Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 109/1999

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societăților comerciale din turism

prezumat în vigoare

Data actului: 6 iulie 1999
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 506 din 19 octombrie 1999
Citat de: 1 act
Citează: 6 acte
Structură: 1 articol · 12.815 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

OUG nr. 32/1998 10 noiembrie 1998 (prevederi anume) privind privatizarea societăților comerciale din turism

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1998

privind privatizarea societăților comerciale din turism, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Transilvania" - S.A. din Brașov în Dosarul nr. 283/1999 al Tribunalului București - Secția comercială.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 iunie 1999, în prezenta Societății de Investiții Financiare "Transilvania" - S.A. din Brașov și a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa Societății Comerciale "Biroul Turism și Tranzacții" - S.A. din București, legal citata, fiind consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 6 iulie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din data de 11 martie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 283/1999, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 , excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Transilvania" - S.A. din Brașov. În motivarea excepției s-a susținut ca dispozițiile

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1998

sunt neconstituționale, deoarece contravin prevederilor art. 49 și 41 alin. (2) din Constituție, prin aceea ca ele creează o discriminare nejustificată între societățile comerciale din turism și societățile comerciale din celelalte sectoare de activitate. În primul caz acțiunile revin în întregime Fondului Proprietății de Stat, pe când în cel de-al doilea caz, doar proporțional cu cota deținută și se ignora faptul ca pot fi situații în care acționar majoritar într-o societate comercială de turism poate fi o altă persoană juridică de drept privat decât Fondul Proprietății de Stat. Aceasta reprezintă o răpire a drepturilor acționarilor din societatea comercială din turism și o favorizare nejustificată a acționarului Fondul Proprietății de Stat. Se mai susține, fără a se face referire la vreun text constituțional, ca prevederile criticate încalcă principiul libertății de voința contractuală, întrucât se creează posibilitatea intervenției pe cale administrativă în mecanismul de luare a hotărârilor în adunările generale, contravenind prin aceasta dreptului celorlalți acționari.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată considera ca dispozițiile

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 , pe lângă faptul ca deroga de la norma-cadru, încalcă și principiul libertății de voința contractuală, aplicat în materia societăților comerciale. Prin intervenția pe cale administrativă în mecanismul de luare a hotărârilor în adunările generale ale acționarilor sunt create discriminări între diversii titulari ai dreptului de proprietate privată, respectiv între persoanele juridice de drept privat și persoanele fizice, pe de o parte, și Fondul Proprietății de Stat, ca administrator al proprietății private a statului, pe de altă parte. Prin decizia luată cu privire la majorarea capitalului social, prevăzută de

art. 35 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin

Legea nr. 44/1998 , adunarea generală a acționarilor societății comerciale nu a făcut decât să respecte regulile imperative ale

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 .

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1998

este neîntemeiată. Se arata ca, potrivit sustinerii autoarei excepției, textul criticat - care prevede că, în situația în care o societate comercială din turism deține titlu de proprietate asupra terenurilor, capitalul social se va majoră, iar pachetul de acțiuni aferent majorării revine integral Fondului Proprietății de Stat - ar constitui o încălcare a dispozițiilor art. 49 și, respectiv, ale art. 41 alin. (2) din Constituție. Se apreciază ca art. 49 din Constituție nu are legătură cu rezolvarea cauzei, deoarece nu ne aflam în prezenta unei restrangeri prin lege a unor drepturi și libertăți ale cetățenilor, ci a stabilirii unor măsuri, reclamate de o situație excepționala, în sensul dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Constituție. Invocarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție are relevanta cu privire la titularul dreptului de proprietate, în speta statul, și nicidecum cu privire la actionarii privati ai societăților comerciale, ca deținători de acțiuni, cu atât mai mult cu cat nu este vorba de vreun aport la capitalul social, asa încât, prin dispozițiile

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 , se apara dreptul de proprietate privată al statului, deci nu se încalcă nici dispozițiile art. 41 alin. (2) din Constituție. De altfel titularii dreptului de proprietate asupra acțiunilor societății comerciale au drepturile și obligațiile prevăzute expres prin dispozițiile

Legii nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată, acestor titulari nefiindu-le conferite drepturi cu privire la proprietatea asupra bunurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale. Se mai arata ca în cauza nu poate fi vorba nici despre violarea egalității dintre titularii dreptului de proprietate, în sensul ocrotirii preferențiale a unora dintre ei, întrucât aceste dispoziții au stabilit reguli și soluții diferite în raport cu persoane aflate în situații juridice deosebite.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 , potrivit cărora: "Premergător acestei etape se va majoră capitalul social al societății comerciale cu valoarea terenurilor pentru care aceasta deține titlu de proprietate, iar pachetul de acțiuni aferent majorării revine integral Fondului Proprietății de Stat; înregistrarea la oficiul registrului comerțului a majorării capitalului social se va face pe baza unei cereri de înscriere de mențiuni, depusa de către direcția teritorială a Fondului Proprietății de Stat sau de către direcția de specialitate a Fondului Proprietății de Stat București."

În ceea ce privește susținerea autoarei excepției, potrivit căreia textul criticat încalcă libertatea contractuală, prin aceea ca se creează posibilitatea intervenției pe cale administrativă în mecanismul de luare a hotărârilor adunării generale a acționarilor, Curtea Constituțională constata ca aceasta nu este o problemă de constituționalitate, ci una de legalitate. Instanța de judecată are competența sa examineze în ce măsura s-au respectat dispozițiile legii atunci când s-a majorat capitalul social cu valoarea terenurilor constituite aport la capitalul social și eliberarea acțiunilor corespunzătoare acționarului proprietar al acestor terenuri. În consecința, sub acest aspect excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru care se eliberează pachetul de acțiuni aferent majorării capitalului social este statul și nu societatea de investiții financiare sau actionarii privati, terenurile în cauza fiind un aport în natura, în condițiile prevederilor

art. 8 lit. e) din Legea nr. 31/1990 , republicată, pentru care numai statul, în calitate de acționar, are dreptul la un număr de acțiuni în condițiile prevederilor

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1998

și ale

art. 210 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 .

Articolul 4

alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1998

exprima opțiunea legiuitorului cu privire la privatizarea societăților din turism, în sensul că pachetul de acțiuni aferent majorării capitalului social revine integral Fondului Proprietății de Stat. Aceasta opțiune a legiuitorului nu contravine dispozițiilor art. 41 din Constituție, deoarece bunul constituit ca aport în natura, respectiv terenurile, fiind ale statului în calitatea sa de acționar, numai acesta își poate manifesta acordul, în calitate de proprietar al terenurilor, de a vinde sau de a ceda în alt mod o parte din aceste acțiuni celorlalți acționari.

Potrivit dispozițiilor

art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 , republicată, numai în lipsa de stipulație contrară bunurile constituite aport în societatea comercială devin proprietatea acesteia. Terenurile la care se referă textul criticat, fiind un aport al statului, în condițiile speciale ale

art. 4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 , nici autorul excepției și nici alți acționari nu pot pretinde vreun drept asupra acțiunilor acordate în schimbul terenurilor, astfel încât susținerile privind încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție care ocrotesc dreptul de proprietate privată și ale art. 49 din Constituție referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau libertăți sunt neintemeiate.

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1998

stabilește la art. 4 alin. (2) o procedură prealabilă privatizării, astfel încât nu se poate vorbi nici de o discriminare între societățile comerciale din turism și societățile comerciale din celelalte sectoare de activitate, ci de situații diferite pentru care se aplică reguli deosebite în considerarea drepturilor legale ale acestora asupra unor bunuri imobile constituite ca aport în societatea comercială în schimbul acțiunilor ce le primesc.

Trebuie arătat ca

art. 35 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , evocat de către instanța de judecată în opinia exprimată cu privire la prezenta excepție de neconstituționalitate, a fost abrogat expres prin

Legea nr. 99 din 26 mai 1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999. Această lege cuprinde la art. 32^2 dispoziții similare cu cele prevăzute la

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 , iar art. 32^3 conferă celorlalți acționari un drept de opțiune la cumpărarea de acțiuni, ceea ce nu are relevanta în rezolvarea cauzei.

Fața de cele arătate Curtea Constituțională constata ca soluționarea litigiului dintre părți nu depinde de textul de lege criticat, astfel ca excepția ridicată urmează a fi respinsă ca inadmisibila, în temeiul

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibila excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 32/1998

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 1999.

PREȘEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.