Decizia nr. 270/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1) și (5), art. 18 lit. c), art. 20 alin. (1) și (2), art. 45 alin. (2) și (2^1), art. 46 alin. (4) și art. 48 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 1/2009
prezumat în vigoare
Acsinte Gaspar - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1) și (5), art. 18 lit. c), art. 20 alin. (1) și (2), art. 45 alin. (2) și (2^1), art. 46 alin. (4) și
art. 48 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Silvia Maria Sulica, Eugen-Dan Sulica și Castris Maria-Cristina Sulica în Dosarul nr. 44.118/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, de Rodica Fotiade în Dosarul nr. 8.118/211/2008 al Tribunalului Cluj - Secția civilă și de Szentmiklosy Gabor Andras în Dosarul nr. 9.288/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 5.578D/2009, nr. 5.748D/2009 și nr. 6.831D/2009.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 februarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 16 martie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 44.118/3/2007, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1^1) și alin. (5), art. 20 alin. (2) și
art. 45 alin. (2^1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin
Legea nr. 1/2009 , excepție ridicată de Silvia Maria Sulica, Eugen-Dan Sulica și Castris Maria-Cristina Sulica.
Prin Încheierea din 19 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.118/211/2008, Tribunalul Cluj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1) și (5), art. 18 lit. c), art. 45 alin. (2) și (2^1), art. 46 alin. (4) și
art. 48 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin
Legea nr. 1/2009 , excepție ridicată de Rodica Fotiade.
Prin Încheierea din 22 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 9.288/211/2008, Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1) și (5), art. 18 lit. c), art. 45 alin. (2) și (2^1), art. 46 alin. (4) și
art. 48 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin
Legea nr. 1/2009 , excepție ridicată de Szentmiklosy Gabor Andras.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că dispozițiile
Legii nr. 10/2001 , astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 1/2009 , instituie un tratament diferit pentru persoane aflate în situații de fapt și de drept identice, discriminarea operând în funcție de momentul soluționării cererilor formulate în baza legii, în forma anterioară modificării. Astfel, dacă înaintea apariției
Legii nr. 1/2009 , dovedirea lipsei bunei-credințe a subdobânditorului avea ca efect restituirea în natură a bunului imobil către fostul proprietar, după intrarea în vigoare a legii criticate, restituirea în natură nu mai poate opera. Prin urmare, având în vedere că legea nouă intervine asupra efectelor unor situații juridice finalizate anterior odată cu introducerea notificărilor, respectiv a acțiunilor în justiție reglementate de
Legea nr. 10/2001 , în termenele prescrise în acest sens, suprimând posibilitatea legală a persoanelor îndreptățite de a primi restituirea în natură a imobilelor, dispozițiile criticate încalcă prevederile cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 și 44 din Constituție.
Pe de altă parte, prevederile
nu respectă cerințele de precizie și previzibilitate, deoarece nu stabilesc cu claritate sensul noțiunii de "imobile preluate fără titlu valabil" înainte de intrarea în vigoare a
Legii nr. 213/1998 , aducând o gravă atingere securității juridice și stabilității raporturilor juridice.
Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă consideră că textele legale criticate nu retroactivează deoarece nu operează modificări cu privire la condițiile de existență a dreptului de proprietate, limitându-se la a reglementa garanții suplimentare ale dreptului de proprietate dobândit de chiriași.
Tribunalul Cluj - Secția civilă apreciază ca fiind întemeiată excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile
art. 45 alin. (2) și (2^1) din Legea nr. 10/2001 , întrucât acestea califică drept acte autentice contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul
Legii nr. 112/1995 , fără a diferenția dacă au fost încheiate anterior sau ulterior modificării
prin
Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă consideră că excepția este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.
Guvernul consideră că prevederile art. 45 alin. (2) și (2^1) și
art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
sunt neconstituționale prin raportare la dispozițiile art. 15 și 20 alin. (2) din Constituție, precum și la cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a celorlalte prevederi, criticile formulate sunt neîntemeiate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele dispoziții din
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările și completările aduse prin
Legea nr. 1/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009, dispoziții care au următorul conținut:
Articolul 2
alin. (2): abrogat;
- Art.7: "(1^1) Nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condițiilor cerute de lege. [...]
(5) Nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor
Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare.";
- Art. 18 lit. c): "Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent și în următoarele cazuri: [...]
c) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor
Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare.";
- Art. 20: "(1) Persoanele care au primit despăgubiri în condițiile
Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi și numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită actualizată cu indicele de inflație.
(2) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor
Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Dacă persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit prevederilor
Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare, ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației, și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului.";
- Art. 45 alin. (2) și (2^1): "(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 213/1998 , cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.
(2^1) Contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul
Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare, sunt acte autentice și constituie titlu de proprietate opozabil de la dată încheierii acestora.";
- Art. 46 alin. (4): "Persoana îndreptățită are obligația de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare. Prevederile prezentei legi se aplică cu prioritate.";
- Art. 48 alin. (2): "Indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligația despăgubirii prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptățite.";
- Art. 48 alin. (3): abrogat.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 44 și art. 53, precum și dispozițiilor art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au făcut obiectul controlului prealabil de constituționalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 56 din 14 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 27 ianuarie 2009, Curtea a respins obiecțiile de neconstituționalitate întemeiate pe aceleași argumente ca în cauza de față.
Astfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate prin care se susține că modificările aduse
contravin dispozițiilor constituționale referitoare la principiul neretroactivității, întrucât schimbă, pentru trecut, condițiile de existență a sancțiunii nulității, în scopul validării actelor de înstrăinare a imobilelor, preluate fără titlu, în temeiul
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, și, implicit, al restrângerii sferei actelor juridice de înstrăinare considerate nule, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, arătând că "instituția nulității este o sancțiune civilă ce se aplică în cazul în care la momentul încheierii actului juridic sunt eludate dispozițiile legale sau sunt încălcate condițiile de validitate a actului juridic. Deoarece nulitatea unui act juridic are ca efect repunerea părților în situația anterioară, nu se poate susține că norma juridică ce instituie sancțiunea nulității contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție".
Curtea a reținut, de asemenea, ca fiind neîntemeiată și critica de neconstituționalitate ce privește atingerea adusă stabilității raporturilor juridice, deoarece dispoziția legală privind instituirea sancțiunii nulității vizează doar actele juridice încheiate cu încălcarea dispozițiilor legii.
Cu privire la critica referitoare la dispozițiile art. 45 alin. (2^1) din lege, Curtea a constatat că textul criticat nu conține norme retroactive, ci precizează că la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare acestea au forța juridică de titluri de proprietate și sunt opozabile erga omnes. Acest text a fost introdus în lege tocmai pentru claritatea reglementării, cerință impusă de normele de tehnică legislativă.
În ceea ce privește criticile ce vizează prevederile art. 46 alin. (4) din lege, potrivit cărora persoana îndreptățită are obligația de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare, prevederile ei aplicându-se cu prioritate, împrejurare ce este de natură a împiedica persoana îndreptățită să acționeze pentru revendicarea bunului pe calea dreptului comun, Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 1.351 din 10 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 24 decembrie 2008, reținând că "legea nu obstrucționează accesul la justiție al celor îndreptățiți la măsuri reparatorii, ci prevede doar calea administrativă, calea legală pentru acordarea de reparații în natură sau prin echivalent.
Articolul 26
alin. (3) al Legii nr. 10/2001
prevede că decizia sau dispoziția de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la instanța de judecată, iar
art. 19 din Legea nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prevede că deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu contestație în condițiile
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 . De altfel, Curtea observă că atât
Legea nr. 10/2001 , cât și
Legea modificatoare nr. 1/2009
sunt legi reparatorii speciale. În acest sens este și Decizia nr. XXXIII din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a statuat că, «în cazul concursului dintre legea specială și legea generală, se aplică legea specială, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă aceasta nu este prevăzută în legea specială.»" Așadar, nici această critică de neconstituționalitate nu poate fi reținută ca fiind întemeiată.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția din deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1) și (5), art. 18 lit. c), art. 20 alin. (1) și (2), art. 45 alin. (2) și (2^1), art. 46 alin. (4) și
art. 48 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin
Legea nr. 1/2009 , excepție ridicată de Silvia Maria Sulica, Eugen-Dan Sulica și Castris Maria-Cristina Sulica în Dosarul nr. 44.118/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, de Rodica Fotiade în Dosarul nr. 8.118/211/2008 al Tribunalului Cluj - Secția civilă și de Szentmiklosy Gabor Andras în Dosarul nr. 9.288/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2010.
PREȘEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.