OG nr. 121/1998

Militarii nu răspund material:

a) pentru pierderile inerente produse în executarea misiunilor ori în procesul pregătirii pentru lupta, în activitățile de producție și gospodărești, care se încadrează în limitele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare;

b) pentru pagubele produse din cauze care nu puteau fi prevăzute și inlaturate;

c) pentru pagubele generate de riscul normal al serviciului sau de forta majoră;

d) pentru pagubele produse în executarea ordinului comandantului sau șefului unității, caz în care răspunderea materială revine acestuia.

Se exceptează de la prevederile lit. d) militarii care, având posibilitatea de a inlatura parțial sau total urmările păgubitoare ale ordinului primit, nu au raportat în scris, în termen de 24 de ore de la înapoierea din misiune și nu au luat, din neglijența sau rea-credința, măsuri pentru evitarea pagubei, cazuri în care răspund împreună cu comandantii sau cu șefii unităților.

Prin pregătire de lupta în cadrul Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informații, Serviciului de Protecție și Paza, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției, în sensul prezentei ordonanțe, se înțelege și activitățile de serviciu operative.

Conducătorii instituțiilor publice prevăzute la alin. (1) vor stabili prin ordin misiunile și atribuțiile de serviciu care sunt considerate operative.

În stabilirea răspunderii materiale conform prezentei ordonanțe, prejudiciul ce trebuie reparat nu cuprinde foloasele nerealizate de instituția publică pagubita.

Pentru paguba produsă printr-o faptă ce constituie infracțiune, răspunderea se stabilește de instanțele judecătorești, potrivit legii penale.

Pentru pagubele produse unității militare în procesul pregătirii pentru lupta, militarii răspund material, în limita a trei solde lunare nete, calculate la data constatării pagubei.

Partea din paguba care depășește cuantumul imputabil prevăzut la alin. (1) se scade din evidența contabilă a unității militare pagubite.

Membrii formatiunilor de protecție civilă, precum și comandantii formatiunilor de pregătire premilitara a tineretului pentru apărare răspund material, în limita a trei salarii medii pe economie, pentru pagubele produse asupra materialelor aflate în patrimoniul Ministerului Apărării Naționale, date în folosință pentru instruire și pentru îndeplinirea misiunilor ordonate.

Salariul mediu pe economie ce se va lua în calcul la stabilirea răspunderii materiale este cel realizat în luna în care s-a constatat paguba.

Partea din paguba care depășește cuantumul imputabil prevăzut la alin. (1) se scade din evidența contabilă a unității militare.

Dacă paguba a fost cauzată de mai mulți militari, răspunderea materială a fiecăruia se stabilește ținându-se seama de măsura în care a contribuit la producerea ei.

Când nu se poate determina în ce măsura a contribuit fiecare la producerea pagubei, răspunderea materială a militarilor implicați se stabilește proporțional cu solda neta de la data constatării pagubei.

În gestiunile în care manipularea bunurilor se face în colectiv sau în schimburi succesive, fără predarea gestiunii între schimburi, răspunderea materială se stabilește proporțional cu timpul lucrat de fiecare gestionar de la ultima inventariere a bunurilor.

Militarii care au încasat sume nedatorate sunt obligați să le restituie; dacă au primit bunuri care nu li se datorau și care nu mai pot fi restituite în natura sau le-au fost prestate servicii la care nu erau îndreptățiți, sunt obligați sa plătească contravaloarea lor, calculată în condițiile legii.

Contravaloarea bunurilor distribuite peste drepturile legale militarilor în termen, elevilor liceelor militare, elevilor și studenților militari, precum și minorilor din centrele de reeducare, arestatilor preventiv și condamnaților se recuperează de la cei din vina cărora s-a produs paguba.

Instituțiile publice prevăzute la art. 2 sunt obligate sa îi despăgubească pe militarii care au suferit din culpa unității un prejudiciu material în timpul îndeplinirii obligațiilor militare și în legătură cu acestea.

În cazul decesului militarului căruia i se cuvin despăgubiri, acestea vor fi acordate urmașilor legali.

Sumele plătite ca despăgubiri se vor recupera de la persoanele vinovate de producerea pagubei, în condițiile prezentei ordonanțe.

Comandantul sau șeful unității care a constatat sau a luat cunoștința de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndată, efectuarea cercetării administrative.

Cercetarea prevăzută la alin. (1) se face de către comisia de cercetare administrativă din unitatea în care s-a produs paguba sau de la esaloanele superioare ori de organele de control specializate.

Termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștința de producerea pagubei.

Pentru motive temeinic justificate, la cerere, comandantul sau șeful esalonului superior poate prelungi acest termen cu cel mult 60 de zile, prin ordin scris.

În toate situațiile, cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea și ascultarea celor în cauza, pentru explicații scrise și prezentarea de probe în apărare.

Răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse instituțiilor publice prevăzute la art. 2 poate fi stabilită numai în cazul în care acestea au fost constatate în cel mult 3 ani de la data producerii lor.

Obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate, se poate face numai în cazurile în care paguba a fost constatată în cel mult un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de când au beneficiat de serviciile nedatorate. În cazul constatării pagubei după un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori a beneficierii de serviciile nedatorate, dar nu mai târziu de 3 ani de la această dată, răspunderea materială se va stabili în sarcina celor din vina cărora s-a produs paguba.

Când persoanele prevăzute la art. 20 alin. (1) sunt cadre militare, militari angajați pe bază de contract sau salariați civili și nu au fost de buna-credința, ele vor fi obligate la restituirea sumelor sau la plata contravalorii bunurilor ori a serviciilor nedatorate, dacă paguba a fost constatată în cel mult 3 ani de la data primirii sumelor, bunurilor ori a prestării serviciilor nedatorate.

Termenele prevăzute de prezentul articol sunt termene de decădere.

Obligarea la plata despăgubirilor pentru pagubele produse sau a contravalorii bunurilor și serviciilor nedatorate, precum și obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept se face prin decizie de imputare.

Decizia de imputare se emite de către comandantul sau șeful unității a carei comisie a efectuat cercetarea administrativă și constituie titlu executoriu.

În situațiile prevăzute la alin. (1), când în cauza este comandantul sau șeful unității, singur sau împreună cu alte persoane, decizia de imputare se emite de comandantul sau șeful esalonului superior.

Decizia de imputare se emite în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă la organul competent s-o emita și se comunică în termen de cel mult 15 zile celui obligat la plata.

Decizia de imputare va fi temeinic motivată și va cuprinde obligatoriu termenul în care poate fi contestată și organul competent în soluționarea contestației.

Proba temeiniciei și legalității deciziei de imputare trebuie efectuată de unitatea al carei comandant sau șef a emis-o.

Sumele stabilite pentru acoperirea pagubelor produse instituțiilor publice prevăzute la art. 2 se rețin în rate lunare din solda sau salariu ori din alte drepturi bănești ale celor în cauza, în condițiile legii, începând cu prima solda sau salariu al acestora, de la data comunicării titlului executoriu.

Ratele nu pot fi mai mari de o treime din solda lunară neta sau din salariul net, fără a se putea depăși, împreună cu celelalte rețineri, jumătate din aceste drepturi, cu excepția cazurilor în care prin lege se stabilește altfel.

Până la rămânerea definitivă a titlurilor executorii, sumele reținute în baza acestora se depun de către organul financiar al unității militare pagubite într-un cont separat, la banca sau la Casa de Economii și Consemnațiuni, la alegerea persoanei obligate la plata.

Persoana care considera ca imputarea sau reținerea a fost facuta fără temei sau cu încălcarea legii, precum și cea care, după ce a semnat un angajament de plată, constata ca în realitate nu datorează, parțial sau total, suma pretinsa de unitate poate face contestație, în cel mult 30 de zile de la data comunicării sub semnatura a deciziei de imputare sau de la data semnării angajamentului de plată.

Contestațiile se depun la unitatea care are în evidenta debitul și se soluționează de comandantul sau șeful care a emis decizia de imputare sau a carei comisie a efectuat cercetarea administrativă privind paguba pentru care s-a semnat angajamentul de plată.

Verificarea temeiniciei contestației poate fi facuta de persoana prevăzută la alin. (2) sau de o comisie de soluționare a contestației, numita de aceasta, nefiind obligatoriu ca membrii comisiei sa fi participat la efectuarea cercetării administrative.

Hotărârea asupra contestației se pronunța în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia și se comunică în scris, în termen de cel mult 15 zile de la pronunțare, unității care are în evidenta debitul, precum și celui în cauza.

Împotriva hotărârii pronunțate asupra contestației cel nemulțumit poate face plângere în cel mult 15 zile de la data comunicării hotărârii.

Plângerea se depune la unitatea care are în evidenta debitul, iar aceasta este obligată sa o înainteze comisiei de jurisdicție a imputatiilor în cel mult 5 zile de la înregistrare.

Comisia de jurisdicție a imputatiilor soluționează plângerea în cel mult 60 de zile de la data înregistrării acesteia la comisie.

Hotărârea comisiei de jurisdicție a imputatiilor se considera definitivă și se comunică unității care are în evidenta debitul, precum și celor în cauza, în cel mult 15 zile de la pronunțare.

Comisiile de jurisdicție a imputatiilor se înființează, se organizează și funcționează pe baza ordinului conducătorilor instituțiilor publice prevăzute la art. 2, fiind formate de 3-7 membri.

Aceste comisii funcționează în complete compuse din 3 membri, din care unul va fi în mod obligatoriu ofițer de justiție sau licențiat în științe juridice.

Atunci când, din motive temeinice, nu s-a efectuat cercetarea administrativă sau nu s-a emis decizia de imputare în termenele prevăzute la art. 23 alin. (1), (2) și la art. 25 alin. (4), precum și în cazul în care decizia de imputare s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba ori pentru o paguba mai mica decât cea reală, comandantul sau șeful unității competent poate cere comisiei de jurisdicție a imputatiilor repunerea în termen. Cererea se face în cel mult 15 zile de la încetarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării administrative sau emiterea deciziei de imputare ori de la data când comandantul sau șeful unității competent a luat cunoștința ca decizia de imputare s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba sau pentru o paguba mai mica decât cea reală.

Comisia de jurisdicție a imputatiilor, judecand cererea de repunere în termen, o admite sau o respinge prin hotărâre, care este definitivă. Hotărârea se comunică în cel mult 15 zile de la pronunțare comandantului sau șefului unității care a solicitat repunerea în termen.

Când s-a admis cererea de repunere în termen, termenele prevăzute la art. 23 alin. (1) și (2) și la art. 25 alin. (4) curg de la data înregistrării hotărârii la unitatea în cauza.

Hotărârile definitive pot fi revizuite de organul care le-a pronunțat, la cererea militarilor interesați, a comandantilor sau sefilor unităților ori a sefilor organelor de control financiar de gestiune, când au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluționării cauzei, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.

Cererea de revizuire se face în cel mult 30 de zile de la data când persoanele interesate au luat cunoștința de actele sau faptele care constituie motivul revizuirii și se depune la unitatea care are în evidenta debitul. Unitatea este obligată sa înainteze cererea de revizuire la organul competent sa o soluționeze în cel mult 3 zile de la înregistrare.

Hotărârea asupra cererii de revizuire se pronunța în cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia la organul competent sa o soluționeze și se comunică în cel mult 15 zile unității care are în evidenta debitul și celor în cauza.

La soluționarea cauzelor de către comisia de jurisdicție a imputatiilor, persoanele obligate la plata vor fi citate.

Soluționarea cauzelor se poate face atât la sediul comisiei de jurisdicție a imputatiilor, cat și la sediul unității pagubite.

După deschiderea ședinței, președintele comisiei de jurisdicție a imputatiilor constata dacă sunt ori nu motive de recuzare cu privire la membrii completului, după care dispune citarea sau prezentarea rezumativa a documentelor din dosar și da cuvântul persoanelor în cauza prezente. Declarațiile acestora se consemnează separat, sub semnatura. Pentru stabilirea adevărului, comisia de jurisdicție a imputatiilor va folosi toate mijloacele de proba admise de lege.

Când persoanele citate nu se pot prezenta din motive temeinic justificate ori procedura nu a fost îndeplinită pentru termenul de judecată fixat sau din alte motive obiective, comisia de jurisdicție a imputatiilor amana cauza pentru un nou termen, întocmind de fiecare data o încheiere în care va preciza motivul amânării.

Comandantii sau șefii unităților, comisiile de soluționare a contestațiilor, comisia de jurisdicție a imputatiilor, pronunțându-se asupra cauzelor, hotărăsc admiterea parțială sau totală, respingerea contestației, a plângerii sau a cererii de revizuire, după caz.

Comisia de jurisdicție a imputatiilor, cu ocazia soluționării cauzelor, are dreptul sa propună darea la scădere din evidența contabilă a pagubelor pentru care nu se stabilește răspunderea materială potrivit prezentei ordonanțe.

Persoanele interesate care, din motive întemeiate, nu au făcut uz de căile de atac prevăzute la art. 30, 31 și 35 pot cere repunerea în termen în cel mult 15 zile de la încetarea cauzei care le-a împiedicat sa uzeze de acele cai de atac.

Cererea de repunere în termen se soluționează de comandantul sau șeful unității ori de comisia care nu a fost sesizată în termen.

Dacă instanța de judecată pronunța achitarea pentru motivul ca fapta nu este prevăzută de legea penală, încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile, autorizării sau sesizării organului competent ori a altei condiții prevăzute de lege, precum și în cazul când exista autoritate de lucru judecat, unitatea militară stabilește răspunderea materială în sarcina celor vinovați, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe.

În celelalte cazuri de achitare ori de încetare a procesului-penal, instanța judecătorească se pronunța și asupra acțiunii civile.

În cazul în care achitarea s-a pronunțat pentru motivul ca fapta imputată nu exista ori nu a fost săvârșită de cel în cauza, nu pot fi acordate despăgubiri civile și nu vor fi stabilite raspunderi materiale.

În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, conducătorii instituțiilor publice prevăzute la art. 2 emit instrucțiuni pe baza și în executarea acesteia.

Conducătorii instituțiilor publice prevăzute la art. 2, în termenul menționat la alineatul precedent, cu avizul Ministerului Finanțelor, elaborează instrucțiuni care stabilesc regulile de scădere a bunurilor materiale consumate sau uzate în procesul pregătirii pentru lupta sau în alte activități, declasarea și casarea materialelor, scăderea pierderilor din rebuturi, precum și scazamintele procentuale pentru pierderile determinate de perisabilitati, transport, depozitare, conservare, manipulare, transformare și modul în care se aplică aceste scăzăminte.

Prevederile prezentei ordonanțe intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

Pe aceeași dată

Decretul nr. 207/1976

privind răspunderea materială a militarilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 63 din 5 iulie 1976, cu modificările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare se abroga.