Decizia nr. 132/2014

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

privind răspunderea materială a militarilor, excepție ridicată de Dragoș Andrei Păduraru în Dosarul nr. 1.139/122/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 479D/2013.

La apelul nominal răspund, pentru Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", domnii consilieri juridici Dan Tulinescu și Adrian Băncilă, cu delegație depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentanților părții Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza", care, invocând dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, întrucât critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

vizează aplicarea și interpretarea legii.

De asemenea, se susține că individualizarea pagubei nu se poate face decât prin constatarea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât critica de neconstituționalitate vizează probleme de aplicare a legii, aspecte care nu intră în competența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 iunie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 1.139/122/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 50 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

privind răspunderea materială a militarilor.

Excepția a fost ridicată de Dragoș Andrei Păduraru într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 238 din 9 mai 2012 pronunțate de Tribunalul Giurgiu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin

Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1.122/2006 , emis în aplicarea

art. 50 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 , s-au stabilit noi categorii de cheltuieli care trebuie restituite în cazul nerespectării termenului din contractul de școlarizare, încălcându-se astfel principiul neretroactivității legii, motiv pentru care consideră că textul legal criticat este neconstituțional în măsura în care permite aplicarea retroactivă a

Ordinului nr. 1.122/2006

și imputarea unor noi categorii de cheltuieli față de absolvenții care au încheiat contracte de școlarizare în contextul normativ instituit de

Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 440/1995 , care nu prevedea necesitatea restituirii unor anumite categorii de cheltuieli.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât din cuprinsul

art. 50 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

nu rezultă caracterul retroactiv al acestei dispoziții, în realitate argumentul invocat de autorul excepției referindu-se la dispozițiile

Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 1.122/2006 , ordin ce nu este supus cenzurii Curții Constituționale, ci instanțelor judecătorești.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, întrucât textul legal criticat nu este de natură să determine aplicarea retroactivă a unei prevederi legale, dispunând doar că paguba se individualizează la momentul producerii acesteia, cu aplicarea prevederilor legale în vigoare la momentul constatării pagubei.

Se susține că autorul excepției deduce, în mod eronat, neconstituționalitatea

art. 50 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

din modul de interpretare a acestei dispoziții, or, interpretarea, în scopul aplicării normelor legale, reprezintă un atribut care aparține exclusiv instanțelor judecătorești, iar nu instanței de contencios constituțional. În realitate, argumentul invocat de autorul excepției vizează dispozițiile

Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 1.122/2006 , care nu poate fi supus cenzurii Curții Constituționale, ci, al instanțelor judecătorești.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, întrucât acestea nu conțin prevederi prin care să se indice aplicarea retroactivă a

Ordonanței Guvernului nr. 121/1998 .

De asemenea, se invocă jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia o lege nu este retroactivă atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

Totodată, se apreciază că autorul excepției invocă aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii, aspecte care nu intră în sfera de competență a instanței de contencios constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 50 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

privind răspunderea materială a militarilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, aprobată prin

Legea nr. 25/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 28 ianuarie 1999, cu următorul conținut: "Evaluarea pagubelor se face, potrivit dispozițiilor legale, la data constatării acestora."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

reglementează un regim special de stabilire a răspunderii materiale a militarilor ce constă în obligația celor încadrați de a repara, în condițiile și limitele prevăzute de lege, prejudiciul cauzat unității din vina și în legătură cu munca lor.

Potrivit

art. 70 din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, polițistul care a absolvit o instituție de învățământ a Ministerului Afacerilor Interne și căruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui este obligat să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporțional cu perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens.

Potrivit

art. 17 din Hotărârea Guvernului nr. 294/2007

privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 3 aprilie 2007, la începerea studiilor universitare de licență, studenții Academiei, cu excepția celor de la Facultatea de Arhivistică, încheie angajamente cu Ministerul Afacerilor Interne, potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, prin care se obligă ca, după absolvirea Academiei, să-și desfășoare activitatea timp de 10 ani în cadrul Ministerul Afacerilor Interne sau, după caz, al altor structuri similare, în funcție de nevoile acestui minister.

În cazul nerespectării angajamentului, din motive imputabile lui, absolventul sau, după caz, studentul este obligat să restituie cheltuielile de întreținere efectuate pe timpul școlarizării, actualizate, potrivit procedurii stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor. Prin cheltuieli de întreținere efectuate pe timpul școlarizării se înțelege cheltuielile efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea pe timpul studiilor, transportul dus și întors pe timpul vacanțelor, precum și drepturile salariale, după caz.

Normele legale criticate prevăd că evaluarea pagubelor se face, potrivit dispozițiilor legale, la data constatării acestora.

Pagubele reprezintă cheltuielile de întreținere efectuate pe timpul școlarizării corespunzătoare perioadei în care nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin angajamentul încheiat cu Ministerul Afacerilor Interne.

Reglementarea cadrului legal privind evaluarea pagubelor, respectiv modalitățile și condițiile răspunderii patrimoniale, reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului.

Din examinarea prevederilor legale criticate, Curtea constată că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, fiind firesc ca evaluarea pagubelor să se facă la data constatării, potrivit dispozițiilor legale în materie.

În legătură cu principiul neretroactivității legilor, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că o lege devine obligatorie numai după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, ea rămânând în vigoare până la apariția unei alte legi care o abrogă în mod explicit sau implicit. A decide că, prin dispozițiile sale, legea nouă ar putea desființa sau modifica situații juridice anterioare, constituite prin efectul actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna să se încalce principiul constituțional al neretroactivității legii. Legea nouă este însă aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. A se vedea în acest sens

Decizia nr. 120 din 16 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004.

Cu privire la criticile referitoare la

Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 1.122/2006 , emis în aplicarea

art. 50 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 , prin care s-au stabilit noi categorii de cheltuieli care trebuie restituite în cazul nerespectării termenului din contractul de școlarizare, Curtea constată că acestea vizează legalitatea ordinului, analiză ce nu intră în competența Curții Constituționale, ci a instanțelor de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dragoș Andrei Păduraru în Dosarul nr. 1.139/122/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 50 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

privind răspunderea materială a militarilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 martie 2014.