Decizia nr. 766/2014

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) și ale

art. 4 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Tanți Virginica Dumitrescu și Adrian Ciorobea în Dosarul nr. 4.589/3/2012* al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 405D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autoarea excepției Tanți Virginica Dumitrescu a depus note scrise prin care solicită admiterea criticii de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 187 din 3 aprilie 2014 și nr. 197 din 3 aprilie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 719R din 8 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 4.589/3/2012*, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) și ale

art. 4 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

6. Excepția a fost ridicată de Tanți Virginica Dumitrescu și Adrian Ciorobea cu prilejul soluționării recursului împotriva sentinței civile prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată, având ca obiect obligarea pârâților primarul general și Primăria Municipiului București la emiterea unei decizii motivate pentru soluționarea notificării formulate în temeiul

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în sensul de a dispune fie restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv, fie acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma compensării cu un teren în suprafață echivalentă sau alte bunuri și servicii.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile

art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 , fiind aplicabile și raporturilor juridice legal încheiate anterior intrării în vigoare a legii examinate, încalcă principiul neretroactivității și securității raporturilor juridice, generând, totodată, discriminări între persoanele îndreptățite la despăgubiri, aflate în aceeași situație. Noua opțiune a legiuitorului, potrivit căreia cesionarul de drepturi cuvenite titularului acestora în temeiul legilor de restituire a proprietății nu poate beneficia decât de măsura compensării sub formă de puncte, a intervenit după o perioadă de 12 ani de la consacrarea, prin

Legea nr. 10/2001 , a dreptului la restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv, astfel că, până la intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , persoane aflate în aceeași situație cu cea a autorilor excepției, care au încheiat aceleași convenții cu titularii drepturilor, au putut beneficia de măsurile reparatorii constând în restituirea în natură a bunurilor preluate în mod abuziv. Or, Înalta Curte de Casație și Justiție, într-o decizie de speță (nr. 4.792 din 9 iulie 2008), a arătat că "a nu recunoaște cesionarului de drepturi succesorale legitimarea valorificării, în temeiul

Legii nr. 10/2001 , a bunurilor preluate abuziv echivalează cu limitarea efectelor cesiunii și cu diminuarea nejustificată a universalității succesorale" și că "cesionarul drepturilor succesorale nu poate fi supus unui tratament diferențiat după cum cesiunea a intervenit înainte ca eredele să-și fi valorificat definitiv dreptul la acordarea măsurilor reparatorii, sau după valorificarea lor". Prin urmare, posibilitatea cesionarului de drepturi de a-și valorifica dreptul fie prin restituirea în natură a bunului, fie în echivalent, prin obținerea de despăgubiri, a avut la bază un element pur aleatoriu, subiectiv - "norocul" -, care nu poate justifica sub nicio formă măsura legiuitorului adoptată prin

art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 . În acest sens, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008 .

8. De asemenea, susțin că prevederile

art. 4 din Legea nr. 165/2013

sunt retroactive și contravin principiului securității raporturilor juridice, fiind de neadmis față de comportamentul pasiv al autorităților publice cu atribuții în soluționarea notificărilor ca persoanele care au promovat o acțiune în justiție și au solicitat restituirea în natură a imobilului să nu beneficieze de aceasta pentru motivul că sunt cesionari ai drepturilor succesorale. Astfel, prevederile art. 4 teza a doua din lege se referă la cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești care au ca obiect restituirea în natură, "căci la pct. 6 al art. 3 se arată că prin «restituirea în natură» se înțelege restituirea imobilului preluat abuziv." Încălcarea principiilor mai sus enunțate este cu atât mai evidentă în cazul situațiilor juridice consfințite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile - causae finitae -, în care, cu rea-credință, entitățile deținătoare ale imobilului au refuzat să pună în executare acele hotărâri judecătorești, persoanele îndreptățite fiind din nou nevoite să apeleze la justiție pentru ca instanțele să dispună, direct, restituirea în natură a imobilului preluat abuziv, demersuri pe perioada cărora a intrat însă în vigoare

Legea nr. 165/2013 . Or, situațiile juridice născute înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ trebuie să fie ocrotite și recunoscute în condițiile legii anterioare, care consacră aceleași principii ca și legea nouă, dintre care se detașează principiul prevalenței restituirii în natură.

9. În concluzie, apreciază că dispozițiile art. 1 alin. (3) și ale

art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013

sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul că acestea se aplică începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, în caz contrar fiind contrare prevederilor art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituție.

10. Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt neconstituționale, deoarece fixarea cadrului legal de acordare a măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate de regimul anterior intră în marja de apreciere a statului. Ca atare, natura măsurilor reparatorii poate suferi modificări fără a se încălca principiul neretroactivității, deoarece dreptul la măsuri reparatorii nu a fost realizat efectiv, iar acest drept nu poate fi considerat ca un drept câștigat sub imperiul legii vechi, de vreme ce statul are posibilitatea de a adapta, în timp, natura acestor măsuri, în funcție de diferiți factori.

11. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Faptul că legiuitorul a înțeles să reglementeze diferit situația cesionarilor față de categoria beneficiarilor

Legii nr. 10/2001

care au depus notificare, precum și a drepturilor pe care aceștia le pot obține nu este de natură a institui discriminări, întrucât aceștia nu sunt în situații similare. Totodată, arată că reglementarea printr-un act normativ nou a modalității de acordare a despăgubirilor în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății nu este de natură a avea caracter retroactiv, întrucât, în această materie, este opțiunea exclusivă a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor din legislația trecută, sens în care a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 720 din 1 iunie 2010 . Nu poate fi reținută nici critica referitoare la încălcarea art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, observându-se că, în speță, autorilor excepției nu le este îngrădit dreptul de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite de lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. În sfârșit, subliniază că problema ridicată în această cauză o reprezintă aplicarea dispozițiilor

Legii nr. 165/2013

cu privire la modalitatea de despăgubire a cesionarilor unor drepturi în cazul cererilor de chemare în judecată formulate și aflate în curs de judecată, care vor fi soluționate prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești potrivit noilor reglementări în materia acordării despăgubirilor, aspect care nu are caracter retroactiv.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepției Tanți Virginica Dumitrescu, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit actului de sesizare, îl constituie prevederile art. 1 alin. (3) și ale

art. 4 din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare.

16. Analizând motivarea excepției, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia este constituit din prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 , urmând să examineze constituționalitatea acestor prevederi de lege, cu următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): "În situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) și (4).";

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi."

17. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 197 din 3 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014,

Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014,

Decizia nr. 205 din 8 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014,

Decizia nr. 206 din 8 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 25 iulie 2014,

Decizia nr. 328 din 12 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 21 iulie 2014, și

Decizia nr. 601 din 4 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 8 ianuarie 2015).

19. Astfel, Curtea a reținut că legiuitorul a reglementat în mod diferit modalitatea de despăgubire, în raport de persoana beneficiarilor măsurilor reparatorii conferite de

Legea nr. 165/2013 , și anume persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul legislației reparatorii anterioare, pe de o parte, și persoanele către care au fost înstrăinate drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietății, pe de altă parte. Această opțiune a legiuitorului nu reprezintă o sancționare a titularilor originari ai acestui drept care au înstrăinat dreptul la obținerea măsurilor reparatorii, dat fiind faptul, că, prin ipoteză, în patrimoniul acestora nu se mai regăsește acest drept. Ca efect al cesiunii de creanță specifice, încheiată anterior intrării în vigoare a noii legi reparatorii, dreptul pretins de cedenți, constând în acordarea măsurilor reparatorii conferite de legislația anterioară în domeniul proprietăților preluate în mod abuziv, a fost transferat către cesionari.

20. În ceea ce privește pretinsa discriminare creată prin textele de lege criticate, Curtea a statuat că persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul legislației reparatorii anterioare, pe de o parte, și persoanele care au dobândit, în temeiul unor contracte cu titlu oneros, drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietății, pe de altă parte, se află în aceeași situație juridică, făcând parte din categoria persoanelor îndreptățite la obținerea măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ, în sensul art. 1 alin. (3) și

art. 3 pct. 3 din Legea nr. 165/2013 . Cu toate acestea, acordarea unor măsuri reparatorii diferite, în funcție de beneficiarii acestora, nu echivalează cu instituirea unei discriminări, dat fiind faptul că, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale, nu orice diferență de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție. Având în vedere obiectul de reglementare al

Legii nr. 165/2013 , și anume măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și domeniul special de reglementare, constând în acordarea de măsuri reparatorii, în considerarea abuzurilor săvârșite în perioada comunistă în materia preluărilor de către stat a imobilelor proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice private, Curtea a statuat că opțiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum și de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obține măsurile reparatorii, apare ca fiind justificată în mod obiectiv și rezonabil, dat fiind faptul că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Cu alte cuvinte, dat fiind caracterul abuziv al preluării bunurilor imobile de către stat, aspect ce s-a răsfrânt asupra persoanei, legislația cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau pe moștenitorii acestuia.

21. Observând că legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului, Curtea a reținut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele folosite, cesionarul urmând a obține atât prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului.

22. De asemenea, Curtea a reținut că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014). Curtea a constatat că respectarea egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, soluția pronunțată prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

24. Cât privește invocarea, în motivarea excepției, a celorlalte dispoziții constituționale, Curtea constată că acestea nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tanți Virginica Dumitrescu și Adrian Ciorobea în Dosarul nr. 4.589/3/2012* al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și constată că prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 decembrie 2014.