalele

vii și la produsele de origine

animală, aprobate prin Ordinul

președintelui Autorității

Naționale Sanitare Veterinare

nr.

95/2007 : art. 9 și 10, anexa

nr. 1 pct. A și B.

Norma sanitară veterinară privind

stabilirea limitelor maxime de

reziduuri de pesticide din

conținutul sau de pe suprafața

produselor alimentare de origine

animală, aprobată prin Ordinul

președintelui Autorității

Naționale Sanitare Veterinare

nr.

23/2007 , cu modificările și

completările ulterioare: art. 1

și 3, anexele nr. 1 și 2.

Codul de bune practici în fermă,

aprobat prin Ordinul ministrului

mediului și gospodăririi apelor

nr.

1.234/2006 , referitor la

utilizarea produselor de uz

fitosanitar în sectorul

producției de furaje, precum și

normele tehnice și de igienă

pentru depozitarea, prelucrarea

și administrarea furajelor la

animale.

1. Agricultorii care desfășoară activități de producție,

prelucrare și punere pe piață a alimentelor și a hranei pentru

animale au următoarele obligații generale:

a) să pună pe piață numai alimente sigure;

b) să pună pe piață numai alimente adecvate consumului uman;

c) să respecte măsurile impuse de autoritatea competentă cu

privire la punerea pe piață a unui aliment sau la retragerea

de pe piață a acestuia, în cazul în care există suspiciunea

că alimentul respectiv este nesigur;

d) hrana pentru animale nu va fi pusă pe piață sau utilizată

în hrana animalelor destinate producției de alimente decât

dacă este sigură;

e) să utilizeze în hrana animalelor numai produse (furaje,

aditivi și ingrediente furajere) care îndeplinesc cerințele

de siguranță a hranei pentru animale;

f) materialele utilizate pentru împachetare, modul de

prezentare și cadrul în care sunt dispuse, precum și

informațiile difuzate prin orice mijloc nu trebuie să inducă

în eroare consumatorul;

g) să păstreze evidența furnizorilor și a produselor pe care

le achiziționează în scopuri alimentare sau în scopul

hrănirii animalelor pentru a asigura trasabilitatea acestora;

h) să informeze autoritatea competentă în cazul în care

consideră că un produs alimentar pus pe piață poate fi

dăunător pentru sănătatea consumatorilor și să ia măsurile

necesare pentru a preveni riscurile pentru consumatorul final;

i) să pună la dispoziția autorității competente informațiile

solicitate în ceea ce privește acțiunile întreprinse pentru

evitarea sau reducerea riscului determinat de alimentele pe

care le furnizează sau le-a furnizat.

2. Agricultorii care desfășoară activități în domeniul

alimentar trebuie să respecte următoarele cerințe privind

igiena alimentelor și a hranei pentru animale:

a) să asigure că produsele alimentare și hrana pentru animale

sunt protejate împotriva oricărei contaminări, având în vedere

toate etapele de prelucrare la care produsele primare vor fi

supuse;

b) să respecte prevederile legislației în vigoare privind

combaterea riscurilor în producția primară și activitățile

conexe, inclusiv măsurile privind controlul contaminării din

aer, sol, apă, furaje, îngrășăminte, medicamente de uz

veterinar, produse de protecția plantelor și biocide sau din

depozitarea, manipularea, colectarea și prelucrarea

deșeurilor, precum și măsurile privind sănătatea și

bunăstarea animalelor și sănătatea plantelor care au

implicații asupra sănătății umane, inclusiv programe pentru

monitorizarea și combaterea zoonozelor și a agenților

zoonotici;

c) în cazul agricultorilor care cresc, colectează sau vânează

animale, ori care obțin produse primare de origine animală,

trebuie să respecte măsurile specifice de igienă, astfel:

- să mențină în bună stare orice facilități utilizate în

legătură cu producția primară și cu operațiunile asociate

acesteia, incluzând facilități utilizate pentru depozitarea și

manipularea furajelor, să le curețe și, după caz, să le

dezinfecteze după curățare într-o manieră corespunzătoare;

- să curețe echipamentele, containerele, boxele, vehiculele

și vasele și, după caz, să le dezinfecteze după curățare

într-o manieră corespunzătoare;

- să asigure, pe cât posibil, curățenia animalelor care

urmează să fie sacrificate și, după caz, a animalelor de

reproducție;

- să utilizeze apă potabilă sau apă curată oricând este

necesar pentru a preveni contaminarea;

- să se asigure că personalul care manipulează produsele

alimentare este în stare bună de sănătate și este instruit cu

privire la riscurile pentru sănătate;

- să evite, pe cât posibil, ca animalele și dăunătorii să

determine producerea contaminării;

- să depoziteze și să manipuleze deșeurile și substanțele

periculoase, astfel încât să prevină contaminarea;

- să prevină introducerea și răspândirea bolilor contagioase

transmisibile la oameni prin alimente, inclusiv luarea de

măsuri de precauție la introducerea unor animale noi și

raportarea suspiciunilor de focare de boli către autoritatea

competentă;

- să țină cont de rezultatele analizelor efectuate pe probe

prelevate de la animale sau pe alte probe, ce au importanță

pentru sănătatea publică și să utilizeze corect aditivii

furajeri și produsele medicinale de uz veterinar, în

conformitate cu legislația în vigoare;

- să utilizeze corect aditivii furajeri și produsele

medicinale de uz veterinar, în conformitate cu legislația

aferentă;

d) în cazul agricultorilor care produc sau recoltează produse

vegetale, trebuie să ia măsuri adecvate de igienă, astfel:

- să mențină curate facilitățile, echipamentul, containerele,

lăzile, vehiculele și vasele și, atunci când este necesar, să

le dezinfecteze după curățare într-o manieră corespunzătoare;

- să asigure, după cum este necesar, condiții igienice de

producție, de transport și de depozitare, precum și curățenia

produselor vegetale; să utilizeze apă potabilă sau apă curată

oricând este necesar pentru a preveni contaminarea;

- să se asigure că personalul care manipulează produsele

alimentare este în stare bună de sănătate și este instruit

cu privire la riscurile pentru sănătate;

- să prevină, pe cât posibil, ca animalele și dăunătorii să

determine producerea contaminării;

- să depoziteze și să manipuleze deșeurile și substanțele

periculoase, astfel încât să prevină contaminarea;

- să țină cont de rezultatele oricăror analize relevante

efectuate pe probe prelevate de la plante sau pe alte probe,

importante pentru sănătatea publică și să utilizeze corect

produsele pentru protecția plantelor și biocide, în

conformitate cu legislația în vigoare;

e) să ia măsuri corespunzătoare de remediere atunci când au

fost informați despre probleme identificate în timpul

controalelor oficiale.

3. Agricultorii care desfășoară activități în domeniul

alimentar au următoarele obligații cu privire la documentele

de evidență:

a) să întocmească și să păstreze documentele referitoare la

măsurile puse în aplicare pentru a controla pericolele,

într-o manieră și pentru o perioadă corespunzătoare,

proporțional cu natura și mărimea activității din domeniul

alimentar;

b) să pună la dispoziția autorității competente (autoritatea

sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor locală și

județeană, respectiv a municipiului București) și, după caz,

celorlalte autorități competente și a operatorilor din

sectorul alimentar, la cererea acestora, informațiile din

aceste registre.

4. Agricultorii care cresc animale sau obțin produse primare

de origine animală trebuie să întocmească și să păstreze

documente de evidență cu privire la: natura și originea

furajelor utilizate în hrana animalelor; produsele medicale

de uz veterinar sau alte tratamente administrate animalelor,

datele de administrare și perioadele de așteptare; apariția de

boli care pot afecta siguranța produselor de origine animală;

rezultatele analizelor efectuate pe probe prelevate de la

animale sau pe alte probe prelevate pentru stabilirea

diagnosticului, importante pentru sănătatea publică și orice

rapoarte aferente verificărilor efectuate asupra animalelor

sau produselor de origine animală.

5. Agricultorii care produc sau recoltează produse vegetale

trebuie să întocmească și să păstreze documente de evidență

cu privire la: orice utilizare a produselor pentru protecția

plantelor și a biocidelor; orice apariție a dăunătorilor sau

a bolilor care pot afecta siguranța produselor de origine

vegetală și a rezultatelor oricăror analize relevante

efectuate pe probe prelevate de la plante sau pe alte probe,

importante pentru sănătatea publică.

6. Pentru întocmirea și păstrarea documentelor de evidență

prevăzute la pct. 3-5, agricultorii care desfășoară

activități în domeniul alimentar trebuie să solicite, după

caz, asistența de specialitate a unor persoane cu pregătire

medie sau superioară în domeniu, precum: medici veterinari,

ingineri agronomi și tehnicieni de fermă.

La nivelul exploatațiilor agricole

care desfășoară activități de

producție, prelucrare și punere pe

piață a alimentelor și a hranei

pentru animale se verifică:

a) registrul exploatației (intrări și

ieșiri de efective, sacrificări,

mortalități, neutralizare cadavre

etc.), completat la zi, conform

prevederilor legale în vigoare;

b) documentele privind originea și

starea de sănătate a animalelor

achiziționate în scopul producției de

alimente;

c) registrul de consultații și

tratamente veterinare în fermă,

completat la zi;

d) documentele privind natura și

originea produselor furajere folosite

în hrana animalelor sau introduse pe

piață;

e) rezultatul analizelor pentru

furajele și ingredientele folosite în

hrana animalelor sau introduse pe

piață;

f) evidențele privind produsele de

protecție a plantelor și biocidele

utilizate în realizarea produselor de

origine animală sau vegetală;

g) rezultatele analizelor efectuate

pe probe prelevate de la animale sau

plante, care sunt importante pentru

sănătatea umană;

h) existența datelor relevante pe

eticheta produselor alimentare și a

hranei pentru animale achiziționate

sau distribuite pe piață;

i) rețeta de utilizare a aditivilor

furajeri în hrana animalelor, precum

și a aditivilor alimentari în

fabricarea produselor alimentare;

j) planul fermei, circuitele pe care

le utilizează în fermă și sistemul de

depozitare a produselor;

k) informarea fermierului cu privire

la responsabilitățile directe în

domeniul siguranței produselor

alimentare și a hranei pentru

animale - existența facilităților de

acces la astfel de informații/surse

de informare.

În cazul agricultorilor cu activitate

în domeniul alimentar se verifică:

a) respectarea normelor generale

privind igiena produselor alimentare

la nivelul producției primare și

operațiunilor asociate acesteia

(transportul, depozitarea și

manipularea de animale vii și produse

primare la locul de producție,

operațiunile de transport pentru

livrarea acestora);

b) respectarea regulilor de bune

practici privind igiena produselor

alimentare de origine animală în

toate etapele producerii, prelucrării,

depozitării și comercializării

acestora, astfel: adăposturile pentru

animale; spațiile în care se

realizează mulsul, sacrificarea,

abatorizarea, recoltarea produselor;

echipamentele de muls, abatorizare,

recoltare; animalele de producție;

personalul de deservire; spațiile de

depozitare a produselor; mijloacele

de transport și distribuție;

c) însușirea informațiilor referitoare

la bunele practici privind igiena

produselor alimentare de origine

animală și nonanimală pe care le

realizează la nivelul exploatației -

deținerea unui exemplar al Ghidului

de bune practici privind igiena

produselor alimentare de origine

animală și nonanimală;

d) însușirea informațiilor referitoare

la bunele practici privind utilizarea

produselor de protecție a plantelor

(erbicide, insecticide, fungicide

etc.), a biocidelor și a produselor

pentru dezinfecție și igienizare la

nivelul fermei - deținerea unui

exemplar al Codului de bune practici

în fermă, aprobat prin Ordinul

ministrului mediului și gospodăririi

apelor nr.

1.234/2006 .

SMR 12 - Prevenirea, controlul și

eradicarea anumitor forme de

encefalopatii spongiforme

transmisibile (EST)

Regulamentul (CE) nr. 999/2001al

Consiliului de stabilire a unor

reglementări pentru prevenirea,

controlul și eradicarea anumitor

forme de encefalopatii spongiforme

transmisibile: art. 7(1), 11, 12,

13 și 15, anexa III cap. A.

Ordonanța de urgență a Guvernului

nr.

113/2002 , aprobată cu

modificări prin

Legea nr. 25/2003 ,

cu modificările și completările

ulterioare: art. 8 alin. (1),

( 2) și (5), art. 10.

Ordinul președintelui Autorității

Naționale Sanitare Veterinare și

pentru Siguranța Alimentelor

nr.

42/2005

privind măsurile

pentru implementarea interdicției

totale de administrare a

proteinelor animale procesate în

hrana animalelor de fermă,

Hotărârea Guvernului

nr.

1.214/2009

privind metodologia

pentru stabilirea și plata

despăgubirilor ce se cuvin

proprietarilor de animale tăiate,

ucise sau altfel afectate, în

vederea lichidării rapide a

focarelor de boli transmisibile

ale animalelor, cu modificările

ulterioare: art. 1, 3, 4, 8, 9

și anexa nr. 1.

Deținătorii animalelor rumegătoare au următoarele obligații:

1. Să nu hrănească animalele rumegătoare cu proteine de

origine animală, inclusiv cu proteine de origine animală

procesate sau cu preparate furajere ce conțin astfel de

proteine.

2. Să anunțe medicul veterinar din localitate despre orice

îmbolnăvire a animalelor și/sau despre moartea animalelor

aflate în proprietate ori îngrijire sau în timpul

transportului, conform normelor sanitare veterinare în

vigoare.

3. Să respecte interdicția privind mișcarea animalelor în și

din exploatație, atunci când în exploatație există animale

îmbolnăvite sau suspecte de infecție cu EST și exploatația

este plasată de medicul veterinar sub control oficial

veterinar, fiind supusă unor restricții oficiale de

circulație până la aflarea rezultatelor examinării.

4. Să permită aplicarea și să respecte măsurile stabilite de

medicul veterinar în caz de suspiciune sau confirmare a EST

prevăzute de legislația sanitară veterinară în vigoare.

5. Să nu pună în consum și să nu aplice marca de sănătate

pentru carcasele, inclusiv pielea și organele, provenite de

la rumegătoarele identificate și înregistrate pentru care

există obligația testării pentru EST până la obținerea

rezultatului.

6. Să anunțe medicul veterinar din localitate despre orice

intenție de a pune pe piața internă sau de a exporta bovine,

ovine ori caprine și spermă, embrioni și ovule provenite de

la acestea, aflate în proprietate sau îngrijire, în vederea

completării certificatului de sănătate de către medicul

veterinar.

7. Să anunțe intenția de a sacrifica rumegătoarele

aflate în proprietate sau îngrijire, în vederea testării

celor pentru care este obligatorie testarea pentru depistarea

EST de către medicul veterinar din localitate.

8. Să nu sacrifice bovinele în exploatații/gospodării

individuale, ci la abatoarele autorizate sanitar-veterinar,

cu excepția situațiilor de urgență, în care animalul poate fi

sacrificat în exploatație, sub supravegherea medicului

veterinar, urmate de recoltarea de probe de laborator în

vederea testării pentru EST.

Se verifică:

a) furajele și în orice caz de

suspiciune se vor preleva probe în

vederea verificării respectării

interdicției totale de furajare cu

proteine de origine animală;

b) respectarea obligației de a anunța

orice îmbolnăvire sau moarte prin

accesarea informațiilor din registrul

de tratamente și consultații existent

la medicul veterinar și a celor

referitoare la exploatație din SNIIA;

c) respectarea obligației de a nu

mișca animalele din exploatație în

caz de suspiciune până la aflarea

rezultatelor examinării prin

verificarea actelor sanitare

veterinare utilizate în caz de

suspiciune și a SNIIA;

d) respectarea obligației de a nu da

în consum carnea și alte produse

provenite de la animalele în cauză,

până când nu se cunoaște rezultatul

testelor efectuate pentru depistarea

EST, prin verificarea datei de

emitere a buletinelor de analiză și

a datei de sacrificare din SNIIA;

e) în caz de suspiciune sau

confirmare a EST, respectarea

măsurilor stabilite de medicul

veterinar prin verificarea actelor

sanitare veterinare utilizate în caz

de suspiciune sau confirmare și

a SNIIA;

f) respectarea prevederilor privind

punerea pe piață și exportul de

bovine, ovine sau caprine prin

existența certificatului de sănătate;

g) respectarea obligației de a anunța

orice sacrificare prin existența

buletinelor de analiza pentru

animalele pentru care este

obligatorie testarea.

SMR 13 - Măsuri de combatere a

febrei aftoase

Directiva 2003/85/CEa Consiliului

din 29 septembrie 2003 privind

măsurile comunitare de combatere

a febrei aftoase, cu modificările

și completările ulterioare:

art. 3. Norma sanitară

veterinară privind măsurile pentru

combaterea febrei aftoase,

aprobată prin Ordinul președin-

telui Autorității Naționale

Sanitare Veterinare și pentru

Siguranța Alimentelor

nr.

113/2007 , referitor la

măsurile impuse în cazul

suspectării sau confirmării febrei

aftoase: cap. II "Combaterea

focarelor de febră aftoasă"

secțiunea 1 art. 3, 4 (2-3), 5,

10, 13, 14 și secțiunile: 2, 3

și 4. Norma sanitară veterinară

privind notificarea internă și

declararea oficială a unor boli

transmisibile ale animalelor,

aprobată prin Ordinul

președintelui Autorității

Naționale Sanitare Veterinare și

pentru Siguranța Alimentelor

nr.

79/2008 , cu modificările și

completările ulterioare: art. 4.

Deținătorii de animale din speciile bovine, ovine, caprine,

suine și specii sălbatice crescute în captivitate au

următoarele obligații:

1. Să respecte normele de biosecuritate specifice tipului de

exploatație și speciilor/categoriilor de animale pe care le

dețin în exploatație.

2. Să nu introducă în exploatație animale cu stare de sănătate

necunoscută, fără certificat sanitar-veterinar de sănătate

valid.

3. Să notifice, în cel mai scurt timp posibil, autoritatea

veterinară locală (DSVSA județeană sau medicul veterinar

oficial din localitate) despre suspiciunea unei boli

infecțioase, conform normelor sanitare veterinare în

vigoare.

4. Să izoleze animalele bolnave sau suspecte de boală și să

înregistreze codurile crotaliilor, până la venirea medicului

veterinar oficial.

5. Să izoleze cadavrele animalelor, precum și carnea ori

produsele obținute prin tăierea de urgență a animalelor, fără

a le înstrăina ori valorifica, până la venirea medicului

veterinar oficial, conform normelor sanitare veterinare în

vigoare.

6. Să nu permită circulația animalelor și a persoanelor în

locurile presupuse a fi contaminate, până la venirea

medicului veterinar oficial.

7. Să izoleze materiile, materialele și echipamentele care au

venit în contact cu animalele bolnave sau care sunt suspecte

de contaminare, precum și furajele, fără a le administra altor

animale, până la venirea medicului veterinar oficial.

8. Să mențină pe loc echipamentele utilizate în grajd,

așternutul, mijloacele de transport folosite, precum și orice

alte obiecte care pot fi purtătoare de contagiu, până la

venirea medicului veterinar oficial.

9. Să declare autorității veterinare locale toate categoriile

de animale susceptibile de boală prezente în exploatație.

10. Să declare autorității veterinare locale toate stocurile

de lapte, produse din lapte, carne, produse din carne,

carcase, piei prelucrate sau neprelucrate, lână, material

seminal, embrioni, ovule, purin, gunoi de grajd, precum și

furajele pentru animale și așternutul din exploatație.

11. Să furnizeze autorității veterinare locale datele

necesare întocmirii anchetei epidemiologice și să permită

recoltarea probelor pentru fixarea diagnosticului.

12. Să coopereze cu autoritatea veterinară locală la aplicarea

măsurilor de combatere a bolii, în conformitate cu prevederile

articolelor referitoare la activități pentru combaterea bolii,

din legislația specifică.

Se verifică:

a) deținerea de către agricultor a

datelor de contact ale DSVSA

județeană și ale medicului veterinar

oficial din localitate;

b) respectarea măsurilor de

biosecuritate la nivelul

exploatațiilor comerciale;

c) respectarea normelor sanitare

veterinare privind notificarea

unor boli transmisibile ale

animalelor;

d) respectarea măsurilor comunitare

de combatere a febrei aftoase;

e) menținerea la zi a registrelor de

exploatație în care sunt înscrise

mișcările efectivelor de animale

susceptibile la boală (bovine, ovine,

caprine, suine și specii sălbatice

crescute în captivitate).

SMR 14 - Măsuri de combatere a

anumitor boli la animale: boala

veziculoasă a porcului, variola

ovină și caprină, pesta porcină

africană și pesta porcină clasică

Directiva 92/119/CEE a

Consiliului din 17 decembrie 1992

de stabilire a măsurilor

comunitare generale de combatere

a unor boli la animale, precum și

a măsurilor specifice împotriva

bolii veziculoase a porcului, cu

modificările și completările

ulterioare: art. 3 Norma

sanitară veterinară care

introduce măsuri generale pentru

controlul unor boli ale

animalelor și măsuri specifice

la boala veziculoasă a porcului,

aprobată prin Ordinul

președintelui Autorității

Naționale Sanitare Veterinare și

pentru Siguranța Alimentelor

nr.

133/2006 , cu modificările și

completările ulterioare: art. 3,

4, 5 și anexele nr. 1 și 2

(se aplică și pentru variola

ovină și caprină).

Directiva 2001/89/CEa

Consiliului din 23 octombrie

2001 privind măsurile

comunitare pentru controlul

pestei porcine clasice:

art. 5

Norma sanitară veterinară cu

privire la măsurile pentru

controlul pestei porcine clasice,

aprobată prin Ordinul

președintelui Autorității

Naționale Sanitare Veterinare și

pentru Siguranța Alimentelor

nr.

67/2005 , cu modificările

ulterioare: art. 4.

Directiva 2002/60/CEa Consiliului

din 27 iunie 2002 de stabilire a

dispozițiilor specifice de

combatere a pestei porcine

africane și de modificare a

Directivei 92/119/CEEîn ceea ce

privește boala Teschen și pesta

porcină africană: art. 5.

Norma sanitară veterinară privind

controlul pestei porcine africane,

aprobată prin Ordinul preșe-

dintelui Autorității Naționale

Sanitare Veterinare și pentru

Siguranța Alimentelor nr.

99/2006 ,

cu modificările și completările

ulterioare.

Norma sanitară veterinară privind

notificarea internă și declararea

oficială a unor boli transmisibile

ale animalelor, aprobată prin

Ordinul președintelui Autorității

Naționale Sanitare Veterinare și

pentru Siguranța Alimentelor

nr.

79/2008 , cu modificările și

completările ulterioare: art. 4.

Deținătorii de animale din speciile suine, ovine și caprine și

specii sălbatice crescute în captivitate au următoarele

obligații:

1. Să respecte normele de biosecuritate specifice tipului de

exploatație și speciei de animale.

2. Să nu introducă în exploatație animale cu stare de

sănătate necunoscută fără certificat de sănătate valabil,

conform normelor sanitare veterinare în vigoare.

3. Să notifice, în cel mai scurt timp posibil, autoritatea

veterinară locală (DSVSA județeană sau medicul veterinar

oficial din localitate) despre suspiciunea unei boli

infecțioase, conform normelor sanitare veterinare în vigoare.

4. Să izoleze animalele bolnave sau suspecte și animalele

moarte, în conformitate cu prevederile legislației specifice,

până la venirea medicului veterinar oficial.

5. Să izoleze cadavrele animalelor, precum și carnea ori

produsele obținute prin tăierea de urgență a animalelor, fără

a le înstrăina ori valorifica, până la venirea medicului

veterinar oficial.

6. Să nu permită circulația animalelor și a persoanelor în

locurile presupuse a fi contaminate, până la venirea medicului

veterinar oficial, conform normelor sanitare veterinare în

vigoare.

7. Să izoleze materiile, materialele și echipamentele care au

venit în contact cu animalele bolnave sau care sunt suspecte

de contaminare, precum și furajele, fără a le administra

altor animale, până la venirea medicului veterinar oficial,

conform normelor sanitare veterinare în vigoare.

8. Să mențină pe loc echipamentele utilizate în grajd,

așternutul, mijloacele de transport folosite, precum și orice

alte obiecte care pot fi purtătoare de contagiu, în

conformitate cu prevederile legislației specifice, până la

venirea medicului veterinar oficial.

9. Să declare autorității veterinare locale toate categoriile

de animale susceptibile la boală prezente în exploatație, în

conformitate cu prevederile legislației specifice.

10. Să nu livreze din exploatație niciun sortiment de carne,

produse provenite de la suine, ovine și caprine, material

seminal, ovule și embrioni, furaje, ustensile, materiale sau

deșeuri care pot transmite anumite boli, decât cu autorizație

eliberată de autoritatea veterinară locală.

11. Să furnizeze autorității veterinare locale datele

necesare întocmirii anchetei epidemiologice și să permită

recoltarea probelor pentru fixarea diagnosticului, în

conformitate cu prevederile legislației specifice, referitor

la activitățile la suspiciunea de boală și ancheta/

investigația epidemiologică.

12. Să coopereze la aplicarea măsurilor de combatere a bolii,

în conformitate cu prevederile articolelor referitoare la

activități pentru combaterea bolii, din legislația specifică.

Se verifică:

a) deținerea de către agricultor a

datelor de contact ale DSVSA județeană

și ale medicului veterinar oficial

din lb) respectarea măsurilor de

biosecuritate la nivelul

exploataților comerciale;

c) respectarea normelor sanitare

veterinare privind notificarea unor

boli transmisibile ale animalelor;

d) respectarea normelor sanitare

veterinare privind măsurile pentru

controlul unor boli la animale: boala

veziculoasă a porcului, variola ovină

și caprină, pesta porcină africană și

pesta porcină clasică;

e) menținerea la zi a registrelor de

exploatație în care sunt înscrise

mișcările efectivelor de animale

susceptibile la boală (ovine, caprine,

suine și specii sălbatice crescute în

captivitate).

SMR 15 - Măsuri de combatere și de

eradicare a febrei catarale ovine

(boala limbii albastre -

bluetongue)

Directiva 2000/75/CEa Consiliului

din 20 noiembrie 2000 de stabilire

a dispozițiilor specifice privind

măsurile de combatere și de

eradicare a febrei catarale ovine,

cu modificările și completările

ulterioare: art. 3.

Norma sanitară veterinară care

stabilește prevederile specifice

pentru controlul și eradicarea

bolii limbii albastre, aprobată

prin Ordinul președintelui

Autorității Naționale Sanitare

Veterinare și pentru Siguranța

Alimentelor nr.

32/2006 , cu

modificările și completările

ulterioare: art. 3.

Deținătorii de animale rumegătoare au obligația să anunțe fără

întârziere autoritățile sanitar-veterinare și pentru siguranța

alimentelor locale (DSVSA județene) despre apariția oricărei

suspiciuni sau îmbolnăviri a rumegătoarelor, iar până la

sosirea medicului veterinar, să izoleze animalele bolnave,

moarte, ucise ori tăiate, fiind interzisă folosirea sau

comercializarea cărnii și a altor produse și subproduse

provenite de la aceste animale, fără aprobarea autorității

sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor locale.

Se verifică dacă deținătorul de

animale a anunțat autoritatea sanitar-

veterinară și pentru siguranța

alimentelor locală despre apariția

oricărei suspiciuni sau îmbolnăviri a

rumegătoarelor, iar până la sosirea

medicului veterinar a izolat animalele

bolnave, moarte, ucise ori tăiate,

dacă a folosit sau comercializat

carnea și alte produse și subproduse

provenite de la aceste animale, fără

aprobarea autorității sanitar-

veterinare și pentru siguranța

alimentelor locale.

_________