Decizia nr. 120/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea și completarea Codului penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Decizia nr. 123/1996 22 octombrie 1996 cu privire la constituționalitatea art. 200 alin. 1 în redactarea adoptată prin Legea pent…
- Legea nr. 140/1996 5 noiembrie 1996 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Codului penal
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I din Legea nr. 140/1996
pentru modificarea și completarea Codului penal, ridicată de Paul-Valentin Buga în Dosarul nr. 2.076/1998 al Judecătoriei Brașov.
La apelul nominal răspund avocatul Alexandru Constantinescu, pentru Paul-Valentin Buga și Radu Moise Titus, precum și Vasile Ciubotariu, Vasile Harapu, lipsind Ion Laurentiu Harapu, Vasile Anton, Vasile Anton junior, Constantin Onea și Ioan Rosca, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepției solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, sustinand ca prevederile
art. I din Legea nr. 140/1996
pentru modificarea și completarea Codului penal sunt contrare dispozițiilor art. 60 alin. (4) și ale art. 74 alin. (1) din Constituție. De asemenea, se susține ca legea criticata, deși este o lege organică, asa cum se prevede la art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție, a fost adoptată de vechiul Parlament la data de 5 noiembrie 1996, adică în perioada 14 octombrie 1996-23 noiembrie 1996, în care mandatul celor două Camere ale Parlamentului era prelungit conform art. 60 alin. (4) din Constituție, perioada în care nu puteau fi modificate legi organice, asa cum este Codul penal.
Vasile Ciubotariu și Vasile Harapu susțin cele arătate de apărătorul autorului excepției.
Procurorul solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând ca, asa cum rezultă din textul publicat în Monitorul Oficial al României, legea criticata a fost adoptată de Senat la 25 septembrie 1996 și de Camera Deputaților la 30 septembrie 1996, deci înainte de expirarea mandatului Parlamentului. De aceea susținerea ca au fost incalcate dispozițiile art. 60 alin. (4) din Constituție este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Judecătoria Brașov, prin Încheierea din 19 februarie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 2.076/1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I din Legea nr. 140/1996
pentru modificarea și completarea Codului penal, ridicată de Paul-Valentin Buga. Autorul excepției susține ca prevederile legale criticate încalcă art. 60 alin. (3) și art. 74 alin. (1) din legea fundamentală.
Exprimandu-și opinia, instanța considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece din cuprinsul Monitorului Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, în care a fost publicată
Legea nr. 140/1996 , se constată că aceasta a fost adoptată de Senat în ședința din 25 septembrie 1996, iar de Camera Deputaților în ședința din 30 septembrie 1996, cu respectarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) din Constituție. Împrejurarea ca promulgarea legii, prin decret prezidential, la data de 1 noiembrie 1996, a survenit ulterior expirării mandatului Parlamentului nu poate servi ca argument în sprijinul excepției, deoarece dispozițiile art. 60 alin. (4) din Constituție sunt de stricta interpretare, nefiind facuta nici o trimitere la promulgarea legilor de către Președintele României.
Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se arata ca dispozițiile
art. I din Legea nr. 140/1996
sunt constituționale și deci excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
nu a fost adoptată la data de 5 noiembrie 1996, cum în mod greșit se afirma în susținerea excepției, aceasta fiind, de fapt, data la care legea a primit numărul de ordine 140 (din evidenta oficială a Camerei Deputaților), ulterior promulgării ei de către Președintele României prin
Decretul nr. 544 din 1 noiembrie 1996 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996. În realitate, Senatul și Camera Deputaților au adoptat legea la data de 25 septembrie 1996 și, respectiv, la 30 septembrie 1996, astfel cum rezultă din mențiunile existente la finalul legii publicate în Monitorul Oficial al României menționat, deci anterior datei de 16 octombrie 1996 (iar nu anterior datei de 14 octombrie 1996, cum afirma autorul excepției), deoarece Parlamentul ales în 1992 s-a întrunit, în mod legal, la 16 octombrie 1992, în temeiul
Decretului nr. 206/1992 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 14 octombrie 1992.
În ceea ce privește conținutul art. 60 alin. (4) din Constituție, în punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se arata ca acest text nu instituie o interdicție cu privire la promulgarea sau la publicarea unei legi în perioada de tranzitie de la vechiul la noul Parlament rezultat din alegeri. Interdicția nu vizează întregul proces de legiferare, ci doar actul de adoptare a legii. Numai actul de adoptare, modificare sau abrogare a legii organice nu este ingaduit de textul constituțional, în cursul perioadei menționate, deoarece acesta ar exprima voința politica a unui parlament căruia i-a încetat mandatul, textul fiind de stricta interpretare. Faptul ca actul promulgării și cel al publicării legii s-au produs după data de 16 octombrie 1996 nu prezintă relevanta, pentru ca legea fundamentală nu înțelege sa limiteze aceste categorii de acte, în contextul unei perioade cu semnificație juridică aparte, având în vedere ca actele respective nu au caracterul politic pe care îl reprezintă adoptarea legii.
În punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca excepția de neconstituționalitate a
nu este intemeiata. Asa cum rezultă din textul publicat în Monitorul Oficial al României, legea a fost adoptată de Senat la 25 septembrie 1996 și de Camera Deputaților la 30 septembrie 1996, deci înainte de expirarea mandatului Parlamentului. De aceea afirmatia ca s-au încălcat dispozițiile art. 60 alin. (4) din Constituție este vadit neîntemeiată. Se menționează că, în urma sesizării Curții Constituționale de către un număr de 102 deputați, la data de 5 octombrie 1996, cu privire la neconstituționalitatea art. 200 alin. 1 din Codul penal, aceasta, prin Decizia nr. 123 din 22 octombrie 1996, a confirmat constituționalitatea textului incriminat și a dispus comunicarea deciziei Președintelui României pentru ca legea să poată fi promulgată.
a fost promulgată prin
Decretul nr. 544 din 1 noiembrie 1996 , respectându-se termenul prevăzut în art. 77 alin. (3) din Constituție, și a fost trimisa secretarului general al Camerei Deputaților, care a dispus înregistrarea și datarea, dându-i-se număr, anterior publicării în Monitorul Oficial al României.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii
nr. 47/1992, retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.
Autorul excepției considera ca
pentru modificarea și completarea Codului penal este neconstitutionala, deoarece ar fi fost adoptată de Parlament (la 5 noiembrie 1996) după expirarea mandatului sau (la 14 octombrie 1996) și ca, în acest mod, s-ar fi încălcat dispozițiile art. 60 alin. (4) din Constituție, care prevăd ca "Mandatul Camerelor se prelungește până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituția și nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice".
Examinând excepția, Curtea constata ca autorul acesteia confunda, pe de o parte, data înregistrării și numerotarii la Camera Deputaților a
Legii nr. 140/1996 , în vederea publicării în Monitorul Oficial al României, cu data adoptării acestei legi, pe de altă parte. Astfel
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, fiind adoptată de Senat în ședința din 25 septembrie 1996 și de Camera Deputaților în ședința din 30 septembrie 1996, cu respectarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) din Constituție. Rezultă ca legea a fost adoptată înainte de expirarea mandatului Parlamentului ales în 1992, întrucât acesta s-a întrunit în mod legal la 16 octombrie 1992, asa cum reiese din
Decretul nr. 206/1992 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 14 octombrie 1992. Perioada de prelungire a mandatului vechiului Parlament, în care acesta nu mai putea adopta legi organice, a fost cuprinsă între 16 octombrie și 22 noiembrie 1996, aceasta din urma fiind data când s-a întrunit în mod legal noul Parlament. Pe cale de consecința, este inexactă susținerea autorului excepției, în sensul că mandatul Parlamentului ales în 1992 ar fi încetat la 14 octombrie 1992.
După adoptarea
Legii nr. 140/1996 , și anume la 5 octombrie 1996, Curtea Constituțională a fost sesizată de către 102 deputați în legătură cu neconstituționalitatea art. 200 alin. 1 din Codul penal, în redactarea adoptată prin această lege. În conformitate cu dispozițiile
art. 18 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, sesizarea a fost comunicată Președintelui României care, potrivit art. 77 alin. (3) din Constituție, nu poate promulga legea decât după primirea deciziei Curții Constituționale, prin care i s-a confirmat constituționalitatea. Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra sesizării de neconstituționalitate prin Decizia nr. 123 din 22 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, constatând ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Decizia Curții Constituționale a fost comunicată Președintelui României la data adoptării ei, adică la 22 octombrie 1996, iar Președintele României a promulgat
prin Decretul nr. 545 din 1 noiembrie 1996. Toate acestea explica întârzierea în promulgarea
Legii nr. 140/1996 , dar nu au nici o influența asupra soluționării excepției de neconstituționalitate ridicate în cauza.
Pentru considerentele arătate, urmează ca excepția de neconstituționalitate să fie respinsă.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I din Legea nr. 140/1996
pentru modificarea și completarea Codului penal, excepție ridicată de Paul-Valentin Buga în Dosarul nr. 2.076/1998 al Judecătoriei Brașov.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 1999.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.