Decizia nr. 110/1999

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/1992

privind protecția specială a persoanelor handicapate, excepție ridicată de Tudora Cusa în Dosarul nr. 511/1998 al Curții Supreme de Justiție - Secția contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 iunie 1999 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având în vedere cererea formulată de reprezentantul autoarei excepției, Gheorghe Cusa, Curtea a amânat pronunțarea la data de 6 iulie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 1 aprilie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 511/1998, Curtea Suprema de Justiție - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 53/1992

privind protecția specială a persoanelor handicapate. Excepția a fost ridicată de Tudora Cusa cu ocazia judecării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1.253 din 9 decembrie 1997, prin care Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ a soluționat contestația formulată împotriva

Deciziei nr. 121 din 6 mai 1997 , emisă de Oficiul de expertiza medicală a capacității de muncă - sectorul 4, municipiul București.

Din examinarea motivarii excepției de neconstituționalitate rezultă ca aceasta privește doar dispozițiile alin. (1) al

art. 1 din Legea nr. 53/1992 . Acestea sunt considerate de autoarea excepției ca fiind în discordanta cu prevederile art. 25 alin. (1) din Declarația Universala a Drepturilor Omului, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 20 din Constituție, întrucât se permite acordarea statutului de persoana handicapata numai celor care au dobândit handicapul în "perioada profesională", excluzând persoanele care nu mai sunt de vârsta activa.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca

art. 1 din Legea nr. 53/1992

este constituțional.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, invocand Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 9 februarie 1999, arata ca

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/1992

nu încalcă prevederile art. 25 alin. (1) din Declarația Universala a Drepturilor Omului, ci, dimpotriva, vine sa ocroteasca acele persoane care, datorită unor deficiente senzoriale, fizice sau mintale, nu se pot integra în viața socială și profesională, necesitand măsuri de protecție și, în consecința, dispozițiile sale nu contravin prevederilor art. 20 din Constituție, potrivit cărora "au prioritate pactele și tratatele internaționale la care România este parte".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/1992 , asa cum a fost ridicată de parte.

Acest text de lege prevede următoarele: "Persoane handicapate, în înțelesul prezentei legi, sunt acele persoane care, datorită unor deficiente senzoriale, fizice sau mintale, nu se pot integra total sau parțial, temporar sau permanent, prin propriile lor posibilități, în viața socială și profesională, necesitand măsuri de protecție socială."

Examinând cauza, Curtea constata ca a mai fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/1992 , dar cu raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Astfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999, s-a stabilit ca

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/1992

"nu face nici o discriminare între cetățeni, nefiind incalcate prevederile art. 16 din Constituție", iar "cerința îndeplinirii cumulative a doua condiții referitoare la neputință de a se integra total sau parțial, temporar sau permanent, atât în viața socială, cat și în cea profesională este deopotrivă valabilă pentru toți cetățenii care pretind ca sunt handicapati. Vârsta cetățenilor respectivi nu constituie însă un criteriu nici în aceasta privinta". Persoanele care "chiar și după împlinirea vârstei de pensionare, dacă nu mai au capacitatea de a se integra prin propriile lor posibilități în viața profesională, sunt considerate handicapate, putând solicita atestarea acestei calități."

În prezenta cauza autoarea excepției de neconstituționalitate susține însă ca sunt incalcate prevederile art. 25 alin. (1) din Declarația Universala a Drepturilor Omului și, implicit, dispozițiile art. 20 din Constituție.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată, prin Încheierea Curții Supreme de Justiție - Secția contencios administrativ din 1 aprilie 1999, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 53/1992 . Ulterior însă, prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 102/1999

privind protecția specială și încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999,

Legea nr. 53/1992

a fost abrogată.