Decizia nr. 696/2014

Articolul 4

teza a doua din Legea nr. 165/2013 : "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

-

Articolul 41

alin. (1) teza întâi și alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 : "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi (...) se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

(2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.

(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.";

-

Articolul XV

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 : "(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora."
16. În motivarea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale ale art. 11 - Dreptul intern și dreptul internațional, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 20 alin. (1) referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor constituționale privind drepturile și libertățile cetățenești în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul de proprietate privată și ale art. 124 - Înfăptuirea justiției. De asemenea se afirmă încălcarea art. 6 - Dreptul la un proces echitabil și art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, a art. 1 - Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție, precum și a art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenție.
17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reamintește că, în vederea exercitării atribuției sale prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție, și anume soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial,
Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale reglementează, la art. 29, condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate. Printre acestea, alin. (1) teza finală al articolului menționat impune condiția admisibilității constând în "legătura [textului legal criticat - s.n.] cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia." Din această perspectivă, Curtea urmează să determine obiectul cauzei în care a fost invocată excepția, cu scopul de a stabili dacă există sau nu o legătură între soluționarea cauzei și dispozițiile de lege ce fac obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate.
18. Curtea constată că, în speța de față, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis în 18 noiembrie 2009 decizia reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 206.000 lei. Beneficiarele s-au adresat ulterior, conform
Legii nr. 247/2005 , Autorității pentru Restituirea Proprietăților pentru ca, urmare a opțiunii lor, să fie emis titlul de plată pentru suma de 68.700 lei (actualizat cu indicele inflației, sumă ce se scade din totalul de 206.100 lei), cerere refuzată de autoritate prin invocarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 . La data de 14 decembrie 2012 reclamantele au introdus cerere de chemare în judecată a autorității menționate, iar în data de 30 octombrie 2013, Tribunalul Brașov, prin sentință civilă, a admis cererea și a obligat pârâta să emită titlul de plată și să achite reclamantelor suma respectivă. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a declarat recurs împotriva acestei sentinței civile, recurs în cadrul căruia instanța de judecată, pe de o parte, cât și una dintre reclamante, pe de altă parte, a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate. Cauza pendinte vizează stabilirea obligației autorității pârâte de a emite titlul de plată, și nu a titlului de despăgubiri. De altfel, în cursul judecării recursului, potrivit actelor anexate la dosar, autoritatea în cauză a emis, pe numele celorlalte două reclamante, un titlu de plată.
19. În continuare, analizând dispozițiile
art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , potrivit cărora "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014", Curtea constată că acestea cuprind două ipoteze: 1) fie sumele de bani sunt stabilite în cadrul procedurii administrative, prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (dosar aprobat) reprezentând titlul de despăgubire, emisă anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 ; 2) fie sumele de bani sunt stabilite în procedura judiciară, prin hotărârea judecătorească, rămasă definitivă și irevocabilă la data intrării în vigoare a legii. Pentru cele două situații, dispoziția normei este comună, și anume plata sumelor de bani stabilite în una din cele două variante se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.
20. Raportând circumstanțele litigiului în care a fost invocată excepția la conținutul normativ al
art. 41 din Legea nr. 165/2013 , Curtea reține că prezenta cauză se încadrează în prima ipoteză a textului legal criticat, respectiv în situația existenței unei decizii a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor reprezentând titlul de despăgubire în care se precizează suma de bani acordată ca despăgubire pentru imobilul preluat în mod abuziv. Prin urmare, Curtea, constatând că este îndeplinită cerința prevăzută de
art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 , va examina constituționalitatea dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale
art. 41 alin. (1) teza întâi și ale alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 , față de criticile formulate. Acestea se referă, în esență, la nerespectarea principiilor neretroactivității și al nediscriminării, a dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, precum și a dreptului de proprietate privată, autoarea excepției apreciind că decizia reprezentând titlul de despăgubire, emisă de autoritatea competentă anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , trebuia pusă în executare potrivit legislației sub imperiul căreia a fost emisă.
21. Critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză au fost recent examinate de Curtea Constituțională cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 566 din 16 octombrie 2014 *), nepublicată în Monitorul Oficial al României la data pronunțării deciziei de față. Respingând excepția, Curtea a reținut, în esență, că, după intrarea în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , procedura de emitere a titlului de plată este reglementată prin dispozițiile legale criticate, care prevăd că acesta se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în conformitate cu graficul de eșalonare stabilit în
art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 . Așadar, având în vedere acest din urmă aspect, Curtea a reținut că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederea legală criticată nu poate avea caracter retroactiv. Mai mult, ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs de constituire, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Față de criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului egalității și crearea unei stări discriminatorii, Curtea a arătat că beneficiarii unui titlu de despăgubire, care a fost valorificat prin emiterea unui titlu de plată anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , pe de o parte, și cei cărora nu le-a fost emis titlul de plată, corespunzător valorii titlului de despăgubire, până la intrarea în vigoare a legii noi, pe de altă parte, se află într-o situație juridică ce diferă în mod obiectiv, sub aspectul reglementării legale incidente în privința modalității de valorificare a titlului de despăgubire. Or, din acest punct de vedere, este firesc ca, în temeiul principiului de drept tempus regit actum, modalitatea de acordare a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data emiterii deciziei administrative, în speță titlul de plată, care, potrivit noii legi, este emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în temeiul
art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 . Stabilind că titlurile de plată emise pentru sume de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a legii noi se vor executa în natură, prin plata unor tranșe anuale egale, iar nu prin modalitatea compensării prin puncte instituită de legea nouă, reglementarea legală criticată este în deplină concordanță cu principiul constituțional al egalității în fața legii.
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 ianuarie 2015.
──────────
22. Prin
Decizia nr. 595 din 21 octombrie 2014 **), nepublicată în Monitorul Oficial al României la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a analizat constituționalitatea dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale
art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013
din perspectiva încălcării art. 44 din Constituție, privind dreptul de proprietate. Cu acel prilej, Curtea a reiterat jurisprudența sa (de pildă,
Decizia nr. 190 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010), prin care a reținut că executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare a unei obligații, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica. S-a mai menționat că, prin această modalitate de executare a creanței, statul nu contestă existența unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile necesității plății unor sume mari de bani de la bugetul de stat (în același sens este
Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010).
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 16 ianuarie 2015.
──────────
23. Curtea constată că, pentru argumentele mai sus arătate, care, pentru identitate de rațiuni, își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție. Stabilirea condițiilor, termenelor și modalităților concrete de acordare a beneficiilor constând în despăgubirile prevăzute de legile speciale de reparație intră în sfera marjei de apreciere pe care statele membre ale Convenției o au la dispoziție, acestea putând lua în considerare posibilitățile financiare ale bugetului de stat într-un anumit context socio-politic, atât timp cât prin aceasta nu sunt afectate drepturile vizate, în substanța lor. Or, reglementarea unui termen de 5 ani este, în lumina jurisprudenței Curții Constituționale și a Curții de la Strasbourg, rezonabil, având în vedere necesitatea menținerii unui just echilibru între interesul general constând în stabilitatea bugetară a statului și interesul individual.
24. Pentru toate argumentele mai sus expuse, Curtea urmează să respingă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua prin raportare la
art. 41 alin. (1) teza întâi și alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 .
25. În ceea ce privește dispozițiile
art. XV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 , de asemenea criticate, Curtea reține că, în opinia autoarei excepției, sumele de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi asimilate "altor sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015", la care face referire art. XV alin. (1) teza a doua din ordonanța de urgență amintită, în sensul că plata respectivelor sume "se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora". Or, Curtea constată că autoarea excepției interpretează în mod eronat textul legal criticat, deoarece
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014
are ca obiect de reglementare modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, singura referire la
Legea nr. 165/2013
din cuprinsul acestei ordonanțe vizând fondurile necesare unităților administrativ-teritoriale pentru urgentarea activității de inventariere a terenurilor -
art. XIX alin. (1) și (4). Legea nr. 165/2013 , și nu
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 , reprezintă actul normativ cu caracter special care reglementează modalitatea de executare a plății sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubire, ca modalitate de finalizare a procesului de restituire prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. În consecință, dispozițiile
art. XV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014
nu au incidență pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate referitoare la acest text legal, urmând ca, în temeiul
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , aceasta să fie respinsă ca inadmisibilă.
26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitatea ridicată din oficiu de instanța judecătorească și de Eufrosina Bogdan în Dosarul nr. 14.377/62/2012 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 4 teza a doua, raportate la cele ale
art. 41 alin. (1) teza întâi și alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. XV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014
pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Eufrosina Bogdan în Dosarul nr. 14.377/62/2012 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 27 noiembrie 2014.

──────────
*)
Decizia Curții Constituționale nr. 566 din 16 octombrie 2014

──────────
**)
Decizia Curții Constituționale nr. 595 din 21 octombrie 2014