Decizia nr. 720/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1^1) și (5), art. 18 lit. c), art. 29 alin. (1) și (2), art. 45 alin. (2) și (2^1), art. 46 alin. (4) și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale art. I pct. 2 și 15 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Ion Predescu - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) și (2), precum și a celor ale art. 7, art. 9 și
art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Dana Margareta Valeria Pop în Dosarul nr. 7.363/306/2006 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocatul Dan C. Stegăroiu, cu împuternicire la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curții faptul că partea Zoia Ghiță a depus la dosarul cauzei note scrise pentru respingerea excepției.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului autorului. Acesta susține excepția astfel cum a fost ridicată în fața instanței de judecată și depune concluzii scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.363/306/2006, Tribunalul Sibiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) și (2), precum și a celor ale art. 7, art. 9 și
art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dana Margareta Valeria Pop într-o cauză civilă ce are ca obiect
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că dispozițiile
art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001
contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece textele criticate se află în contradicție cu art. 481 și art. 948 alin. (3) și (4) din Codul civil, precum și cu cele ale art. 7, art. 9 și
art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , invocând
deciziile Curții Constituționale nr. 73/1995
și nr. 425/2008.
Apreciază că prevederile
art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001
încalcă și art. 11 alin. (1) din Constituție, prin raportare la Carta Națiunilor Unite și la art. 1, art. 6, art. 13, art. 17 și art. 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, fără a motiva în ce fel dispozițiile criticate contravin reglementărilor internaționale amintite.
De asemenea, autorul consideră că textele de lege criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât acestea au fost introduse ulterior litigiului, dar sunt aplicabile acestuia.
Arată că dispozițiile
art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001
încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece restituirea ar trebui să fie condiționată numai de natura preluării, iar nu de împrejurări ulterioare, precum cuprinderea imobilului în patrimoniul unei societăți sau vânzarea acestuia către un terț. Invocă în acest sens
a Curții Constituționale.
Consideră că textele de lege criticate vin în contradicție cu prevederile art. 21 din Constituție, întrucât restituirea în natură "este condiționată nu de specificul stării de drept, ci de interese colaterale, precum cele ale grupului de putere, fiind vorba de o aparență în justiție, o mimare a actului de justiție, întemeind un drept pe o ilegalitate". Invocă ignorarea
Deciziilor Curții Constituționale nr. 73/2005
și nr. 425/2008 și își exprimă nemulțumirea cu privire la activitățile statului și Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietății, aducând diverse acuze acestora.
În același timp, consideră că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 35 alin. (1) din Constituție, referitor la dreptul persoanei la un mediu sănătos, invocând diverse situații de aplicare frauduloasă a legii la nivelul statului, fără a motiva în vreun fel excepția de neconstituționalitate prin raportare la acest text constituțional.
Arată că prevederile
art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001
contravin și art. 44 alin. (3), (4) și (8) din Legea fundamentală, neasigurând o dreaptă și prealabilă despăgubire, deoarece prevăd o despăgubire în condițiile legilor speciale, acuzând "aranjamentul deliberat al unui soft care distribuie preferențial și amână sine die despăgubirea persoanelor îndreptățite, care nu au intrat în grațiile puterii". Aduce diverse acuze sistemului statal românesc, fără a motiva în ce fel dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 44 din Constituție și invocă ignorarea
Deciziilor Curții Constituționale nr. 73/1995
și nr. 425/2008.
Autorul excepției arată, de asemenea, că dispozițiile
art. I pct. 2, 4, 5, 6, 10, 11, 13, 14 și 15 din Legea nr. 1/2009
contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, invocând culpa entităților responsabile pentru derularea procedurilor administrative, cu privire la nesoluționarea notificărilor depuse în intervalul legal. Precizează că textele criticate schimbă regimul normativ al unor raporturi juridice constituite înainte de adoptarea
Legii nr. 1/2009 , precum și că acestea introduc excepții ce nu sunt incluse în cuprinsul
Legii nr. 10/2001 . De asemenea, consideră că dispozițiile criticate sunt neconstituționale prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât nu prevăd posibilitatea de a formula alte notificări în afara celor introduse în temeiul
Apreciază că textele
art. I pct. 2, 4, 5, 6, 10, 11, 13, 14 și 15 din Legea nr. 1/2009
încalcă art. 16 din Constituție, deoarece determină modificări sau aduc inovații care înăspresc regimul juridic, astfel că persoanelor cărora le-au fost soluționate notificările anterior adoptării
li s-a aplicat un tratament juridic mai favorabil decât cel restrictiv și arbitrar instituit prin conținutul noii reglementări.
Consideră că dispozițiile art. I pct. 2 contravin art. 1 alin. 5 din Constituție, deoarece abrogă prevederile
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , astfel încât, prin omisiune, se încalcă dispozițiile
Deciziei Curții Constituționale nr. 73/1995 , devenind posibilă și legală aplicarea unui tratament unic persoanelor ale căror imobile au fost preluate fără niciun titlu sau fără titlu valabil și celor ale căror imobile au fost preluate cu titlu, prin înlăturarea tratamentului diferențiat aplicabil celor două categorii de persoane și că, prin abrogarea
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , se încalcă prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind asigurarea unui proces echitabil și, implicit, a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Constituție. De asemenea, consideră că se încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece textul facilitează abuzul la lege și înlătură norme esențiale care asigurau și instituiau, în aplicarea legii, garanții indubitabile ale respectării prevederilor constituționale. Apreciază că sunt încălcate dispozițiile art. 44 alin. (8) din Legea fundamentală, în sensul că nimeni nu poate dobândi o ameliorare a condițiilor sale sau un profit din propria culpă, datorită faptului că, prin abrogarea
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , măsura preluării forțate este admisă prin lege.
În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 4, coroborate cu
art. I pct. 5 din Legea nr. 1/2009 , autorul susține că acestea încalcă prevederile art. 44 alin. (8) din Constituție, întrucât fac inoperantă regula restituirii în natură, prevăzută în cuprinsul
art. 7 din Legea nr. 10/2001 , chiar dacă este vorba despre preluări ilegale, fără titlu sau fără titlu valabil, confiscările ilicite fiind consfințite, asigurându-li-se o legalitate imposibilă. Consideră că cele două texte contravin art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, deoarece prevăd posibilitatea întemeierii unor drepturi pe o ilegalitate, prin ignorarea naturii preluării imobilelor, lăsând deschisă calea abuzului la lege. Consideră că sunt încălcate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. I din primul Protocol la Convenție, precum și dispozițiile art. 11 alin. (2) din Constituție. Consideră că cele două texte din
încalcă art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, deoarece acestea sunt contradictorii și demonstrează confuzia deliberat promovată de legiuitor, pentru a deschide calea arbitrariului, promovării privilegiilor și a judecării spețelor conform poziției sociale, de putere a părților, iar nu în raport cu temeiul de drept și specificul cauzei.
Autorul excepției apreciază că dispozițiile
art. I pct. 6 din Legea nr. 1/2009
contravin art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece modifică în esența sa
art. 18 din Legea nr. 10/2001 , instituind un tratament diferențiat între persoane care au formulat notificări, apelând la procedura administrativă instituită prin
în condiții legale și care, ulterior adoptării
Legii nr. 1/2009 , nu mai pot beneficia de restituirea în natură a imobilelor care au fost înstrăinate prin
Legea nr. 112/1995 , condiția impusă de noua reglementare fiind mult mai restrictivă față de cea inițială, deși împrejurarea că notificările lor nu au fost soluționate în termen nu le este imputabilă, ci constituie culpa entităților abilitate cu îndeplinirea procedurii administrative. Arată că nu se poate institui un drept pe o ilegalitate, or, indiferent de natura preluării, prin dispozițiile
Legii nr. 112/1995 , devine imposibilă restituirea în natură, chiar dacă preluarea imobilului, ab initio, a fost ilegală. Consideră că dispozițiile
art. I pct. 6 din Legea nr. 1/2009
contravin și art. 44 alin. (8) din Constituție, deoarece anihilează regula generală a instituirii în natură, consfințită prin prevederile
art. 7 din Legea nr. 10/2001 .
În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 10 din Legea nr. 1/2009 , autorul apreciază că acestea încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, făcând inoperante în totalitate prevederile din
pe care le modifică, deoarece natura preluării se stabilește pe cale litigioasă, înainte sau după intrarea în vigoare a
Legii nr. 213/1998 , prevăzută în cuprinsul normei modificatoare discriminatorie. Evaluarea preluării fără titlu sau fără titlu valabil nu mai este relevantă dacă nu s-a stabilit până la intrarea în vigoare a
Legii nr. 213/1998 , apărând astfel o inechitate între cetățenii aflați în situații similare, ale căror notificări au fost sau nu soluționate din culpa entităților învestite cu îndeplinirea procedurilor administrative. Arată că, prin modificarea adusă alineatului (2) al
art. 45 din Legea nr. 10/2001 , constatarea naturii preluării devine limitată, deci prescriptibilă, deși
instituia imprescriptibilitatea. Consideră că textul criticat încalcă și prevederile art. 44 alin. (8) din Constituție, deoarece instituie posibilitatea ca imobile confiscate, deși au fost dobândite licit, să rămână bun confiscate.
Autorul excepției consideră că dispozițiile
art. I pct. 11 din Legea nr. 1/2009
încalcă prevederile
art. 73/1995, deoarece acestea ignoră Decizia nr. 73/1995
a Curții Constituționale, conform căreia imobilele preluate fără titlu sau fără titlu valabil nu cad sub incidența legilor speciale, cu excepția celor care dispun restitutio în integrum. Arată că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 1 alin. (5) și art. 11 alin. (2) din Constituție, precum și pe cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât acesta ignoră supremația legii, ilegalitățile devenind temeiuri pentru constituirea drepturilor. Consideră, de asemenea, că sunt încălcate și dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, prevederile
art. I pct. 11 din Legea nr. 1/2009
făcând posibilă pronunțarea unor hotărâri care conferă legalitate preluării prin forță a unor imobile ce fac obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare ce nu mai pot fi anulate, deși statul, în calitate de vânzător, nu era proprietar. Arată că modificarea prevăzută în cuprinsul noii reglementări înlătură norme esențiale care asigurau și instituiau, în aplicarea legii, garanții indubitabile ale respectării art. 21 alin. (3) din Constituție. De asemenea, apreciază că prevederile de lege criticate contravin și dispozițiilor art. 44 alin. (8) din Legea fundamentală, deoarece înlătură tratamentul diferențiat prevăzut în reglementarea
Legii nr. 10/2001 , anterior modificării, tratament ce asigura restituirea imobilelor preluate fără titlu sau fără titlu valabil, și instituie o discriminare ce ignoră legalitatea, ideea de drept și dreptate, ideea de umanitate și care promovează viziunea privilegiilor de grup.
Referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 13 din Legea nr. 1/2009 , autorul apreciază că acestea contravin art. 15 alin. (1) din Constituție, întrucât impun aplicabilitatea unor legi speciale, fără a se îndeplini condiția de a dispune restitutio în integrum, ignorându-se astfel
a Curții Constituționale. Arată că este încălcat și principiul disponibilității, întrucât impune părților interesate calea pe care acestea trebuie să o urmeze, respectiv prevederile
Legii nr. 10/2001 , cale imposibil de urmat în lipsa notificării. Arată că, prin impunerea unei căi de acțiune, se încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. Consideră că dispozițiile criticate contravin și prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece acestea ignoră
deciziile Curții Constituționale nr. 73/1995
și nr. 425/2008, precum și supremația legii, ilegalitățile devenind temeiuri pentru constituirea drepturilor.
Autorul apreciază că textul
art. I pct. 13 din Legea nr. 1/2009
încalcă și prevederile art. 148 alin. (2) din Constituție, deoarece acesta conține dispoziții contrare Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Autorul excepției consideră că dispozițiile
art. I pct. 14, coroborat cu pct. 15 din Legea nr. 1/2009 , încalcă art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, deoarece exclude ideea de echitate din cuprinsul
Legii nr. 10/2001 , consacrând "principiul legalității furtului cu legea în mână". Apreciază că se instituie imposibilitatea existenței unui proces echitabil, precum și o inechitate privind persoane ce au depus în termen notificările, însă nu li s-au soluționat petițiile, spre deosebire de persoanele cărora acestea li s-au soluționat. Arată că modificarea
înlătură norme esențiale care asigurau și instituiau garanții indubitabile ale respectării prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție. De asemenea, consideră că textele de lege criticate contravin și dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Constituție, deoarece, dacă restituirea va fi condiționată de achitarea prețului pentru chiriașii care au adus modificări sau îmbunătățiri, la valoarea pieței, și în cazul imobilului care a fost preluat fără titlu sau fără titlu valabil, înseamnă că de fapt proprietarul mai este obligat a plăti o răscumpărare, nefiind deci vorba despre o restituire. Date fiind prețurile practicate, devine iluzorie posibilitatea persoanelor lipsite ani de zile de fructele proprietății lor să achite prețul pentru pretinse despăgubiri. Autorul consideră că dispozițiile
art. I pct. 14, coroborat cu pct. 15 din Legea nr. 1/2009 , contravin prevederilor
art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, invocând ignorarea deciziilor nr. 73/1995
și nr. 425/2008 ale Curții Constituționale.
În finalul motivării excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia face referire la
a Curții Constituționale, prin care s-a admis neconstituționalitatea
art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, raportat la prevederile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție, invocând similitudinea dintre rațiunile logice și juridice aflate în prezenta excepție și în cea care face obiectul deciziei mai sus amintite.
Tribunalul Sibiu - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând în acest sens că dispozițiile de lege criticate au ca obiect o problemă de corelare legislativă, iar susținerile autorului privind modul de interpretare și aplicare a unor texte de lege intră în competența exclusivă a instanțelor de judecată. Arată că, prin adoptarea
și a
Legii nr. 247/2005 , modificate prin
Legea nr. 1/2009 , s-a urmărit clarificarea regimului juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu respectarea prevederilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată. Legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea acestui drept, instituind limitări rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât persoanele ale căror bunuri au fost preluate în mod abuziv de către stat beneficiază, potrivit legii, de măsuri reparatorii, astfel încât nu se poate reține caracterul retroactiv al textelor criticate. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, apreciază că legiuitorul este liber să opteze atât în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsurile reparatorii, cât și a întinderii și modalității de acordare a acestora, în funcție de situația concretă a respectivelor bunuri, fără ca prin aceasta să se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetățeni aflate în situații identice. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale, respectiv
Decizia nr. 830/2008 . Consideră că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 44 alin. (8), art. 1 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din Constituție.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) și (2), precum și a celor ale art. 7, art. 9 și
art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Curtea constată că în realitate autorul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001
și ale
art. I pct. 2, 4, 5, 6, 10, 11, 13, 14 și 15 din Legea nr. 1/2009 .
Referitor la
art. I din Legea nr. 1/2009 , autorul critică textele prevăzute în cuprinsul pct. 2 și 15, care abrogă anumite prevederi ale
Legii nr. 10/2001 , precum și pe cele cuprinse în pct. 4, 5, 6, 10, 11, 13 și 14, care modifică unele texte din
sau introduc noi reglementări în cadrul acesteia. În privința acestora din urmă, critica privește în realitate dispozițiile art. 7 alin. (1^1) și (5), art. 18 lit. c), art. 45 alin. (2) și (2^1), art. 46 alin. (4) și
art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , astfel cum a fost modificată și completată prin
Legea nr. 1/2009 . Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie astfel dispozițiile art. 7 alin. (1^1) și (5), art. 18 lit. c), art. 29 alin. (1) și (2), art. 45 alin. (2) și (2^1), art. 46 alin. (4) și
art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, astfel cum a fost modificată și completată prin
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009, precum și a celor ale
art. I pct. 2 și 15 din Legea nr. 1/2009
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009, având următorul conținut:
I.
- Art. 7 alin. (1^1): "Nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condițiilor cerute de lege."
- Art. 7 alin. (5): "Nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor
Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare."
- Art. 18: "Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent și în următoarele cazuri: [...] c) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor
Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare."
- Art. 29 alin. (1): "Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate."
- Art. 29 alin. (2): "Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate."
- Art. 45 alin. (2): "Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 213/1998 , cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință."
- Art. 45 alin. 2^1: "Contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul
Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare, sunt acte autentice și constituie titlu de proprietate opozabil de la data încheierii acestora."
- Art. 46 alin. (4): "Persoana îndreptățită are obligația de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare. Prevederile prezentei legi se aplică cu prioritate."
- Art. 48 alin. (2): "Indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligația despăgubirii prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptățite."
II.
Articolul I
din Legea nr. 1/2009 : " Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: [...]
2. La articolul 2, alineatul (2) se abrogă. [...]
15. La articolul 48, alineatul (3) se abrogă."
Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind statul român, art. 11 alin. (1) și (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție, art. 35 alin. (1) referitor la dreptul la mediu sănătos, art. 44 alin. (3), (4) și (8) privind dreptul de proprietate privată și art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, autorul consideră că textele de lege criticate încalcă și prevederile art. 1 referitor la obligația de a respecta drepturile omului, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept și art. 18 referitor la limitarea folosirii restrângerilor drepturilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la protecția proprietății, precum și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în integralitatea ei.
În ceea ce privește constituționalitatea dispozițiilor art. 7 alin. (1^1) și (5), art. 18 lit. c), art. 29 alin. (1), art. 45 alin. (2) și (2^1), art. 46 alin. (4) și
art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin
Legea nr. 1/2009 , Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 270 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 11 mai 2010, și prin Decizia nr. 1.085 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 2 octombrie 2009. De asemenea, Curtea s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea
prin controlul a priori, apreciind că aceasta este constituțională.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că dispozițiile
art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 , precum și cele ale art.
art. I pct. 2, 4, 5, 6, 10, 11, 13, 14 și 15 din Legea nr. 1/2009
contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece textele criticate se află în contradicție cu art. 481 și art. 948 alin. (3) și (4) din Codul civil, precum și cu cele ale art. 7, art. 9 și
art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
și conțin reglementări mult mai restrictive față de cele inițiale, înlăturând norme esențiale ce asigurau și instituiau, în aplicarea legii, garanții indubitabile ale respectării art. 21 alin. (3) din Constituție. Curtea constată că eventualele contradicții între legi nu constituie o problemă de constituționalitate, ci numai neconformitatea textelor de lege prin raportare la dispozițiile din Constituție, potrivit prevederilor
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, astfel încât această critică nu poate fi reținută.
Autorul apreciază că art. 29 alin. (1) și (2) încalcă art. 11 alin. (1) din Constituție, prin raportare la Carta Națiunilor Unite și la art. 1, art. 6, art. 13, art. 17 și art. 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, precum și pe cele ale art. 21, art. 35 alin. (1) și art. 44 alin. (3), (4) și (8) din Constituție, invocând diverse situații de aplicare frauduloasă a legii la nivelul statului, fără a motiva în vreun fel excepția de neconstituționalitate prin raportare la aceste texte constituționale. În conformitate cu dispozițiile
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea trebuie făcută în formă scrisă și motivată, astfel încât, sub acest aspect, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
De asemenea, invocarea culpei entităților responsabile pentru derularea procedurilor administrative, cu privire la nesoluționarea notificărilor depuse în intervalul legal, nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare și interpretare a legii de către instanțele de judecată și de către instituțiile abilitate să soluționeze cererile de notificare depuse în termenul legal, astfel încât, sub acest aspect, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
Curtea constată că nici nemulțumirea unei persoane cu privire la instituțiile statului, precum și pretinsa ignorare a Deciziilor Curții Constituționale nu constituie cauze de neconstituționalitate, astfel încât și în aceste situații excepția apare ca fiind inadmisibilă.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, autorul excepției consideră că prevederile
art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 , precum și
art. I pct. 2, 4, 5, 6, 10, 11, 13, 14 și 15 din Legea nr. 1/2009
au fost introduse ulterior litigiului și schimbă regimul normativ al unor raporturi juridice constituite înainte de adoptarea
Legii nr. 1/2009 , precum și că acestea introduc excepții ce nu sunt incluse în cuprinsul
și nu prevăd posibilitatea de a formula alte notificări în afara celor introduse în temeiul acesteia. Curtea apreciază că textele de lege criticate dispun pentru viitor și se aplică, de la data intrării lor în vigoare, unor situații juridice în curs de derulare, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea principiului neretroactivității legii. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de reglementare". Curtea constată că persoanele ale căror bunuri au fost preluate în mod abuziv de către stat beneficiază, în condițiile legii, de măsuri reparatorii, astfel încât nu se poate reține caracterul retroactiv al textelor de lege criticate. În cadrul controlului a priori, Curtea a statuat că "instituția nulității este o sancțiune civilă ce se aplică în cazul în care la momentul încheierii actului juridic sunt eludate dispozițiile legale sau sunt încălcate condițiile de validitate a actului juridic. Deoarece nulitatea unui act juridic are ca efect repunerea părților în situația anterioară, nu se poate susține că norma juridică ce instituie sancțiunea nulității contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție".
Autorul excepției arată că dispozițiile
art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 , precum și ale
art. I pct. 2, 4, 5, 6, 10, 11, 13, 14 și 15 din Legea nr. 1/2009 , încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Curtea apreciază că în realitate critica privește aplicarea legii de către instanțele de judecată, precum și aplicarea în timp a normelor de lege, dispozițiile de lege criticate necontravenind în niciun fel principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, astfel încât nu poate fi reținută pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. De altfel, în ceea ce privește modalitatea prin care se realizează repararea prejudiciului suferit de titularii dreptului de proprietate, deposedați în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa, că legiuitorul este liber să opteze atât în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsurile reparatorii, cât și a întinderii și a modalității de acordare a acestora, în funcție de situația concretă a respectivelor bunuri, fără ca prin aceasta să se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetățeni aflate în situații identice.
În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 13 din Legea nr. 1/2009 , motivată pe baza faptului că acestea încalcă principiul disponibilității, impunând părților interesate calea pe care acestea trebuie să o urmeze, respectiv prevederile
Legii nr. 10/2001 , cale imposibil de urmat în lipsa notificării, autorul consideră că prin impunerea unei căi de acțiune se încalcă prevederile art. 21 din Legea fundamentală. Curtea constată că prevederea în cuprinsul legii a căii de urmat constituie opțiunea exclusivă a legiuitorului, care este îndreptățit să stabilească normele de procedură aplicabile într-un anumit domeniu de reglementare, astfel încât dispozițiile criticate nu îngrădesc dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. De altfel, în
Decizia Curții Constituționale nr. 1.351 din 2008 , aceasta a statuat că "legea nu obstrucționează accesul la justiție al celor îndreptățiți la măsuri reparatorii, ci prevede doar calea administrativă, calea legală pentru acordarea de reparații în natură sau prin echivalent.
Articolul 26
alin. (3) al Legii nr. 10/2001
prevede că decizia sau dispoziția de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la instanța de judecată, iar
art. 19 din Legea nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prevede că deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu contestație în condițiile
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 . De altfel, Curtea observă că atât
Legea nr. 10/2001 , cât și legea criticată sunt legi reparatorii speciale. În acest sens este și Decizia nr. XXXIII din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a statuat că, «în cazul concursului dintre legea specială și legea generală, se aplică legea specială, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă aceasta nu este prevăzută în legea specială»".
Autorul consideră că dispozițiile
art. I pct. 14, coroborat cu pct. 15 din Legea nr. 1/2009 , contravin dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Constituție, deoarece, dacă restituirea va fi condiționată de achitarea prețului pentru chiriașii care au adus modificări sau îmbunătățiri, la valoarea pieței, și în cazul imobilului care a fost preluat fără titlu sau fără titlu valabil, înseamnă că de fapt proprietarul mai este obligat a plăti o răscumpărare, nefiind deci vorba despre o restituire. Date fiind prețurile practicate, devine iluzorie posibilitatea persoanelor lipsite ani de zile de fructele proprietății lor să achite prețul pentru pretinse despăgubiri. Curtea apreciază că dispozițiile de lege criticate, prin prevederea în cuprinsul legii a obligației despăgubirii către chiriași pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuințe prin îmbunătățirile necesare și utile nu îngrădesc în niciun fel accesul liber la justiție al persoanelor interesate, pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime ale acestora.
Prin adoptarea
Legii nr. 10/2001 , astfel cum a fost modificată prin
Legea nr. 1/2009 , s-a urmărit clarificarea regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu respectarea prevederilor constituționale privind dreptul de proprietate privată. Legiuitorul ordinar este competent să stabilească un cadru juridic pentru exercitarea acestuia, instituind limitări rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, astfel încât nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 alin. (3), (4) și (8) din Constituție.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1^1) și (5), art. 18 lit. c), art. 29 alin. (1) și (2), art. 45 alin. (2) și (2^1), art. 46 alin. (4) și
art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale
art. I pct. 2 și 15 din Legea nr. 1/2009
pentru modificarea și completarea
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Dana Margareta Valeria Pop în Dosarul nr. 7.363/306/2009 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2010.
PREȘEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Cristina Toma __________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.