Decizia nr. 1418/2009

Tudorel Toader - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și ale

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

privind răspunderea materială a militarilor, excepție ridicată de Călin Viorel Iuga în Dosarul nr. 1.406/33/2008 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precizând că actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, atât pe calea unei acțiuni directe, potrivit art. 11 alin. (4) din legea menționată, cât și prin intermediul unei excepții de nelegalitate, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a textului de lege criticat și a prevederilor art. 4 alin. (2) din aceeași lege. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 , consideră că este inadmisibilă, întrucât excedează competenței Curții Constituționale aprecierile referitoare la stabilirea categoriilor de persoane cărora acestea li se aplică.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.406/33/2008, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și ale

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

privind răspunderea materială a militarilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Călin Viorel Iuga într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluționarea excepției de nelegalitate a unei decizii de imputare.

În motivarea excepției, autorul acesteia critică, în esență, lipsa posibilității de a invoca nelegalitatea unui act administrativ cu caracter normativ pe cale de excepție. Precizează că hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un astfel de act administrativ au putere numai pentru viitor. De aceea, admiterea cererii sale de anulare a prevederilor nelegale din cuprinsul actului administrativ cu caracter normativ nu ar lipsi de efecte juridice și actul administrativ cu caracter individual vătămător emis anterior pronunțării hotărârii judecătorești. În același sens, arată că, deși înainte de emiterea actului administrativ cu caracter individual are la dispoziție calea directă împotriva actului administrativ cu caracter normativ, un asemenea demers este lipsit de interes, atât timp cât reclamantul nu a suferit o vătămare într-un drept sau interes legitim, actul administrativ individual nefiind încă emis. În plus, arată că există situații în care actul administrativ cu caracter normativ nu este cunoscut până la data emiterii actului administrativ individual, referindu-se la cele emise în domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, "care sunt scutite de la obligația publicării lor în Monitorul Oficial și care nu au fost aduse la cunoștința celor cărora acestea li se adresează în niciun mod".

În ceea ce privește dispozițiile

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 , susține că, prin intrarea în vigoare a prevederilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, acestea au devenit neconstituționale în cazul în care sunt interpretate în sensul că expresia "salariați civili" include și categoria polițiștilor, ca funcționari publici cu statut special. Precizează că extinderea domeniului de aplicare a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 121/1998

și asupra salariaților civili are în vedere salariații civili din instituțiile militarizate, or, odată cu demilitarizarea instituției Poliției, polițiștii nu mai pot intra sub incidența textului de lege criticat.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

este întemeiată. În ceea ce privește dispozițiile

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 , apreciază că sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile constituționale și din celelalte documente internaționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ca urmare a modificărilor survenite prin

Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 4 alin. (1) teza întâi: "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. (...)"

De asemenea, obiect al excepției îl reprezintă și prevederile

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

privind răspunderea materială a militarilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, care au următoarea redactare:

- Art. 9: "Prevederile prezentei ordonanțe se aplică și militarilor aflați în misiune în afara granițelor țării, precum și salariaților civili din structura instituțiilor publice prevăzute la art. 2."

Instituțiile publice prevăzute la art. 2 din ordonanță sunt Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției.

În opinia autorului excepției, prevederile

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

contravin următoarelor texte din Legea fundamentală: art. 21 care consacră dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare și art. 126 alin. (6) potrivit căruia controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ este garantat. De asemenea, invocă și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Autorul excepției își raportează critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

la prevederile din Constituție cuprinse la art. 4 alin. (2) care instituie criteriile nediscriminării și la art. 16 care statuează cu privire la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. În plus, menționează, ca fundament al criticilor sale, și dispozițiile art. 26 din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice, ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 14 din aceeași Convenție și ale art. 2 pct. 2 din Pactul internațional privitor la drepturile economice, sociale și culturale, toate aceste prevederi având în vedere interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 944 din 25 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 1 octombrie 2009, s-a mai pronunțat cu privire la o critică asemănătoare, constând în susținerea potrivit căreia, în cadrul unui proces declanșat împotriva unui act administrativ unilateral cu caracter individual, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau interes legitim nu are posibilitatea de a contesta, pe calea excepției de nelegalitate, actul administrativ cu caracter normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual. Cu acel prilej, Curtea a reținut că persoana interesată are la îndemână calea unei acțiuni directe prin care poate să solicite oricând examinarea legalității actului administrativ cu caracter normativ, astfel că accesul liber la justiție nu este restricționat în ceea ce privește contestarea legalității unor astfel de acte administrative, fiind respectate toate garanțiile specifice unui proces echitabil.

În jurisprudența sa, reprezentată de

Decizia nr. 342 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009, Curtea a mai statuat că faptul că excepția de nelegalitate vizează, potrivit

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , doar actele administrative unilaterale cu caracter individual nu are semnificația excluderii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea acțiunii directe, separate, și nu a incidentului procedural al ridicării excepției de nelegalitate. În acest sens, Curtea a observat că dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 554/2004

reglementează obiectul acțiunii judiciare în materia contenciosului administrativ, acesta fiind raportat la "actul administrativ unilateral" al unei autorități publice, fără nicio distincție cu privire la caracterul individual ori normativ al acestuia.

În cazul de față, Curtea constată, în plus, că succesiunea în timp a demersurilor procesuale întreprinse de autorul excepției în scopul apărării drepturilor și intereselor sale reprezintă o opțiune a acestuia, prevederile legale criticate neîngrădindu-i în niciun fel dreptul de acces liber la justiție. Alegerea, dintre modalitățile concrete de exercitare a acestuia, consacrate de normele în vigoare, a celor mai potrivite și eficace căi procesuale ține exclusiv de voința persoanei interesate, care poate apela inclusiv la asistența juridică de specialitate.

În motivarea criticii, autorul excepției de neconstituționalitate invocă existența unor situații în care actul administrativ cu caracter normativ nu este cunoscut până la data emiterii actului administrativ individual, referindu-se la actele administrative cu caracter normativ emise în domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, "care sunt scutite de la obligația publicării lor în Monitorul Oficial și care nu au fost aduse la cunoștința celor cărora acestea li se adresează în niciun mod". Curtea nu poate reține acest argument în sprijinul neconstituționalității textului de lege criticat, întrucât ipotezele prezentate constituie chestiuni de fapt, asupra cărora instanța de contencios constituțional nu are competența de a se pronunța. Lipsa publicității prin intermediul Monitorului Oficial a acestui tip de acte administrative cu caracter normativ ar trebui să fie compensată prin aducerea la cunoștința destinatarilor reglementărilor cuprinse în acestea prin comunicare directă, la nivelul structurilor din care aceștia fac parte. Dar, astfel cum a arătat mai sus, Curtea Constituțională nu poate proceda la o verificare a acestor aspecte, fiind legate de aplicarea în concret a actelor administrative la care face trimitere autorul excepției de neconstituționalitate.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 , Curtea observă că autorul acesteia deduce neconstituționalitatea lor din modul în care acestea pot fi interpretate. Or, interpretarea, în scopul aplicării normelor legale, reprezintă un atribut care aparține exclusiv instanțelor judecătorești. De aceea, excepția de neconstituționalitate având acest obiect urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Călin Viorel Iuga în Dosarul nr. 1.406/33/2008 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998

privind răspunderea materială a militarilor, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 noiembrie 2009.