Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1085/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

prezumat în vigoare

Data actului
8 septembrie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 654 din 2 octombrie 2009
Citat de
1 act
Citează
7 acte
Structură
0 articole · 11.150 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…

Are ca temei 1

  • Decizia nr. 34/2003 30 ianuarie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. g) …

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hidroconstrucția" - S.A. din București în Dosarul nr. 8.444/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

La apelul nominal răspunde autorul excepției prin avocat, lipsind celelalte părți față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției apreciază că sfera de aplicare a

Legii nr. 10/2001

nu ar trebui să cuprindă societățile comerciale privatizate integral. În acest sens se arată că este inechitabil ca legea menționată să instituie un regim probatoriu favorizant pentru persoanele care solicită retrocedarea și să instituie chiar o răsturnare a sarcinii probei în astfel de cauze, având în vedere că retrocedarea are ca temei doar existența unui act de naționalizare, fără a se putea realiza o comparare de titluri. În consecință, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând în acest sens că este opțiunea liberă a legiuitorului de a lua măsuri legislative de restituire, iar cei ce solicită retrocedarea sunt îndreptățiți la acordarea de despăgubiri, fără ca societatea comercială privatizată să sufere vreo atingere a dreptului său de proprietate asupra imobilului în cazul în care acesta a fost dobândit fără titlu valabil. Se mai apreciază că problemele de probațiune care se ridică în asemenea cauze intră în sfera de competență a instanțelor de judecată, și nu a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.444/3/2008, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hidroconstrucția" - S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe prin care s-a dispus restituirea în natură a unui imobil.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că includerea societăților privatizate în sfera de aplicare a

Legii nr. 10/2001

este neconstituțională. În acest sens se susține că societății privatizate îi este impusă o situație grea prin faptul că nu își poate proteja dreptul de proprietate în cadrul unei acțiuni soluționate ca urmare a comparării de titluri, ci aceasta, în temeiul legii, trebuie să restituie imobilul revendicat. Totodată, se creează o inechitate cu privire la aceste societăți, întrucât, în raport cu acestea, nu se aplică regimul probatoriu de drept comun, ci regimul special prevăzut de dispozițiile

Legii nr. 10/2001 . Mai mult, prin aplicarea

Legii nr. 10/2001

se încalcă și dreptul de proprietate al societății privatizate.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul cuprins:

"Art. 29. - (1) Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la

art. 21 alin. (1)

și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate."

Aceste dispoziții legale au fost introduse prin

art. I pct. 60 din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, text cu privire la care Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 830/2008 , a statuat că, abrogând sintagma "imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , acesta încalcă dispozițiile

art. 15 alin. (2)

și

art. 16 alin. (1) din Constituție . Astfel,

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

trebuie interpretat în sensul că se referă la imobilele preluate cu titlu valabil evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale

art. 20

referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil, ale

art. 44 alin. (1)-(3)

privind dreptul de proprietate privată și ale

art. 45

privind libertatea economică. Totodată, consideră că sunt încălcate prevederile

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și ale

art. 1 din Protocolul adițional

la

Convenție

privind protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Din critica autorului excepției de neconstituționalitate se reține că acesta este nemulțumit de faptul că imobilele preluate cu sau fără titlu de către stat și evidențiate în prezent în patrimoniul societăților comerciale privatizate intră sub incidența

Legii nr. 10/2001 . În acest fel consideră că ar fi încălcat principiul egalității, al procesului echitabil, precum și dreptul de proprietate asupra unor atari imobile.

În primul rând, Curtea reține faptul că, în jurisprudența sa, a statuat că "trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neîngrădit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislația existentă în momentul dobândirii dreptului său de proprietate" ( Decizia nr. 34 din 30 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003,

Decizia nr. 73/1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995,

Decizia nr. 136/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998). Astfel, cu privire la imobilele intrate cu titlu în proprietatea statului, indiferent de faptul că în prezent sunt deținute de societăți comerciale privatizate, legiuitorul este îndrituit din punct de vedere constituțional să adopte o lege specială cu privire la restituirea acestora.

În al doilea rând, Curtea observă că, și cu privire la imobilele preluate fără titlu, legiuitorul este îndrituit să impună o anumită procedură de restituire, derogatorie de la prevederile

Codului civil , întrucât este vorba de imobile preluate fără titlu de stat într-o anumită perioadă istorică, și anume sub regimul comunist. În aceste condiții se justifică, în mod obiectiv și rațional, adoptarea unei legi speciale și instituirea unui tratament juridic diferențiat cu privire la imobilele preluate fără titlu de către stat față de procedura de drept comun de restituire prevăzută de

Codul civil .

Ținând cont de cele de mai sus, diferențierile existente între regimul juridic al bunurilor preluate abuziv cu titlu, respectiv fără titlu, precum și între procedura reglementată de

Legea nr. 10/2001

și Codul civil în privința restituirii bunurilor imobile nu sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituție. Pentru aceleași considerente, nu se poate reține încălcarea

art. 44 din Constituție

și

art. 1 din Protocolul adițional

la

Convenție .

În final, Curtea constată că textul legal criticat nu cuprinde prevederi care să vizeze suprimarea vreunor garanții procesuale, astfel încât

art. 21 alin. (3) din Constituție

și

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu au incidență în cauză. De asemenea, nici invocarea

art. 45 din Constituție

nu are incidență în cauză, textul criticat nereferindu-se la aspecte care să vizeze desfășurarea vreunei activități economice.

În consecință, excepția de neconstituționalitate ridicată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A. d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hidroconstrucția" - S.A. din București în Dosarul nr. 8.444/3/2008 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.