OG nr. 94/1999

Reprezentarea intereselor statului român la Consiliul Europei în procedurile jurisdicționale, în procedurile de rezolvare pe cale amiabila, în procedurile de aviz consultativ și în celelalte proceduri în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și în procedurile executionale în fața Comitetului Ministrilor se face potrivit Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și protocoalelor adiționale la aceasta.

Prerogativele de agent guvernamental în procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Ministrilor ale Consiliului Europei se exercită, în numele Guvernului României, de Ministerul Justiției.

În cadrul Ministerului Justiției funcționează Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Sesizarea Curții de către România cu o cauza interstatala se face de către Agentul guvernamental, pe baza deciziei luate în acest sens de Guvern.

Intervenția voluntara într-o cauza aflată pe rolul Curții, în care reclamantul este un cetățean român, iar pârâtul un alt stat decât România, parte la Convenție, se face de către Agentul guvernamental, cu aprobarea ministrului justiției.

Desemnarea candidaților în numele României pentru funcția de judecător al Curții se face de către Guvern, la propunerea ministrului justiției, cu avizul consultativ al Comisiei juridice, de disciplina și imunități a Camerei Deputaților și al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunități și validari a Senatului.

Desemnarea judecătorului ad-hoc, în cazurile prevăzute de Convenție, se face de către ministrul justiției, la propunerea Agentului guvernamental.

Autoritățile publice, instituțiile publice, regiile autonome, societățile comerciale cu capital majoritar public, precum și persoanele și structurile investite cu o misiune de serviciu public sunt obligate sa trimită Agentului guvernamental, la cererea și în termenul stabilit de acesta, toate actele, datele și informațiile necesare reprezentării intereselor statului român la Curte și la Comitetul Ministrilor.

Instanțele judecătorești, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, celelalte jurisdicții, Ministerul Public, organele de cercetare penală, notarii publici, executorii judecătorești și celelalte persoane sau structuri cu misiune de serviciu public, legate de înfăptuirea sau administrarea justiției ori a celorlalte activități jurisdicționale sau de executarea hotărârilor judecătorești ori a celorlalte acte jurisdicționale, au obligația sa trimită Agentului guvernamental, la cererea și în termenul stabilit de acesta, pe lângă actele, datele și informațiile prevăzute la

alin. (1) , și actele privind procedurile aflate în curs de desfășurare în fața acestora, indiferent de stadiul în care se afla, cu respectarea celeritatii procedurilor interne în curs.

Agentul guvernamental este obligat să respecte caracterul secret al actelor, datelor și informațiilor care au aceasta natura, potrivit legii.

Nu pot fi comunicate Agentului guvernamental acte, date sau informații care sunt protejate de dreptul la respectarea vieții private.

Agentul guvernamental nu are dreptul sa intervină în înfăptuirea sau în administrarea justiției.

Încălcarea obligațiilor prevăzute la

alin. (1)-(5)

atrage răspunderea persoanelor vinovate, în condițiile legii.

Agentul guvernamental sau reclamantul poate solicita tribunalului competent teritorial, în cazul în care considera necesar, efectuarea unei expertize judiciare, care să constituie mijloc de proba în cauza aflată pe rolul Curții.

Expertiza se dispune de tribunal, prin încheiere, în ședința publică, cu citarea părților, în termen de 3 zile libere de la primirea cererii.

Încheierea prevăzută la

alin. (2)

poate fi atacată cu recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare. Cererea de recurs se depune la curtea de apel competența și se soluționează prin decizie, în ședința publică, cu citarea părților, în termen de 3 zile libere de la primirea cererii de recurs.

Costul expertizei solicitate de Agentul guvernamental se suporta din bugetul Ministerului Justiției, pe baza dispoziției Agentului guvernamental. Ministerul Finanțelor va înscrie în proiectul legii bugetului de stat fondurile necesare în acest scop.

Prezentul articol se completează cu dispozițiile Codului de procedura civilă și ale celorlalte acte normative în vigoare.

Rezolvarea pe cale amiabila a unei cauze întemeiate pe o cerere individuală împotriva statului român se face prin convenția de rezolvare pe cale amiabila a cauzei.

Convenția se încheie între Guvernul României, reprezentat de Agentul guvernamental, și reclamant sau reprezentantul acestuia.

Convenția se încheie în forma scrisă, intocmindu-se un exemplar pentru Agentul guvernamental, câte un exemplar pentru fiecare reclamant parte la convenție, plus un exemplar pentru Curte.

Semnarea convenției de rezolvare pe cale amiabila a cauzei nu poate avea loc decât după ce Curtea declara o cerere admisibilă. Negocieri prealabile cu reclamantul pot avea loc și înainte de declararea cererii ca fiind admisibilă.

Pentru rezolvarea pe cale amiabila a unei cauze, prin convenția prevăzută la

alin. (1) , Agentul guvernamental solicita avizul ministrului finanțelor, precum și al conducătorilor autorităților sau celorlalte structuri de la care provine pretinsa încălcare a drepturilor reclamantului. Avizele au caracter consultativ și trebuie comunicate Agentului guvernamental în termen de 5 zile libere de la solicitare. Împlinirea termenului fără primirea avizului semnifica aviz favorabil.

Semnarea convenției de rezolvare pe cale amiabila a cauzei de către Agentul guvernamental se face cu aprobarea ministrului justiției.

Sumele necesare plății reparatiei echitabile și celorlalte cheltuieli stabilite prin hotărâre a Curții, precum și sumele necesare plății stabilite prin convenția de rezolvare pe cale amiabila se stabilesc prin legea bugetului de stat și se înscriu în bugetul Ministerului Finanțelor.

Hotărârea Curții, sub aspectul sumei constituind reparația echitabila și al celorlalte cheltuieli, precum și convenția de rezolvare pe cale amiabila a cauzei, semnată de părți, constituie titlu executoriu.

Plata se efectuează în urma hotărârii Curții sau a convenției de rezolvare pe cale amiabila, pe baza dispoziției scrise a ministrului justiției.

Plata se efectuează în termenul prevăzut de hotărârea Curții sau de convenția de rezolvare pe cale amiabila, iar, în lipsa, în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii Curții, respectiv de la data semnării convenției de rezolvare pe cale amiabila.

Modalitățile de efectuare a plății sunt cele prevăzute de legislația în vigoare.

Statul are drept de regres împotriva persoanelor care, prin activitatea lor, cu vinovăție, au determinat obligarea sa la plata sumelor stabilite prin hotărâre a Curții sau prin convenție de rezolvare pe cale amiabila.

Răspunderea civilă a funcționarilor publici se stabilește în condițiile de drept comun care vor fi reglementate prin legea privind statutul funcționarilor publici, prin decizie de imputare emisă de ministrul finanțelor. Persoana în cauza poate ataca decizia de imputare în condițiile Legii contenciosului administrativ.

Răspunderea civilă a magistraților se stabilește în condițiile care vor fi reglementate prin Legea pentru organizarea judecătorească.

Răspunderea civilă a membrilor Guvernului se stabilește în condițiile Legii privind responsabilitatea ministerială.

Pentru celelalte persoane, răspunderea civilă se stabilește în condițiile dreptului comun în materie.

Nu răspund, în condițiile prezentei ordonanțe, Președintele României, deputații și senatorii și judecătorii Curții Constituționale.

În toate procedurile judiciare derulate potrivit dispozițiilor prezentului articol, Guvernul, reprezentat de Agentul guvernamental, are drept de intervenție, în condițiile Codului de procedura civilă.

În cauzele în care pârât este statul român, iar reclamant un particular având cetățenia, respectiv naționalitatea unui alt stat parte la Convenție, Agentul guvernamental înștiințează despre existenta cauzei statul a cărui cetățenie, respectiv naționalitate, o are reclamantul, pentru ca acesta să poată exercita dreptul de intervenție.

Înștiințarea se face prin intermediul misiunii diplomatice în România a acelui stat, iar, în lipsa, prin intermediul misiunii diplomatice a acelui stat pe lângă Consiliul Europei.